agonia armâneashti v3 |
Agonia - Workshopuri Artistitsi | Nomuri | Mission | Contactŭ | Ânyrâpsea-ti | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articolŭ Farâ Antritseari Eseu Multimedia Lucri tsi suntu mash ti membru Poezii Presâ | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Interzicerea expoziÈ›iei organizate de Societatea Culturală Aromână ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contactŭ |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-03-25 | [Aestu textŭ lipseashti s-hibâ dghivâsitŭ tu romana] | Ânyrâpsitŭ tu bibliotecâ di Lucia Firefly Popescu De mult de tot, in oraÈ™ul Nugata, din È›inutul Echizen, trăia Nagao Chosei. Era fiu de doctor È™i se pregătea, la rândul său, tot pentru cariera medicală. Din fragedă tinereÈ›e fusese logodit cu o fetiță, numită O-Tei, al cărei tată era bun prieten cu al său. Cele două familii hotărâseră să facă nunta când Nagao își va fi terminat studiile. Dar la vârsta de cincisprezece ani, O-Tei, care fusese dintotdeauna fragilă, s-a îmbolnăvit de plămâni. Când își dădu seama că va muri, O-Tei puse să fie chemat Nagao pentru a-È™i lua rămas bun. Cum stătea îngenunchiat la căpătâiul ei, fata îi vorbi astfel : - Nagao, logodnicul meu! Am fost hărăziÈ›i unul altuia din cea mai fragedă copilărie ; ar fi trebuit să devenim soÈ› È™i soÈ›ie la sfârÈ™itul anului. Dar numai zeii È™tiu ce e bine pentru noi... O să mor... Chiar dacă mi-ar fi fost dat să mai trăiesc vreo câțiva ani, n-aÈ™ fi fost decât o povară pentru tine! Căci, cu un trup atât de plăpând, n-aÈ™ putea să-È›i fiu soÈ›ie bună, È™i ar fi urât din partea mea să mai doresc a trăi. M-am împăcat cu gândul că o să mor È™i vreau să-mi făgăduieÈ™ti că n-o să mă plângi prea mult. De altfel, cred că o să ne întâlnim din nou. - NegreÈ™it! strigă Nagao convins. Ne vom reîntâlni în Þara Purității, unde nu există durerea despărÈ›irii! - Nu! Nu! spuse ea cu blândeÈ›e. Nu vorbesc de Þara Purității... Cred că o să ne mai vedem în lumea asta, pe acest pământ, cu toate că înmormântarea mea trebuie să aibă loc mâine! Nagao o privi foarte mirat. O văzu zâmbind de nedumerirea lui. - Da, în astă lume, în timpul vieÈ›ii tale de-acum, Nagao! continuă O-Tei, cu vocea sa blândă È™i visătoare. Numai dacă tu vrei asta! ÃŽnsă pentru ca aÈ™a ceva să se întâmple, eu va trebui să mă nasc din nou în trupul unei fetiÈ›e È™i va trebui să ajung din nou femeie. Prin urmare, o să fii nevoit să mă aÈ™tepÈ›i multă vreme : cel puÈ›in cincisprezece sau È™aisprezece ani! Dar, logodnicul meu, tu ai abia nouăsprezece ani... Dornic să o liniÈ™tească, Nagao îi răspunse : - O, mult iubito, să te aÈ™tept va fi pentru mine mai degrabă o bucurie decât o datorie. Și apoi, nu suntem noi oare făgăduiÈ›i unul altuia pe o durată de È™apte vieÈ›i? - TotuÈ™i, zise ea uitându-se lung la el, crezi ceea ce-È›i spun? - Mult iubito, nu È™tiu dacă voi fi în stare să te recunosc într-un alt trup È™i sub un alt nume. Dar poate îmi vei face un semn anume?! - Nu pot face aÈ™a ceva. Doar zeii È™i Buddha È™tiu unde È™i în ce împrejurări o să aibă loc revederea noastră... ÃŽn orice caz, sunt convinsă că dacă vei vrea să mă revezi, mă voi întoarce la tine. Adu-È›i aminte de cuvintele mele... Ea își conteni vorba. Ochii i se închiseră. Murise. * Nagao o iubise mult pe O-Tei È™i durerea lui fu adâncă. Puse să se înalÈ›e o lespede funerară È™i scrise pe ea zokumyo-ul* tinerei fete. Apoi o puse într-un butsudan** È™i în fiecare zi aducea ofrande***. Se gândea adesea la ciudatele vorbe spuse de O-Tei înainte de a muri È™i, în speranÈ›a de a face pe plac spiritului ei, compuse un legământ prin care se juruia să o ia de soÈ›ie, dacă ea se va întoarce vreodată la el, într-un alt trup. Apoi puse sigiliul său pe această declaraÈ›ie È™i o puse în ramă, alături de lespedea funerară. * Pentru că Nagao era singur la părinÈ›i, trebuia să se căsătorească. Se văzu nevoit să cedeze insistenÈ›elor părinÈ›ilor È™i să accepte o femeie care-i fu aleasă de tatăl său. După nuntă, el continuă să aducă prinoase în faÈ›a lespezii funerare a lui O-Tei. Se gândea necontenit la ea, cu mare dragoste, dar timpul trecea È™i încet- încet imaginea tinerei moarte i se È™terse din memorie, precum un vis care dispare È™i pe care nu ni-l mai putem aminti. Trecură anii... Nagao avu parte de mari nenorociri... ÃŽÈ™i pierdu părinÈ›ii, apoi soÈ›ia, iar după aceea, unicul copil. Se pomeni singur pe lume. Atunci părăsi întristata-i locuință È™i făcu o lungă călătorie în nădejdea de a mai uita de necazuri. ÃŽntr-o zi ajunse la Ikao, un sat aÈ™ezat între munÈ›i, cunoscut È™i în zilele noastre pentru izvoarele sale minerale È™i pentru frumoasele-i împrejurimi. La hanul unde trase, veni să-l servească o tânără fată. Văzând-o, inima lui Nagao începu să bată cu putere, căci slujnica semăna atât de bine cu O-Tei, încât trebui să se ciupească pentru a se convinge că nu visează. Și cum ea umbla prin casă, aprinzând focul È™i văzându-È™i de treburile ei, cele mai neînsemnate gesturi È™i orice miÈ™care îi trezeau lui Nagao amintirea celei ce fusese logodnica sa!... ÃŽi vorbi, iar fata îi răspunse cu o voce plăcută È™i clară, al cărei farmec îl întristă, aducându-i aminte de zilele din trecut. Minunându-se, el îi spuse : - Semeni atât de bine cu cineva cunoscut de mult, încât aproape că m-am speriat, când ai apărut în faÈ›a mea. Dă-mi voie să te întreb cum te cheamă È™i unde te-ai născut. Numaidecât, cu vocea plăcută a celei moarte, ea îi răspunse : - Mă cheamă O-Tei, iar tu eÈ™ti logodnicul meu Nagao- Chosei din Echizen. Am murit acum vreo È™aptesprezece ani... Tu ai făcut un înscris prin care te legai să mă iei de soÈ›ie, dacă m-aÈ™ fi întors vreodată pe acest pământ, în trupul unei alte femei... Þi-ai pus sigiliul pe acest jurământ È™i l-ai pus în budsudan, alături de lespedea pe care ai săpat numele meu. Iar eu m-am întors... Rostind aceste vorbe, ea se clătină È™i căzu leÈ™inată. Nagao a luat-o de soÈ›ie È™i au fost nespus de fericiÈ›i. Dar O-Tei nu È™i-a mai adus niciodată aminte de ceea ce îi răspunsese soÈ›ului ei la hanul din Ikao. Nu-È™i mai amintea nici de prima ei existență. Amintirea naÈ™terii ei trecute, readusă în chip misterios în memorie în momentul întâlnirii, se stinsese din nou È™i dispăruse pentru totdeauna. * Zokumyo – nume laic, adică prenume purtat în timpul vieÈ›ii, deosebit, de homyo, numele de lege, dat după moarte. Apelativ postum È™i religios înscris pe mormânt sau pe lespedea funerară din templul parohial. ** Budsudan – montură budistă. *** Aceste ofrande constau din beÈ›iÈ™oare de tămâie, bani de hârtie, flori.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa a Literaturiljei, a poeziljei shi a culturâljei. Ânyrâpsea sh-hârsea-ti di articoli, eseuri, prozâ, poezie clasicâ sh-antritseri (concursuri). | ![]() | |||||||
![]() |
Nu ufilisits texti dit site fârâ s-nâ spunets.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politicâ di scuteari tu miydani sh-confidentsialitati