Deschidere din capodoperă – „Iubitorii de proprietate”
Titlu original: Chapter I: „At Timothy's”, din „The Man of Property” (Prima parte din „The Forsyte Saga”, 1906)

Capitolul I: La Timothy

Dacă un străin ar fi avut ocazia să pătrundă la una dintre adunările familiei Forsyte — cum a fost, de pildă, acea petrecere de logodnă oferită într-o după-amiază de iunie de bătrânul Jolyon Forsyte pentru nepoata sa June și logodnicul ei, Philip Bosinney —, acel străin ar fi fost martorul unui spectacol de o profunzime aproape simbolică.

Căci o adunare a familiei Forsyte nu era un eveniment obișnuit. Era afirmarea unei clase, o demonstrație compactă și tăcută a puterii pe care o oferă posesiunea. Îi puteai vedea acolo pe toți frații: bătrânul Jolyon, James, Swithin, Nicholas, Roger, Timothy; și pe surorile lor, domnișoarele Ann, Hester și Julia. Fiecare dintre ei poseda acea trăsătură inconfundabilă a neamului: o privire fermă, lipsită de îndoială, un bărbie pătrată și un simț denezdruncinat al valorii lucrurilor concrete.

Pentru un Forsyte, lumea nu era un loc al speculațiilor metafizice sau al pasiunilor dezordonate; lumea era o proprietate imobiliară, un portofoliu de acțiuni sigure, un ansamblu de bunuri garantate de lege. Când un Forsyte privea un tablou, nu vedea o viziune a frumosului, ci o investiție. Când privea o casă, îi calcula chiria potențială. Iar când se uita la propria familie, vedea o cetate ridicată împotriva singurului dușman pe care îl recunoștea ca fiind cu adevărat primejdios: lipsa de mijloace.

Și totuși, în acea după-amiază însorită, printre covoarele grele de Axminster și râsetele reținute ale rudelor, plutea o umbră discretă. Căci June îl adusese în mijlocul lor pe Bosinney — un tânăr arhitect fără un șiling în buzunar, un om care purta o pălărie neobișnuită și care privea lumea cu ochii unui artist. Pentru o familie de proprietari, un artist nu era doar un ciudat; era o amenințare la adresa orizontului lor sigur.

Notă editorială: Fragmentul surprinde esența analizei sociale a lui Galsworthy: reuniunea familiei Forsyte la Londra, văzută ca o întruchipare colectivă a spiritului de proprietate victorian.