agonia armâneashti v3 |
Agonia - Workshopuri Artistitsi | Nomuri | Mission | Contactŭ | Ânyrâpsea-ti | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articolŭ Farâ Antritseari Eseu Multimedia Lucri tsi suntu mash ti membru Poezii Presâ | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Interzicerea expoziÈ›iei organizate de Societatea Culturală Aromână ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contactŭ |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-04-14 | [Aestu textŭ lipseashti s-hibâ dghivâsitŭ tu romana] | Ânyrâpsitŭ tu bibliotecâ di Cartea a doua o lungă scrisoare de la F. DRAGUL MEU PRIETEN, Cinci ani lungi cît cinci ani. Nu È™tiu exact unde te găseÈ™te această scrisoare. Bănuiesc că te-ai gîndit adeseori la mine. Tu ai fost întot-deauna orfanul meu preferat de sex masculin. o, de fapt, mult mai mult de atît, mult mai mult, dar nu vreau să mă pierd în sentimentalisme ieftine în acest ultim mesaj scris. Dacă avocaÈ›ii mei mi-au urmat întocmai instrucÈ›iunile, te afli acum în posesia reÈ™edinÈ›ei mele lumeÈ™ti, a colecÈ›iei de săpunuri, a fabricii, a È™orÈ›urilor mele masonice È™i a căsuÈ›ei mele din copac. Imi imaginez că È›i-ai însuÈ™it deja stilul meu. Mă întreb unde te-a dus acesta. Cum stau aici, pe această ultimă trambulină elastică, mă întreb unde m-a dus pe mine propriul meu stil. Scriu această ultimă scrisoare în Salonul de Terapie OcupaÈ›ională. M-am lăsat condus de femei pretutindeni È™i nu-mi pare rău. Mănăstiri, bucă-tării, cabine telefonice parfumate, cursuri de poezie - le-am urmat pretutindeni. Le-am urmat pe femei în Parlament, pentru că È™tiu cît le place puterea. Le-am urmat în paturile bărbaÈ›ilor ca să pot afla ce găsesc acolo. Aerul este brăzdat de fumul parfumului lor. Lumea e sfiÈ™iată de ghearele rîsului lor senzual. Le-am urmat pe femei în lume, pentru că iubeam lumea. Sîni, fese, am urmat baloanele molatice pretutindeni. Cînd femeile mă fluierau de la geamurile bordelurilor, cînd mă fluierau încet peste umărul soÈ›ului cu care dansau, le urmam È™i mă scufundam împreună cu ele, iar uneori, auzindu-le fluieratul, îmi dădeam 173 seama că nu era decît fisîitul baloanelor lor molatice care se dezumflau È™i se lăsau în jos. Acesta este sunetul, fluieratul care pluteÈ™te deasupra fiecărei femei. Există însă o excepÈ›ie. Am cunoscut o femeie ce se înconjurase de un zgomot diferit — poate era muzică, poate era liniÈ™te. Vorbesc, desigur, despre Edith a noastră. Se împlinesc cinci ani de cînd am fost înmormîntat. Desigur, È™tii deja că Edith nu È›i-ar fi putut aparÈ›ine doar È›ie. Le-am unnat pe tinerele asistente la Terapie OcupaÈ›ională. Acestea È™i-au acoperit baloanele molatice cu pînză apretată, un înveliÈ™ plăcut È™i ațîțător pe care vechea mea poftă trupească îl sparge cu uÈ™urinÈ›a cu care spargi o coajă de ou. Le-am urmat picioarele de un alb prăfos. Și bărbaÈ›ii scot un sunet. Știi care este sunetul nostru, dragul meu prieten cu nervii întinÈ™i ? Ghici. îți dau trei încercări. Trebuie să completezi liniile de mai jos. Asistentelor le place să mă vadă folosind liniarul. 1. 2. 3. Asistentelor le place să se aplece peste umărul meu È™i să mă urmărească cum folosesc liniarul de plastic roÈ™u. Ele îmi fluieră prin păr, iar fluieratul lor are aromă de alcool È™i lemn de santal, iar hainele lor apretate foÈ™nesc asemenea hîrtiei albe de mătase È™i paielor artificiale în care vin împa-chetate ouăle de ciocolată de PaÈ™ti. o, astăzi sînt fericit. Știu că aceste pagini vor fi pline de fericire. Sper că nu È›i-ai imaginat că-È›i voi lăsa un dar melancolic. Ei, care sînt răspunsurile tale? Nu-i grozav că È›i-am prelungit perioada de instruire peste acest mare abis? 174 Sunetul pe care-l scot bărbaÈ›ii este opusul fluieratului- Șșșș, sunetul care însoÈ›eÈ™te degetul arătător dus la buze. Șșșș, ridicăm acoperiÈ™uri pentru a ne proteja de furtună. Șșșș, pădurile sînt rase de pe faÈ›a pămîntului pentru ca vîntul să nu mai facă arborii să răsune. Șșșș, țîșnesc rachetele cu hidrogen spre liniÈ™te, disidență È™i diversitate. Nu e un sunet neplăcut. E o melodie cu adevărat zglobie, ca bulele de aer care ies dintr-o scoică. Șșșș, rog pe toată lumea să fie atentă. Rog animalele să se oprească din urlat. Rog maÈ›ele să se oprească din ghiorăit. Rog Timpul să își cheme înapoi cîinii ultrasonici. Este sunetul pe care îl face pixul meu pe coala de hîrtie a spitalului, alunecînd de-a lungul liiuaru-lui roÈ™u. Șșșș, È™opteÈ™te el haosului alb, culcă-te în paturile aliniate din dormitoare. Șșșș, imploră moleculele dansînd, ador dansurile, dar nu dansu-rile străine, ador dansurile care se supun regulilor, regulilor mele. Ai completat rîndurile, bătrîne ? în timp ce eu mă odihnesc în pămînt, tu eÈ™ti la restaurant sau într-o mănăstire? Ai completat rîndurile? De fapt, nu era nevoie. Tb-am păcălit din nou? Acum, ce-i cu această liniÈ™te de care căutăm cu atîta disperare să scăpăm în pustiu? Am trudit, am arat, le-am închis gura altora È™i am ridicat împrejmuiri ca să auzim o Voce? Slabe È™anse. Vocea vine dintr-un vîrtej făcut de vînt, iar noi am amuÈ›it vîrtejul de mult timp. AÈ™ vrea să-È›i aminteÈ™ti că vocea vine din vîrtej. Unii oameni È™i-au amintit asta o vreme. Am fost oare unul dintre ei? o să-È›i spun de ce am închis robinetul. Eu sînt un profesor înnăscut È™i nu-mi stă în fire să È›in lucrurile pentru mine. Cu siguranță, aceÈ™ti cinci ani au fost un chin È™i te-au facut să înÈ›elegi 175 asta. întotdeauna am avut de gînd să-È›i spun totul, să-È›i ofer darul întreg. Ce-È›i mai face consti-paÈ›ia, dragule? Cred că au vreo douăzeci È™i patru de ani, aceste baloane molatice care plutesc alături de mine chiar în acest moment, aceste dulciuri de PaÈ™ti înfaÈ™ate în rufarie oficială. Douăzeci È™i patru de ani de călătorie, aproape un sfert de secol, dar însemnînd încă tinereÈ›e pentru niÈ™te sîni. Au străbătut calc lungă pînă să ajungă să îmi atingă timid umărul, în timp ce eu mînuiesc voios liniarul pentru a sluji teoria cuiva despre sănătatea mintală. Sînt încă tineri, aproape tineri, dar fisîie înfiorător È™i răspîndesc un parfum ame-È›itor de alcool È™i lemn de santal. FaÈ›a ei nu trădează nici o emoÈ›ie, e o față aseptică de asis-tentă medicală, cu trăsăturile familiale È™terse din milostenie, o față pregătită să fie ecranul pe care rulează filmele noastre albăstrui, cu scene de familie, în timp ce ne scufundăm în boală. o față de sfinx înÈ›elegător pe care să ne picurăm enigmele, în timp ce, asemcnea labelor îngropate în nisip, sînii ei rotunzi zgîrie uniforma cu ghearele. IÈ›i sună cunoscut? Da, e o față asemenea celei pe care o purta adesea Edith, asistenta noastră perfectă. — Frumoase linii aÈ›i desenat. — Și mie îmi plac foarte mult. Fis, fis, salvaÈ›i-vă, bombele sînt pe cale să explodeze. — Nu vreÈ›i niÈ™te creioane colorate? — Doar dacă nu se căsătoresc cu radierele. Spirit, inventivitate, șșș, șșș, acum înÈ›elegi de ce am antifonat pădurile È™i de ce am scobit bănci în jurul arenei cu animale sălbatice ? Ca să auzim fisîitul, ca să auzim ridurile storcînd vioiciunea din ele, ca să fim martorii morÈ›ii lumilor noastre. 176 Memorează acest lucru È™i apoi uită-l. Merită să intre într-un circuit, dar un circuit foarte scurt, în creier. AÈ™ putea foarte bine să-È›i spun că mă exclud, din această clipă, din toate aceste categorii. Joacă-te cu mine, bătrîne. la-mă de mîna mea spectrală. Ai fost înmuiat în aerul planetei noastre, ai fost botezat în foc, rahat, istorie, iubire È™i înfrîngere. Memorează asta. Ea explică Regula de Aur. Imaginează-È›i cum arăt în acest moment al ciudatei mele istorioare, cu asistenta aplecată peste ceea ce fac, cu pula putredă È™i neagră -mi-ai văzut pula lumească descompusă, dar acum încearcă să-mi vezi pula fantasmatică, acoperă-È›i capul È™i încearcă să-mi vezi pula fantasmatică ce nu-mi aparÈ›ine È™i nu mi-a aparÈ›inut niciodată, căreia i-am aparÈ›inut, care eram, care m-a purtat aÈ™a cum poartă mătura o vrăjitoare, m-a purtat dintr-o lume într-alta, dintr-un cer într-altul. Uită asta. Ca în cazul atîtor alÈ›i profesori, mare parte din ceea ce am dat din mine era o povară pe care nu o mai puteam duce. Simt că provizia de gunoi e pe tenninate. în curînd nu voi mai avea decît poveÈ™ti de răspîndit înjurul meu. Poate voi ajunge la stadiul cînd voi răspîndi bîrfe È™i îmi voi încheia astfel rugăciunile către lume. Edith era o promotoare de orgii sexuale È™i o fumizoare de narcotice. o dată a avut păduchi. De două ori a avut păduchi laÈ›i. Am scris păduchi laÈ›i cu litere foarte mici, pentru că există un timp È™i un loc pentru toate, iar o asistentă tînără stă foarte aproape în spatele meu, întrebîndu-se dacă se simte atrasă de forÈ›a mea sau de milos-tenia ei. Eu par absorbit de exerciÈ›iile mele tera-peutice È™i ea de sarcinile de supraveghere, dar șșșș, fis, È™uieratul aburilor se răspîndeÈ™te prin 177 întregul salon de T.O., amestecîndu-se cu lumina soarelui, descriind cîte un nimb de curcubeu în juml fiecărui cap aplecat de bolnav, doctor, asistentă sau voluntar. Ar trebui să o cauÈ›i odată pe asistenta asta. Va avea douăzeci È™i nouă de ani cînd avocaÈ›ii mei te vor fi localizat È™i vor fi dus la îndeplinire cerinÈ›ele mele testamentare. în fundul vreunui coridor verde, într-o debara încăpătoare, printre găleÈ›i, mături, cîrpe de È™ters antiseptice, Mary Voolnd din Noua ScoÈ›ie își va jupui ciorapii de un alb prăfos È™i-È™i va arăta goliciunea genunchilor unui bătrîn, iar noi nu vom lăsa nimic în urmă decît urechile noastre false cu care să discemem paÈ™ii sanitarului ce se apropie. Aburi ieÈ™ind din planetă, nori de abur pufos stîmiÈ›i de populaÈ›ii de băieÈ›i È™i fete ce se înfruntă în răzmeriÈ›e religioase; fierbinte È™i fluierînd ca un sodomit în miez de noapte, micuÈ›a noastră planetă își asumă destinul fragil de yo-yo, răsu-nînd în mintea seculară ca un motor pe cale să se oprească. Unii însă nu o aud astfel, unii ochi zburători plini de succes È™i injectaÈ›i de lumina lunii nu o văd astfel. Ei nu aud sunetele indivi-duale, șșșș, fis, ci sunetul sunetelor luate împreună, ei privesc interstiÈ›iile scînteind în sus È™i-n jos în conul vîrtejului ce se deschide. Dacă ascult The Rolling Stones ? Fără-ncetare. Sînt destul de rănit? Vechea pălărie mă ocoleÈ™te. Nu È™tiu dacă mai pot aÈ™tepta. Rîul de-a lungul căruia mă voi plimba... se pare că îl ratez cu o aruncare de monedă în fiecare an. Trebuia să cumpăr fabrica ? Am fost obligat să candidez pentru Parlament ? A fost Edith atît de bună la pat ? Masa mea de la cafenea, cămăruÈ›a mea, prietenii mei adevăraÈ›i, drogaÈ›i, de la care nu aÈ™tept prea mult — se pare că îi părăsesc aproape din greÈ™eală, din cauza 178 unor promisiuni, a unor telefoane date cu un aer degajat. Pălăria veche, faÈ›a bătrînă, urîtă È™i roza-lie, ce nu È™i-ar pierde vremea în faÈ›a oglinzii, chipul nepieptănat rîzînd uimit de traficul aglo-merat. Unde-i vechea mea pălărie? îmi spun că mai pot aÈ™tepta. Argumentez că drumul meu a fost corect. Doar argumentul este greÈ™it? Oare Mîndria mă ispiteÈ™te cu aluzii la un nou stil? LaÈ™itatea să fie cea care mă face să evit o veche încercare? îmi spun: aÈ™teaptă. Ascult ploaia È™i zgomotele È™tiinÈ›ifice ale spitalului. Lucrurile mărunte mă fac fericit. Adorm cu casca tranzis-torului m ureche. Pînă È™i oprobriul din Parlament începe să mă ocolească. Numele meu apare tot mai frecvent printre cele ale eroilor naÈ›ionaliÈ™ti. Chiar È™i spitalizarea mea este descrisă drept un truc al englezilor de a-mi închide gura. Mă tem că tot voi ajunge să conduc un guvem, în ciuda pulii mele putrede. Conduc oamenii cu prea multă uÈ™urință: acesta-i talentul meu fatal. Prieten drag, depășeÈ™te-mi stilul. Ceva din ochii tăi, vechiul meu iubit, mă descria drept cel care voiam să fiu. Doar tu È™i Edith v-aÈ›i revărsat această generozitate asupra mea, de fapt poate doar tu. Þipetele tale înăbuÈ™ite atunci cînd te chinuiam, tu erai animalul bun care doream să fiu sau, nefiind în stare de asta, animalul bun pe care voiam să-l locuiesc. îmi era teamă de gîndirea raÈ›ională È™i de aceea am încercat să te înnebunesc puÈ›in. Doream cu disperare să învăț din constemarea ta. Tu ai fost zidul de care, ase-menea liliecilor, îmi loveam È›ipetele pentru a mă orienta în acest lung zbor noctum. Nu mă pot opri din predat. Te-am învățat ceva? Probabil că miros mai bine datorită acestei confesiuni, căci Mary Voolnd tocmai mi-a transmis un semnal clar de cooperare. 179 — Þi-ar plăcea să-mi atingi pizda cu una din mîinile tale bătrîne? — La care mînă te gîndeÈ™ti? — Þi-ar plăcea să apeÈ™i un sfirc cu degetul arătător È™i să-l faci să dispară? — Și apoi să apară la loc? — Dacă reapare, te voi urî veÈ™nic. Te voi scrie în Cartea Neîndemînaticilor. — AÈ™a-i mai bine. — Mmmmm. — Sînt udă toată. Mă-nÈ›elegi că nu sînt în stare să mă opresc din predat ? Toate arabescurile mele sînt menite publicării. îți imaginezi cît te-am invidiat pentru că suferinÈ›a ta era atît de tradiÈ›ională ? Din cînd în cînd, mărturisesc, te-am urît. Pro-fesorul de compoziÈ›ie nu este întotdeauna fericit să asculte discursul de adio al È™efului de promoÈ›ie redactat în stilul său, mai ales dacă el nu a fost niciodată È™ef de promoÈ›ie. Uneori m-am simÈ›it epuizat: tu cu tot chinul tău, iar eu cu nimic altceva decît un Sistem. Cînd lucram printre evrei (acum eÈ™ti proprieta-rul fabricii), vedeam cu regularitate o expresie curioasă de durere pe faÈ›a levantină a È™efului. Observam asta cînd conducea afară un coreligionar jegos, cu barbă, alunecos, mirosind a mîncare romănească proastă, care vizita fabrica o dată la două luni ca să cerÈ™ească bani pentru o obscură universitate evreiască de terapie fizică. Șeful nostru îi dădea întotdeauna cîțiva groÈ™i È™i-l scotea cu o grabă penibilă pe uÈ™a prin care se faceau 180 livrările, ca È™i cînd prezenÈ›a lui ar fi putut stîrni ceva chiar mai rău decît o grevă. în acele zile mă purtam mai frumos cu el, pentru că era ciudat de vulnerabil È™i neconsolat. Ne plimbam încet printre sulurile mari de caÈ™mir È™i stofa englezească È™i-l lăsam să mi-o pună. (El, cel puÈ›in, n-a avut nimic împotriva noilor mei muÈ™chi obÈ›inuÈ›i prin „tensiune dinamică". Tu de ce m-ai îndepărtat?) — Ce-a ajuns fabrica mea? Un morman de cîrpe È™i etichete, o zăpăceală, o insultă adusă spiritului meu. — Mormîntul ambiÈ›iei dumneavoastră, dom- nule? — Exact, băiete. — Praf în ochi, cenușă în gură, domnule? — Nu-l mai vreau pe derbedeul ăla pe-aici, mă auzi ? într-o bună zi or să plece toÈ›i cu el. lar eu voi conduce coloana. Nenorocitul ăla e mai fericit decît toată È™leahta la un loc. Dar, desigur, nu l-a dat niciodată afară pe cerÈ™etorul acela dezgustător È™i suferea din cauza asta cu regularitatea durerilor menstruale, aÈ™a cum regretă femeile viaÈ›a de dincolo de graniÈ›a jurisdicÈ›iei lunare. M-ai chinuit asemenea Lunii. Știam că eÈ™ti legat de vechi legi ale suferinÈ›ei È™i întunericului. Mi-e teamă de înÈ›elepciunea schilodului. o pereche de cîrje È™i un È™chiopătat grotesc îmi pot strica o plimbare pe care o încep proaspăt ras, într-un costum nou È™i fluierînd. Þi-am invidiat certitudinea că nu vei realiza nimic. Am invidiat magia hainelor rupte. Eram gelos pe momentele de teroare pe care le-am creat pentru tine, dar în faÈ›a cărora eu nu puteam tremura. N-am fost niciodată destul de beat, de sărac sau de bogat. Toate astea dor, probabil că dor suficient de mult. Mă fac să vreau să plîng după consolare. Mă fac să-mi întind 181 mîinile orizontal. Da, tînjesc să devin preÈ™edintele noii Republici. îmi place să aud adolescenÈ›i înannaÈ›i scandîndu-mi numele în faÈ›a porÈ›ilor spitalului. Trăiască RevoluÈ›ia! LăsaÈ›i-mă să fiu preÈ™edinte în ultimele mele treizeci de zile de viață. Pe unde o să te plimbi deseară, dragul meu prieten? Ai renunÈ›at la carne? EÈ™ti dezarmat È™i gol, un instrument al GraÈ›iei? Te poÈ›i opri din vorbit? Singurătatea te-a condus la extaz? Era o milă adîncă în felul tău de a mi-o suge. Uram asta È™i am abuzat de ea. Indrăznesc totuÈ™i să sper că eÈ™ti întruparea tuturor dorinÈ›elor mele. îndrăznesc să sper că vei produce perla È™i că astfel vei justifica aceste biete iritări ascunse. Această scrisoare e scrisă în limba veche È™i nu mi-a fost deloc la îndemînă să-mi amintesc o sumă de expresii demodate. A trebuit să-mi forÈ›ez mintea să meargă înapoi, în zone înconjurate de sîrmă ghimpată, din care am încercat toată viaÈ›a să evadez. Oricum, nu regret efortul. lubirea noastră nu va muri niciodată, îți promit asta, eu, care înalÈ› această scrisoare ca pe un zmeu purtat de vînturile dorinÈ›ei tale. Ne-am născut împreună È™i, printre săruturi, ne-am măr-turisit dorinÈ›a de a renaÈ™te. Am stat îmbrățiÈ™aÈ›i È™i fiecare a fost profesorul celuilalt. Am căutat tonul aparte al fiecărei nopÈ›i aparte. Am căutat să eliminăm zgomotul de fond, suferind la gîndul că zgomotul de fond ar putea face parte din ton. Eu am fost aventura ta, iar tu ai fost aventura mea. Eu am fost călătoria ta, tu ai fost călătoria mea, iar Edith - steaua noastră sfintă. Aceste litere sar din iubirea noastră asemenea scînteilor din săbiile duelîndu-se, ca ploaia de ace din talge-rele lovite, ca boabele strălucitoare de sudoare prelingîndu-se printre noi cînd ne îmbrățiÈ™am, 182 ca penele albe aruncate în aer de cocoÈ™ii de luptă înarmaÈ›i cu lame, ca È›ipătul dintre două bălÈ›i de mercur ce se apropie una de alta, ca atmosfera secretoasă pe care o emană gemenii. Eu am fost misterul tău, iar tu ai fost misterul meu È™i ne-am bucurat să aflăm că misterul este căminul nostru. lubirea noastră n-are moarte. Din afara istoriei vin să-È›i spun lucrurile astea. Ne conservăm unul pe celălalt ca doi mamuÈ›i cu fildeÈ™ii înÈ›epeniÈ›i în timpul unei hîrjoneli în pragul glaciaÈ›iunii. lubirea noastră homosexuală ne păstrează liniile bărbă-È›iei clare È™i limpezi, astfel că nici unul nu duce pe altcineva în patul său conjugal, ci doar pe el însuÈ™i, iar femeile noastre ajung în cele din urmă să ne cunoască. Mary Voolnd mi-a acceptat în final mîna stîngă în pliurile uniformei. M-a urmărit în timp ce compuneam paragraful de mai sus, aÈ™a că l-am lăsat să curgă extravagant. Femeile adoră excesul la bărbaÈ›i, pentru că îi separă de ceilalÈ›i È™i-i face să pară singuratici. Tot ceea ce È™tiu femeile despre lumea masculină le-a fost revelat de refugiaÈ›i ai acelei lumi, singuratici È™i dedaÈ›i la excese. Zîne dezlănÈ›uite, ele nu le rezistă din cauza inte-ligenÈ›ei lor extrem de specializate. — Continuă să scrii, îmi È™uieră ea. Mary s-a întors cu spatele la mine. Baloanele scot sunete stridente, ca niÈ™te sirene anunțînd sfirÈ™itul zilei de muncă. Mary se preface că inspec-tează un covoraÈ™ È›esut de unul dintre pacienÈ›i, mascînd astfel jocul nostru drag. Cu încetineala unui melc, îmi strecor mîna în susul ciorapului aspru È™i bine întins dinapoia coapsei. Cu încheietu-rile degetelor È™i cu unghiile simt materialul fustei È›eapăn È™i răcoros, în timp ce coapsa îmbrăcată în ciorap e caldă, arcuită È™i uÈ™or umedă, ca o franzelă proaspătă. 183 — Mai sus, îmi È™uieră. Nu mă grăbesc. Bătrîne, nu mă grăbesc deloc, Am senzaÈ›ia că voi face asta o eternitate. Feselt i se contractă nerăbdătoare, ca două mănuÈ™i dtj box lovindu-se una de alta înaintea meciuluii Mîna mi se opreÈ™te, ca să alunece apoi de-a lungut coapsei, pe creasta de val a fiorului. ; — Mai repede, îmi È™uieră ea. i Da, îmi dau seama după tensiunea din ciorapj că mă apropii de peninsula din proximitatea| portjartierului, cu piele fierbinte de ambelc părti, apoi voi sări peste dispozitivul de prindere în formă de sfirc. Firele ciorapului se întind. îmi strîng degetele la un loc pentru a evita un contact prematur. Mary se smuceÈ™te încolo È™i-ncoace, periclitînd călătoria. Degetul meu arătător desco-peră dispozitivul portjartierului. E cald. Mica buclă metalică, butonul de cauciuc - toate calde, — Te rog, te rog, È™uieră ea. Asemenea îngerilor pe gămălia unui ac, degetul meu dansează pe butonul de cauciuc. In care parte să sar? Spre exteriorul coapsei, tare È™i caldă ca o carapace de broască È›estoasă tropicală aruncată pe plajă? Sau spre hățiÈ™ul din mijloc? Sau să mă agăț ca un liliac de bolovanul molatec al fesei stîngi? Este multă umezeală în partea de sus a fustei ei apretate. Este ca într-unul dintre hangarele acelea pentru avioane, în care se formează nori È™i unde efectiv plouă înăuntru, Mary își smuceÈ™te fundul ca pe o puÈ™culiță în formă de purceluÈ™ din care nu vrea să iasă o monedă de aur. InundaÈ›iile sînt iminente. — Daaaaa. Mîna îmi este înăbuÈ™ită de o supă delicioasă, Gheizere vîscoase îmi scaldă încheietura. Ploi magnetice îmi testează ceasul electronic. Mary se foieÈ™te să-È™i găsească poziÈ›ia, apoi se lasă asupra 184 pumnului meu ca o plasă de prins gorile. Eu È™erpuisem prin părul ei umed, strîngîndu-l între degete ca pe vata de zahăr. Acum sînt înconjurat de exuberanță arteziană, de zorzoane ca niÈ™te sfircuri, de nenumăraÈ›i bulbi cerebrali, de conste-laÈ›ii de inimi mucilaginoase pulsînd. Mesaje Morse umede mi se preling pe braÈ›, pun tot mai mult stăpînire pe capul raÈ›ional, masează porÈ›iuni adormite din creieru-mi întunecat, aleg noi regi fericiÈ›i ca pretendenÈ›i obosiÈ›i ai minÈ›ii. Sînt o focă ce inventează unduiri în marele acvashow electric, sînt filamentele de tungsten înotînd în mările din bec, sînt animalul din Mary-grota, sînt spuma de pe Mary-valul, È™i poponeaÈ›a surorii Mary aplaudă cu lăcomie, miÈ™cîndu-se să își des-pice curul de muchia braÈ›ului, cu roza rectului alunecînd în sus È™i-n jos ca-n visul demonului balustradei. — SliÈ™, sloÈ™, sliÈ™, sloÈ™. Nu-i aÈ™a că sîntem fericiÈ›i ? In ciuda gălăgiei pe care o facem, nu ne aude nimeni, dar acesta este un miracol în mijlocul acestei generozități, tot aÈ™a cum minuscule miracole sînt È™i coroanele de curcubeu plutind deasupra fiecărei È›este. Mary se uită peste umăr a. mine, încîntmdu-mi privirea cu ochii daÈ›i peste cap ca niÈ™te coji de ouă È™i cu gura de caras auriu deschisă într-un zîmbet uimit. In lumina soarelui din salonul de T.O., toÈ›i o cred un afurisit de duh care aduce ofrande de coÈ™uri, scrumiere de ceramică, portofele din piele împletită pe altarele scînteietoare ale sănă-tății lor perfecte. Vechi prieten, te poÈ›i lăsa în genunchi cînd citeÈ™ti ce urmează, căci acum am ajuns la dulcea povară a mărturiei mele. Nu È™tiam ce trebuie să-È›i spun, acum însă È™tiu. Nu È™tiam ce voiam să proclam, acum însă nu mai am nici o îndoială. 185 Toate alocuÈ›iunile mele au fost prefaÈ›a la ceea ce urmează, toate exerciÈ›iile mele - un mod de a-mij drege glasul. Mărturisesc că te-am chinuit, msă| doar pentru a te face mai atent. Mărturisesc că te-am trădat, însă doar pentru a te trage de mînecă. Cînd ne sărutam È™i ne-o sugeam, asta am vrut să-È›i È™optesc, bătrînelul meu drag. Domnul este viu. Magia este trează. Domnul este viu. Magia este trează. Domnul este treaz. Magia este vie. Vie, adică trează. Magia n-a murit. Domnul n-a zăcut. Săraci mulÈ›i au minÈ›it. Bolnavi mulÈ›i au minÈ›it. Magia n-a scăzut. Și nici nu s-a ascuns. Magia a domnit. Domnul este treaz. Domnul n-a murit. Domnul a domnit, deÈ™i înmormîntat. DeÈ™i plîns ne-ncetat, Magia nu s-a stins. Chiar vălul de I-au ridicat, El gol tot a trăit. Cuvintele deÈ™i I-au deformat, Magia goală a-nflorit. Și moartea de I-au anunÈ›at în toată lumea, inima tot nu a crezut. Cel rănit a fost uimit. Cel lovit a sîngerat. Magia nici nu s-a clintit. Magia-a prevalat. Multe pietre s-au rosto-golit, dar El nu vrea să odihnească. NestăpîniÈ›ii au minÈ›it. Cei graÈ™i au ascultat. DeÈ™i au dat cu pietre, Magia s-a-ntărit. DeÈ™i-s mai strînÈ™i la pungă, pe Domnul L-au cinstit. Magia este trează. Și Domnul ne conduce. Viu, adică treaz. Viu, adică-n frunte. Cel slab a flămînzit. Cel tare a-nflorit. DeÈ™i se laudă că-s singuri, pe Domnu-l au alături. Și visătorul din celulă, È™i căpitanul de pe deal. Magia este vie. Și moartea de i-a fost iertată-n toată lumea, inima tot n-a crezut. Chiar legile cioplite-n piatră pe om nu l-au putut feri. Și chiar din parlamentul plin de-altare tot n-au avut cui porunci. Apoi au arestat Magia È™i-aceasta a plecat cu ei, căci îi iubeÈ™te pe flămînzi. Magia însă nu prea zăboveÈ™te, ea ne-ncetat își schimbă locul. Nu vrea să stea cu ei. Magia este trează. 186 Nimic ea nu pățeÈ™te. Se odihneÈ™te într-o palmă goală. Se înmulÈ›eÈ™te într-o minte goală. Magia însă nu-i un instrument. Magia este scopul. MulÈ›i oameni au zorit Magia, ea însă a pășit mai lent. Cei tari adesea au minÈ›it. Ei doai; au străbătut Magia È™i-n partea cealalt-au ieÈ™it. Cei slabi adesea au minÈ›it. Ei au venit la Domnnl în secret È™i, dnd sătui s-au depărtat, n-au spus cine i-a vindecat. Și munÈ›ii de jucau în faÈ›a lor, ei tot ziceau că Domnu-i mort. Chiar vălul de I-au ridicat, El, Domnul, gol tot a trăit. Aceasta vreau să-i mur-mur minÈ›ii mele. Cu asta-n minte vreau să rîd. Aceasta vreau ca mintea-mi să slujească pînă cînd slujba însăși nu-i decît Magie prin lume rătăcind haihui È™i mintea însăși e Magie prin carne călătoare È™i camea însăși e Magie care dansează pe un ceas È™i timpul însuÈ™i, Magică Măsura Domnului. Vechiul meu prieten, nu eÈ™ti fericit ? Doar tu È™i Edith È™tiÈ›i cît am aÈ™teptat această învățătură. — Lua-te-ar dracu'! scuipă Mary Voolnd. —Ce? — Þi s-a blegit mîna. Apucă! De cîte ori trebuie să fiu ucis, vechiul meu prieten? în definitiv, nu înÈ›eleg misterul. Sînt un bătrîn cu o mînă pe o scrisoare È™i cealaltă vîrîtă într-o pizdă zemoasă È™i nu înÈ›eleg nimic. Dacă învățătura mea ar fi o evanghelie, mi-ar usca mîna ? Cu siguranță că nu. Culeg minciunile din zbor. Sînt împroÈ™cat cu minciuni. Adevărul ar trebui să mă întărească. Te implor, prieten drag, interpretează-mă, depășeÈ™te-mă. Acum È™tiu că sînt un caz fară speranță. Mergi înainte, învață lumea ceea ce am vrut să fiu. — Apucă! 187 Mary se foieÈ™te, iar mîna prinde viaÈ›i asemenea acelor străvechi ferigi marine care s-ai| transformat în animale. Acum coatele moi all pizdei mă înghiontesc undeva. Acum își freaa| gaura curului de muchia braÈ›ului meu, nu ca într-o reverie trandafirie a balustradei, ci ca t radieră È™tergînd urmele de vis, iar acum, vai, intervine mesajul laic. — Apucă, te rog, te rog. Nu mai e mult pîna să observe. E adevărat. Atmosfera din salonul de T.O, este agitată, s-au dus razele aurii, acum e doar soare È™i cald. Da, am lăsat magia să moară, Doctorii își aduc aminte că sînt la serviciu È™i refuză să caÈ™te. o doamnă mică È™i grasă porun-ceÈ™te ca o ducesă, biata de ea. Un adolescent plînge pentru că a facut din nou pe el. o fostă directoare de È™coală se pîrțîie isteric, amenințîndu-ne că nu vom mai face nici o oră de gimnastică. Dumnezeu al VieÈ›ii, oare ajunge cît sufăr? — GrăbeÈ™te-te. Mary se lasă în jos cu forță. Degetele mele ating ceva. Nu face parte din Mary. E materie străină. — Apuc-o. Trage-o afară. E de la prietenii noÈ™tri. — Imediat. Prieten drag, îmi amintesc. Þi-am trimis cutia greÈ™ită de artificii. Și nu am inclus „Tratamentul contra coÈ™urilor" în celebra mea colecÈ›ie de săpunuri È™i cosmeticale. Știi, cu el am vindecat-o pe Edith de acnee. Dar sigur că nu È™tii, căci nu ai nici un motiv să-È›i închipui că faÈ›a lui Edith a fost vreodată altfel decît plăcută 188 la pupat È™i la atins. Cînd am dat de ea însă, faÈ›a ei nu era plăcută la pupat È™i la atins, È™i nici măcar la privit. Era într-un hal fără de hal. într-o altă parte a acestei lungi scrisori o să-È›i povestesc cum am creat-o, Edith È™i cu mine, pe soÈ›ia încîntătoare pe care ai descoperit-o facînd manichiuri extraordinare în frizeria de la hotelul Mount Royal. E timpul să te pregăteÈ™ti. DeÈ™i include săpunuri transparente, duhuri de pin, lamîie È™i lemn de santal, ca È™i gelatina Willy, colecÈ›ia de săpunuri este inutilă fară „Tratamentul contra coÈ™urilor". Nu vei obÈ›ine decît niÈ™te coÈ™uri spălate È™i cu miros plăcut. Poate că te mulÈ›u-meÈ™ti cu atît - demoralizant gînd. Intotdeauna mi-ai rezistat. Aveam un trup care te aÈ™tepta, dar tu l-ai refuzat. Mi te închi-puiam cu braÈ›e cu o circumferință de peste 4o de centimetri, dar tu m-ai părăsit. Mi te imaginam cu pectorali inferiori masivi È™i cu tricepÈ™i în formă de potcoavă, avînd atît volum, cît È™i fineÈ›e. în anumite îmbrățișări intime, vedeam exact cît de jos ar fi trebuit să-È›i coboare fesele. Cînd stăteai pe vine în faÈ›a mea, fundul n-ar fi trebuit în nici un caz să-È›i coboare atît de mult încît să ajungă la călcîie, pentru că, o dată ce se întîmplă asta, muÈ™chii coapsei nu mai sînt folosiÈ›i, dar cei ai feselor da, de unde bucile tale pietroase, o evo-luÈ›ie foarte egoistă care nu m-a făcut fericit È™i un factor determinant al problemelor tale intes-tinale. Mi te-am imaginat lucios din cauza uleiului, cu o secÈ›iune mediană clasică a abdominalilor ca o scîndură de spălat rufe, brăzdată de muÈ™chi oblici tăioÈ™i È™i zimÈ›aÈ›i. Mă pricepeam să alunec peste aceÈ™ti zimÈ›i. Aveam acces la un „scaun grecesc" profesionist. Aveam curele È™i hamuri cu care îți puteam transforma într-o clipă gămălia într-un ciocan pe cinste, bun să umple un cioc de 189 pelican. Aveam o „Trusă pentru sfincteri" care funcÈ›iona ca o maÈ™ină de spălat sau un aparat pentru mărirea sînilor. Aveai habar despre cunoÈ™-tinÈ›ele mele de yoga ? PoÈ›i să-i spui decădere sau poÈ›i să-i spui creaÈ›ie, dar ai idee cît am lucrat la Edith? EÈ™ti conÈ™tient de Gangele pe care l-ai insultat cu un milion de transbordări meschine spre alte rîuri? Poate că e greÈ™eala mea. Am È›inut doar pentru mine anumite lucruri vitale - un aparat aici, un fapt acolo -, dar numai pentru că am visat (da, e mai aproape de adevăr) că vei fi mai mare decît mine. Am visat un rege fără regat. Am visat un pistol sîngerînd. Am visat un prinÈ› al Paradisului Uitat, Am visat o vedetă de cinema cu coÈ™uri. Am visat un dric de curse. Am visat un Evreu Nou. Am visat trupe de asalt vestite fonnate din soldaÈ›i È™chiopi. Am vrut să aduc durere în rai. Am visat ca focul să vindece dure-rile de cap. Am visat victoria alegerilor asupra disciplinei. Am vrut ca nedumerirea ta să fie o plasă de fluturi pentru prins magia. Am visat extaz fără plăcere È™i viceversa. Am visat că lucrurile își pot schimba natura prin simpla intensificare a proprietăților lor. Am vrut să discreditez învă-țătura de dragul unei rugăciuni mai pure. Þi-am ascuns unele lucruri pentru că voiam să fii mai mare decît prevedea Sistemul meu. Am visat răni trăgînd la vîsle fără să devină muÈ™chi. Cine este Evreul Nou? Evreul Nou își pierde minÈ›ile cu graÈ›ie. El aplică fmanÈ›ele noÈ›iunilor abstracte, ceea ce are ca rezultat o politică mesianică de succes, ploi colo-rate de meteoriÈ›i È™i alte evenimente atmosferice simbolice. El È™i-a indus amnezia prin studiul repetat al istoriei, uitarea însăși fiindu-i mîngîiată de fapte pe care le acceptă cu un entuziasm 190 vizibil. El schimbă valoarea stigmatului pentru o mie de ani, făcîndu-i pe bărbaÈ›ii tuturor naÈ›iunilor să îl caute ca pe un talisman sexual extraordinar. Evreul Nou este fondatorul Canadei Magice, al Quebecului Francez Magic È™i al Americii Magice. El demonstrează că dorul produce surprize. Se foloseÈ™te de regret ca de un bastion al origina-lității. încurcă teoriile nostalgice ale supremaÈ›iei negrilor ce tindeau spre monolitic. El confirmă tradiÈ›ia cu ajutorul amneziei, ademenind întreaga lume cu renaÈ™terea. TopeÈ™te istoria È™i ritualul, acceptînd necondiÈ›ionat întreaga moÈ™tenire. Cir-culă fără paÈ™aport, pentru că puterile îl consi-deră inofensiv. Pătrunderea sa în închisori îi accentuează caracterul supranaÈ›ional È™i-i flatează înclinaÈ›ia spre legalitate. Uneori poate fi evreu, dar întotdeauna este american È™i, din cînd în cînd, quăbecois. Acestea erau visele mele în legătură cu noi doi, vieux copain - Evrei Noi, amîndoi, ciudaÈ›i1, militanÈ›i, invizibili, membri ai unei posibile noi seminÈ›ii unite de bîrfe È™i zvonuri de esență divină. Þi-am trimis cutia greÈ™ită de artificii, dar nu chiar din greÈ™eală. Ai primit „Sortimentul pana-merican al fraÈ›ilor Rich", care pretinde că este cea mai mare colecÈ›ie de artificii la acest preÈ›: peste 55o de bucăți. Să fim milostivi È™i să spunem că n-am È™tiut exact cît va dura suferinÈ›a. Þi-aÈ™ fi putut trimite „ColecÈ›ia de artificii Drapelul vestit", la acelaÈ™i preÈ›, dar cu peste o mie de bucăți de zgomot È™i frumuseÈ›e. Þi-am refuzat „Saluturile de tun electric", dragele È™i vechile „Bombe-cireașă", „TorÈ›a cu ploaie de argint", „Bătălia din ceruri" cu 16 focuri È™i sinucigaÈ™ele „Rachete japoneze cu pocnet de dop". Să se reÈ›ină 1. Queer (ciudat) are È™i sensul de homosexual. 191 că am făcut asta din milă. Exploziile ar fi atras o atenÈ›ie răutăcioasă. Dar cum potjustifica faptul că nu È›i-am luat „Marea colecÈ›ie colorată pentni| gazonul farniliei", un pachet special realizat pentru | cei care doresc minimum de zgomot ? Am ascuns | de tine „Fintînile muzicale vezuviene", „Proiectilele stelare", „Ghivecele cu mîner", „Proiectilele florale mari", „RoÈ›ile de tors triunghiulare", „Steagul patriotic din flăcări colorate". Fii un suflet nobil. Acceptă argumentul născut din milă că te-am scutit de o extravaganță domestică. o să te luminez în legătură cu toate cele: Edith, eu, tu, Tekakwitha, A...ii, artificiile. N-am vrut să inori din cauza arsurilor. Pe de altă parte, n-am vrut ca exodul să fie prea uÈ™or. Aceasta din urmă, dintr-o mîndrie profesorală, dar È™i dintr-o uÈ™oară invidie, despre care È›i-am vorbit mai devreme. Mai sinistră este însă posibilitatea să fi reuÈ™it să te imunizez împotriva ravagiilor extazului prin inoculări repetate cu doze homeopatice din acesta. Un regim de paradoxuri îl îngrașă pe cel ironic, nu pe psalmist. Poate ar fi trebuit să merg pînă la capăt È™i să-È›i trimit pistoalele semiautomate ascunse sub paravanul artificiilor în strălucita mea operaÈ›iune de trafic de armament. Sufăr de boala zodiei Fecioarei: nimic din ceea ce am facut nu a fost destul de pur. Niciodată nu am È™tiut dacă vreau discipoli sau partizani. Niciodată nu am È™tiut dacă vreau în Parlament sau în sihăstrie. Mărturisesc că niciodată nu am înÈ›eles prea clar RevoluÈ›ia din Quebec, nici măcar în timpul dizgraÈ›iei mele parlarnentare. Am refuzat pur È™i simplu să susÈ›in Războiul, nu pentru că aÈ™ fi francez sau pacifist (ceea ce, bineînÈ›eles, nu sînt), 192 ci pentru că obosisem. Știam ce le făceau È›iganilor, am tras È™i eu un fum de Zyklon B, dar eram foarte, foarte obosit. îți aminteÈ™ti lumea la vremea aceea? Un tonomat imens cînta o melodie somno-roasă. Melodia era veche de vreo două mii de ani, iar noi dansam pe ea cu ochii închiÈ™i. Melodia se numea Istorie È™i ne plăcea la nebunie, naziÈ™tilor, evreilor, tuturor. Ne plăcea pentru că noi o inven-taserăm, pentru că, asemenea lui Tucidide, È™tiam că lucrul ce ni se întîmplă nouă este cel mai impor-tant lucru care s-a întîmplat vreodată în lume. Istoria ne-a facut să ne simÈ›im bine, aÈ™a că am pus-o de la început de mai multe ori, pînă tîrziu în noapte. Am zîmbit cînd unchii noÈ™tri s-au dus la culcare È™i ne-am bucurat să scăpăm de ei, pentru că nu È™tiau să ia heroină, în ciuda lăudă-roÈ™eniei lor È™i a articolelor decupate din ziare. Noapte bună, bătrîni escroci. Cineva umblă la potenÈ›iometru, iar noi strînserăm trupul în braÈ›e, inhalarăm parfumul din păr, ne ciocnirăm orga-nele genitale. Istoria era cîntecul nostru, Istoria ne alesese să facem Istorie. Noi ne dăruirăm ei, mîngîiaÈ›i de evenimente. Ne-am miÈ™cat prin lumina lunii în batalioane perfecte, somnoroase. VoinÈ›a sa avea să se împli-nească. Perfect adormiÈ›i, ne-am luat săpunurile È™i am aÈ™teptat duÈ™ul. N-are importanță, n-are importanță. Am intrat prea adînc în limba veche. M-ar putea prinde în capcană. Eram obosit. Eram sătul de inevitabil. Am încercat să ies pe furiÈ™ din Istorie. N-are impor-tanță, n-are importanță. Zi doar că eram obosit. Am spus nu. — PărăseÈ™te Parlamentul în clipa aceasta! — BroaÈ™telor! 193 — Nu poÈ›i avea încredere în ei! — VotaÈ›i-i condamnarea la moarte ! Am fugit cu ininia grca. îmi plăceau scaunele roÈ™ii din Parlament. Adoram futaiurile de la poalele monumentului. Am mîncat friÈ™că în Biblioteca NaÈ›ională. Prea impur pentru un viitor gol, am plîns după vechile lovituri norocoase, Acum confesiunea cea grasă. Mi-a plăcut magia armelor. Le-am strecurat în È›ară sub para-vanul artificiilor. Bătrînul È™trengar din mine m-a îndemnat s-o fac. Ain plantat arme în Quebec pentru că eram pe jumătate liber, pe jumătate laÈ™. Armelc absorb magia. Am îngropat arme pentru Istoria viitoare. Dacă e să guverneze Istoria, atunci măcar să fiu Domnul Istorie. Armele sînt verzi. Florile se iÈ›esc. Am lăsat Istoria să revină pentru că mă simÈ›eam singur. Nu-mi urma exem-plul. DepășeÈ™te-mi stilul. Eu nu sînt decît un erou decăzut. Printre săpunurile din colecÈ›ia mea. N-are importanță. Mai tîrziu. Printre săpunurile din colecÈ›ia mea. Pentru asta am plătit o groază de bani. Argentina, vacanță, hotel, week-end împreună cu Edith. N-are importanță. Am plătit echivalentul a 635 de dolari americani. Chelnerul mi-a aruncat ocheade zile la rînd. El nu drăguÈ› proaspăt imigrant. Fost stăpîn peste cîțiva acri mizerabili de pămînt euro-pean. TranzacÈ›ie lîngă piscină. Mi-l doream. Mi-l doream. Pofta mea pentru magia seculară gri. Săpun uman. o bucată întreagă, minus ce s-a consumat la o baie pe care am facut-o cu orice preÈ›. Mary, Mary, unde eÈ™ti, micuÈ›a mea Abishag? Prieten drag, ia-mi mîna spectrală. 194 îți voi arăta totul cum se întîmplă. Doar atîta pot face. Nu te pot aduce în miezul acÈ›iunii. Sper că te-am pregătit pentru acest pelerinaj. Nu am bănuit niciodată cît de neînsemnat era visul meu. Credeam că imaginasem cel mai cuprinzător vis al generaÈ›iei mele: voiam să fiu magician. Aceasta era ideea mea de glorie. lată o rugăminte bazată pe întreaga mea experiență: nu fi magician, fii magic. In week-end-ul acela, cînd È›i-am aranjat să lucrezi la Arhive, Edith È™i cu mine am zburat în Argentina la ceva soare È™i niÈ™te experimente. Edith avea probleme cu corpul: acesta își tot schimba dimensiunile È™i ea se temea chiar că ar putea muri. Am luat o cameră mare, cu aer condiÈ›ionat È™i cu vedere la mare, È™i am încuiat uÈ™a de două ori imediat ce hamalul a plecat cu un pumn de bacÈ™iÈ™. Edith a întins o folie mare de cauciuc peste patul dublu, trecînd cu atenÈ›ie de la un colÈ› la altul pentru a o întinde mai bine. îmi plăcea să o privesc aplecîndu-se. Bucile ei erau capodopera mea. PoÈ›i să spui că avea sfircuri excentrice, dar fundul era perfect. E adevărat că de la an la an avea nevoie de masaj electronic È™i aplicaÈ›ii cu hormoni, dar concepÈ›ia era perfectă. Edith se dezbrăcă È™i se aÈ™eză pe folia de cauduc. Eu stăteam în picioare în faÈ›a ei. Ochii îi scăpărau. — Te urăsc, F. Te urăsc pentru ceea ce mi-ai făcut, mie È™i soÈ›ului meu. Am fost o proastă să mă încurc cu tine. AÈ™ vrea ca el să mă fi cunoscut înaintea ta... — Ajunge, Edith. N-o s-o luăm iar de la capăt. Voiai să fii frumoasă. — Acum nu-mi mai amintesc nimic. Sînt complet derutată. Poate că eram frumoasă înainte. — Poate, am repetat eu cu o voce la fel de tristă ca a ei. 195 Edith își aÈ™eză coapsele cafenii într-o poziÈ›ie mai comodă È™i atunci o rază de soare se infiltră în părul ei pubian, dîndu-i o nuanță ruginie. Da, aceea era o frumuseÈ›e ce nu È›inea de meÈ™teÈ™ugul meu. Pizdă însorită Smoc Ruginiu Timelele-i Săpate-n Animal Genunchiul Ei Rotund, Nurliu. Am îngenuncheat lîngă pat È™i mi-am aÈ™ezat una din urechile mele subÈ›iri pe mica livadă însorită, ascultînd mecanismul micii adîncituri. — Te-ai amestecat în ce nu trebuie, F. Ai lucrat împotriva lui Dumnezeu. — Taci, puicuÈ›a mea. Există un gen de cruzime pe care nici eu nu-l suport. — Ar fi trebuit să mă laÈ™i aÈ™a cum eram. Acum nu mai sînt bună pentru nimeni. — AÈ™ putea să te sug fară-ncetare, Edith. Ea facu să mi se înfioare părul ras de la ceafa cu o atingere uÈ™oară a minunatelor ei degete cafenii. — Uneori îmi pare rău pentru tine, F. Ai fi putut fi un om mare. — Nu mai vorbi, am bolborosit eu. — Ridică-te, F. la-È›i gura de pe mine. îmi imaginez că eÈ™ti altcineva. — Cine? — Chelnerul. — Care dintre ei? am vrut să È™tiu. — Cel cu mustață È™i impenneabil. — M-am gîndit eu, m-am gîndit eu. — Și tu l-ai remarcat, nu-i aÈ™a, F. ? —Da. M-am ridicat în picioare prea brusc. AmeÈ›eala îim învîrti creierul ca pe un disc de telefon È™i mîn-carea din stomac, mestecată cîndva cu mulÈ›umire, 196 se transformă în vomă. îmi uram viaÈ›a, uram faptul că mă amestecasem, îmi uram ambiÈ›ia. Pentru o secundă, mi-am dorit să fiu un tip obiÈ™nuit, retras într-o cameră de hotel tropical cu o indiancă orfană. LuaÈ›i-mi Aparatul Foto Paharul să mi-l LuaÈ›i Soarele Pileala pentru Totdeauna Să Vină Doctorii. IntraÈ›i. — Nu plînge, F. Știai că trebuie să se întîmple asta. Ai vrut să merg pînă la capăt. Acum nu mai sînt bună pentru nimeni È™i sînt gata să încerc orice. M-am împleticit spre fereastră, dar era închisă ermetic. Oceanul era de un verde adînc. Plaja era plină de bulinele umbrelelor. Cum mai tînjeam după vechiul meu profesor, Charles Axis. Mi-am concentrat privirea, căutînd un costum de baie alb imaculat, lipsit de topografia organelor genitale. — o, vino aici, F. Nu suport să văd un bărbat care vomită È™i plînge. îmi aÈ™eză capul între sînii goi È™i îmi înfundă cîte un sfirc în fiecare ureche. — Gata, nu mai plînge. —MulÈ›umescmulÈ›umescmulÈ›umescmulÈ›umesc. — Ascultă, F. Ascultă, aÈ™a cum ai vrut să ascultăm noi toÈ›i. — Ascult, Edith. în jos, prin Grote Lipicioase E timpul s-o pornesc Acolo unde embrionice OraÈ™e Pe Valuri Spumă Risipesc. — Tu nu asculÈ›i, F. — încerc. — îmi pare rău pentru tine, F. — Ajută-mă, Edith. 197 — Atunci, înapoi la treabă. Ãsta-i singurul lucru care te poate ajuta. încearcă să termini ceea ce ai început cu noi toÈ›i. Avea dreptate. Pentru micul nostru exod, eu eram Moise. Dar n-aveam să traversez deÈ™ertul niciodată. Poate că muntele meu este foarte înalt, dar se înalță în deÈ™ert. Să-mi fie de ajuns. Mi-am redobîndit atitudinea profesională. Incă păstram în nări parfumul părÈ›ilor ei intime, dar aceasta era meseria mea. Am examinat-o pe fata aceea goală de la înălÈ›imea funcÈ›iei mele. Surîse cu buzele-i moi. — Acum e mai bine, F. Mi-a plăcut limba ta, dar te prinde mai bine postura de doctor. — Bine, Edith. Ce te supără ? — Nu mai am orgasm. — BineînÈ›eles că nu mai ai. Dacă vrem să perfecÈ›ionăm corpul pan-orgasmic, să extindem zona erogenă la tot înveliÈ™ul de came È™i să popu-larizăm „Dansul telefonului", atunci trebuie să începem prin a diminua tirania sfircurilor, buzelor, clitorisului È™i găurii curului. — Te ridici împotriva lui Dumnezeu, F. RosteÈ™ti cuvinte murdare. — Imi asum riscul. — Sînt atît de nenorocită de cînd nu mai am orgasm. încă nu sînt pregătită pentru celelalte chestii. Mă fac să mă simt prea singură. Sînt atît de derutată. Uneori nu mai È™tiu nici unde mi-e pizda. — Mi se face lehamite, Edith. Cînd te gîndeÈ™ti că mi-am pus toate speranÈ›ele în tine È™i în amă-rîtul tău de bărbat. — Redă-mi orgasmul, F. — Bine, Edith. E foarte simplu. o vom face cu ajutorul cărÈ›ilor. M-am gîndit că s-ar putea întîmpla asta, aÈ™a că am adus cu mine volumele 198 potrivite. în valiza asta mai am È™i niÈ™te falusuri artificiale (folosite de femei), Vibratoare Vaginale, dispozitive Rin-No-Tam, Godemiche È™i Dildo. — AÈ™a mai merge. — întinde-te È™i ascultă. Afundă-te în folia de cauciuc. Desfă-È›i picioarele È™i lasă aparatul de aer condiÈ›ionat să-È™i facă murdara treabă. — O.K., dă-i drumul. Mi-am dres vocea-mi celebră. Am ales o carte groasă, care spunea lucrurilor pe nume È™i descria diverse practici autoerotice folosite de oameni È™i animale, flori, copii È™i adulÈ›i, precum È™i de femei de toate vîrstele È™i provenite din toate culturile. Domeniile tratate erau unnătoarele: „De ce se masturbează soÈ›iile", „Ce putem învăța de la furmcar", „Femei nesatisfacute", „Anomalii È™i erotism", „Tehnicile masturbării", „Gradul de libertate al femeilor", „Bărbieritul genital", „Descoperirea clitorisiană", „Masturbarea în cluburi", „Accesorii de metal pentru femei", „Nouă dispozitive din cauciuc", „Mîngîierea fizicului", „Masturbarea uretrală", „Experimente individuale", „Masturbarea la È™i asupra copiilor", „Tehnici de frecare a coapselor", „Stimularea mamară", „Autoerotismul la fereastră". — Nu te opri, F. Simt că-mi revine. Minunatele ei degete cafenii începură să coboare încet în josul abdomenului ei mătăsos È™i rotunjit. Am continuat să citesc rar, pe un ton provocator, de buletin meteo. I-am citit protejatei mele, care respira adînc, despre practicile sexuale neobiÈ™nuite, cînd Sexul Devine „Altfel". Practică sexuală „neobiÈ™nuită" este atunci cînd în timpul acuplării se obÈ›ine o plăcere mai mare decît orgas-mul. Majoritatea acestor practici bizare includ o doză de mutilare, È™oc, voyeurism, durere sau tortură. Obiceiurile sexuale ale persoanei medii 199 sînt relativ lipsite de astfel de elemente sadice sau masochiste. CU TOATE ACESTEA, cititonil va fi È™ocat să afle cît de anormale sînt gusturile aÈ™a-numitei persoane normale. ISTORII DE CAZ È™i o intensă muncă de teren. Inclusiv o mulÈ›ime de capitole ce detaliază TOATE ASPECTELE actului sexual. EXEMPLE DE TITLURI: „Frecatul", „Privitul", „Inele de mătase", „Sati-riaza", „Bestialitatea la ceilalÈ›i". Cititorul mediu va fi surprins să afle că practicile „neobiÈ™nuite" sînt propuse de parteneri de sex normali È™i aparent inocenÈ›i. — E atît de bine, F. De cînd nu m-am mai simÈ›it aÈ™a! Acum era deja după-amiaza tîrziu. Cerul se întunecase putin. Edith se mîngîia peste tot, adulmecîndu-se fără ruÈ™ine. Abia mă puteam controla să nu fac la fel. Textele mă afectaseră È™i pe mine. Trupul ei tînăr avea piele de găină. Mă uitam prostit la „Desene originale": organe masculine È™i feminine, atît exteme, cît È™i interne, desene indicînd metode corecte È™i incorecte de penetrare. SoÈ›iile vor avea de cîștigat văzînd cum este primit penisul. — Te rog, F. Nu mă lăsa aÈ™a. Gîtul îmi ardea de dorinÈ›a de-a o face. Dragoste prin mîngîiere. Edith se zvîrcolea sub propriile mîmi. Se întoarse apoi pe burtă, stimulîndu-se anal cu punuiii ei mici È™i frumoÈ™i. M-am aruncat asupra Manualului semiimpotenÈ›ei. Tema era asezonată cu elemente importante: cum să măreÈ™ti penisul în erecÈ›ie, culoarea închisă a penisului, folosirea lubrifianÈ›ilor, satisfacÈ›ia în timpul menstruaÈ›iei, cum să abuzezi de menopauză, ajutorul manual al soÈ›iei în depășirea semiimpotenÈ›ei. — Să nu mă atingi, F., că mor. 200 Am turuit un articol despre FelaÈ›ie È™i cunilincÈ›ie între frate È™i soră, apoi altele. Aproape că nu-mi mai puteam controla mîinile. Am bîlbîit un text despre un nou concept de viață sexuală exci-tantă. Nu am ocolit sectiunea despre longevitate. Apoteoze zguduitoare accesibile tuturor. Lesbiene intervievate cu sutele È™i întrebate pe È™leau. Unele dintre ele chinuite de interlocutor din cauza unor răspunsuri timide. VorbeÈ™te, linguristă de doi lei ce eÈ™ti. o lucrare remarcabilă înfa.È›ișîndu-l pe infractorul sexual la lucru. Chimicale pentru a scăpa de părul din palme. Nu modele! „Fotografii adevărate de organe sexuale masculine È™i femi-nine È™i de excremente". „Studiu asupra sărutului". Paginile zburau. Edith bolborosea cuvinte urîte printre spume- Degetele n erau lucioase È™i limba umflată de la propriile secreÈ›ii. Povesteam cărÈ›ile în cuvinte de fiecare zi: excitabilitate maximă, cauza erecÈ›iei, „SoÈ›ul deasupra" - l-l7, „SoÈ›ia deasupra" '- 18-29, „Șezînd" - 30-34, „într-o parte" - 35-38, „PoziÈ›ii în picioare È™i în genunchi" - 39-53, „Diverse poziÈ›ii pe vine" -54-l09, „MiÈ™cări coitale în toate direcÈ›iile, atît pentru soÈ›, cît È™i pentru soÈ›ie". — Edith! am strigat. Vreau să trecem la Preludiu. — Nici să nu te gîndeÈ™ti. Am trecut în viteză printr-un glosar de „Termeni sexuali". în 1852, Richard Burton (m. la 69) s-a supus cu calm circumciziei la vîrsta de 31 de ani. „Lăptării". „Catalogul detaliat al incesturilor consumate". „Zece etape ale corcirii raselor". „Tehnicile fotografilor notorii". „Dovezi de acte extreme". „Sadism, mutilare, canibalism, canibalismnl la oraliÈ™ti", „Cum să potriveÈ™ti organe disproporÈ›ionate". FiÈ›i martorii trezirii la viață a 201 noii americance. Am strigat în gura mare datele înregistrate. Nu i se vor refuza plăcerile sexului, ISTORIILE DE CAZ vă arată schimbarea tendin-È›elor. Numeroase relatări despre studente domice să li se facă propuneri. Femeile nu mai sînt inhibate de intimitatea orală. BărbaÈ›i morÈ›i în urma masturbării. „Canibalism în timpul prelu-diului". „Coit la nivelul craniului". „Secretele pro-gramării orgasinului". „PrepuÈ›ul — pro, contra È™i indiferent". „Sărutul intim". Care sînt beneficiile experimentelor sexuale ? Alcătuirea sexuală pro-prie È™i a celorlalÈ›i. Păcatul trebuie învățat. „Cum să săruÈ›i negrii pe gură". „Documente despre coapse". „Stiluri de presiune manuală în plăcerile voluntare". „Moartea călăreÈ™te o cămilă". „I-am dat totul". „Am strigat: Latexul!" Nu aveam pe dedesubt nici È™nururi, nici chiloÈ›i excitanÈ›i, des-chiÈ™i în față, nici un sutien moale È™i elastic care să-mi acopere bustul mare È™i lăsat, în concluzie, o tinerească despărÈ›ire. Pe deasupra sfircurilor despărÈ›ite ale lui Edith, am turuit întreaga listă: „ChiloÈ›i de MoÈ™ Crăciun", „Zăpadă contra incen-diilor", „Un secret al farmecului", „Gel gros de aplicat pe bust", „PăpuÈ™i din piele lavabilă Kinsey", „Disciplina Smegmei", „Scrumieră MICA ÞÎȘNITOARE", „TRIMITEÞI-MI ÃŽNCà un bandaj contra hemiei ca să am unul de schimb. Acesta mă ajută să lucrez cu viteză maximă la maÈ™ina de călcat timp de 8 ore pe zi", pe ăsta l-am citit pentru tristeÈ›ea lui, ca melancolic tampon intim, subÈ›ire È™i moale, ce ar putea sta ascuns în mlaÈ™tina memoriei lui Edith ca un punct de sprijin pătat cînd racheta umedă a trecerii extinsă la apoteoza accidentată iese din mahalaua literelor minuscule, unde singurul solo de trompetă este tusea aÈ›oasă a bunicului È™i problema banilor de lenjerie intimă. 202 Edith își miÈ™ca genunchii acoperiÈ›i de salivă încolo È™i încoace, plescăindu-È™i secreÈ›iile È™iroinde. Coapsele îi străluceau de spumă, iar anusul îi era săpat de crude unghii false. Þipa cerînd izbă-vire, zborul comandat de imaginaÈ›ia ei fiind refuzat de o pizdă semiluminată. — Fă ceva, F.! Te implor! Dar nu mă atinge! — Edith, iubito! Ce È›i-am făcut ? — Dă-te-napoi, F.! — Ce pot să fac? — încearcă ceva. — Povestiri cu torturi? — Orice, F. GrăbeÈ™te-te. — Cu evrei? — Nu. Sînt prea străini. — 1649 ? Brebeuf È™i Lalemant? — Orice. AÈ™a că am început să recit lecÈ›ia mea din È™coală despre cum i-au omorît irochezii pe iezuiÈ›ii Brebeuf È™i Lalemant, ale căror rămășiÈ›e arse È™i ciopîrÈ›ite au fost descoperite în dimineaÈ›a zilei de douăzeci de un membru al Societății È™i de È™apte francezi înarmaÈ›i. „Ils y trouuerent vn spectacle d'horreur..." în după-amiaza zilei de È™aisprezece, irochezii l-au legat pe Brebeuf de un par. Apoi au început să-l ardă de la cap spre picioare. — Flăcările veÈ™nice să-i înghită pe prigonitorii celor ce se închină lui Dumnezeu, i-a ameninÈ›at Brebeuf pe un ton de stăpîn. în timp ce preotul vorbea, indienii i-au tăiat buza de jos È™i i-au băgat un fier înroÈ™it pe gît. Acesta nu dădu nici un semn de disconfort È™i nu scoase nici un sunet. Apoi l-au adus afară pe Lalemant. în jurul trupului gol îi fixaseră fiÈ™ii de scoarță de copac date cu catran. Cînd Lalemant îl văzu pe egumen 203 cu dinÈ›ii expuÈ™i anormal È™i sîngerînd de la despicătura buzei È™i cu mînerul sculei încinse ieÈ™indu-i încă din giira arsă È™i distrusă, strigă folosind cuvintele Sfintului Pavel: — Sîntem transformaÈ›i într-un spectacol pentru lume, îngeri È™i oameni. Lalemant se aruncă la picioarele lui Brebeuf. Irochezii îl luară, îl legară de un par È™i dădură foc vegetaÈ›iei în care era înfășurat. Þipă, implorînd ajutorul cerului, dar nu avea să moară aÈ™a de repede. Aduseră un colan facut din securi înroÈ™ite în foc È™i i-l puseră lui Brebeuf. Acesta nici nu tresări, Un apostat își croi drum pînă în față È™i ceru să li se toame apă fierbinte în cap, pentru că È™i misionarii turnaseră atît de multă apă rece pe ei. Atîmară o oală, fierseră apa È™i apoi o turnară încet pe capetele celor doi preoÈ›i captivi. — Vă botezăm, rîseră ei, ca să fiÈ›i fericiÈ›i în rai. AÈ™a ne-aÈ›i învățat, că acela care suferă pe pămînt va fi cu atît mai fericit în rai. Brebeuf rămase neclintit ca o stîncă. După ce l-au torturat într-un mod revoltător, l-au scalpat. Incă trăia cînd i-au despicat pieptul. MulÈ›imea se înghesui să bea sîngele È™i să mănînce inima unui duÈ™man atît de curajos. Moartea sa îi uimi pe ucigaÈ™i. Chinurile sale au durat patru ore. Lalemant, mai debil fizic încă din copilărie, fu dus în casă. Acolo îl torturară toată noaptea, pînă cînd, puÈ›in după ivirea zorilor, un indian plictisit de distracÈ›ia aceasta prelungită îi dădu lovitura de graÈ›ie cu securea. Nici o parte a cor-pului nu-i rămăsese nearsă, „nici chiar ochii, în ale căror orbite aceÈ™ti ticăloÈ™i puseseră cărbuni aprinÈ™i". Chinurile sale au durat È™aptesprezece ore. — Cum te simÈ›i, Edith? 204 Nu era cazul să întreb. Recitalul meu nu făcuse decît să o aducă mai aproape de o culme pe care nu o putea atinge. Edith gemea chinuită de o foame teribilă, iar pielea de găină lucioasă implora să fie eliberată de funiile insuportabile ale plăcerii laice È™i să se ridice spre acel tărîm orb, atît de asemănător somnului, atît de asemănător morÈ›ii, acea călătorie de plăcere dincolo de plăcere, unde fiecare om merge ca un orfan spre o origine atomică, mai anonimă, mai hrănitoare decît sînul familiei de sînge sau vitrege. Știam că nu avea să reuÈ™ească niciodată. — F., eliberează-mă, gemu ea sfiÈ™ietor. Am băgat în priză Vibratorul Danez. Urmă un spectacol degradant. Imediat ce delicioasele oscilaÈ›ii electrice puseră stăpînire pe mîna mea, asemenea unei armate de alge instruite, È™er-puind, înfaÈ™urîndu-se, dezmierdînd, n-am mai vrut să-i cedez instrumentul lui Edith. în timpul chinurilor ei zemoase, observase cumva că încer-cam să-mi strecor „Dispozitivul aspirator per-fecÈ›ionat" în tenebrele chiloÈ›ilor. Edith se ridică din balta în care stătea È™i se repezi la mine. — Dă-mi-l! Șobolan ce eÈ™ti! Se aruncă asupra mea cu o miÈ™care de urs (vreo amintire ancestrală ?). Nu apucasem să îmi prind „Curelele minune îmbunătățite", că vibra-torul îmi zbură din mînă. Astfel înhață ursul, cu o miÈ™care a labei înarmate cu gheare, peÈ™tele de la sînul pîrîului. V.D.-ul o luă la fugă asemenea unui crab pe podeaua lustruită, bîzîind ca o loco-motivă supraturată. — EÈ™ti egoist, F., mîrîi Edith. — Asta-i remarca unei mincinoase È™i a unei ingrate, am zis cît mai blînd cu putință. — Dă-te la o parte! 205 — Te iubesc, am spus în timp ce mă apropiam încet de V.D. Te iubesc, Edith. Poate că metodele mele sînt greÈ™ite, dar nu am încetat niciodată să te iubesc. A fost egoism din partea mea să încerc să pun capăt durerii tale, a ta È™i a lui (adică tu, prieten vechi È™i drag) ? Peste tot vedeam numai durere. Nu suportam să mă uit în ochii tăi, atît erau de mîncaÈ›i de durere È™i dorință. Nu suportam să vă sărut pe nici unul din voi, pentru că îmbră-È›ișările voastre dezvăluiau o rugăminte fără speranță, insistentă. în rîsul tău, fie că era pro-vocat de bani sau de apusuri de soare, simÈ›eam foamea care îți sfiÈ™ia gîtul. în mijlocul marii tăvăleli, vedeam trupul îmbătrînind. Intrejeturile de spermă, transmiteai semnale de regret. Mii de oameni construiau, alte mii zăceau striviÈ›i sub canalizările È™oselelor. Nu-È›i plăcea să te speli pe dinÈ›i. Þi-am dat sîni cu sfircuri: puteai hrăni pe cineva ? Þi-am dat o pulă cu memorie proprie: puteai instrui o rasă ? Te-am dus la un film întreg despre cel de-al doilea război mondial: te-ai simÈ›it mai uÈ™oară cînd am ieÈ™it din cinema? Nu, voi v-aÈ›i aruncat în spinii cercetării. Te-am supt È™i tu urlai, administrîndu-mi ceva mult mai periculos decît otrava. La fiecare strîngere de mînă plîngeai după cîte o grădină pierdută. Fiecărui obiect îi găseai cîte o muchie tăioasă. Nu puteam suporta hărmălaia durerii tale. Erai mînjită de sînge È™i plină de cruste jupuite de răni. Aveai nevoie de bandaje - nu era timp să le fierb ca să omor microbii — È™i atunci am folosit ce-am avut la îndemînă. PrecauÈ›ia era un lux. Nu aveam timp să-mi studiez motivele. Autopurificarea ar fi fost un alibi. Văzînd un astfel de spectacol al suferinÈ›ei, m-am simÈ›it liber să încerc orice. Nu pot răspunde pentru propriile-mi erecÈ›ii. Nu am o explicaÈ›ie pentru propriile mele ambiÈ›ii josnice. Confruntat 206 cu puroiul tău, nu m-am putut abÈ›ine să nu-mi examinez direcÈ›ia, dacă nu cumva È›inteam spre o stea. Cum È™chiopătam pe stradă, fiecare fereastră îmi transmitea un ordin: Schimbă-te! Purifică-te! Experimentează! Cauterizează! Dă înapoi! Arde i Păstrează! Predă! Crede-mă, Edith, trebuia să acÈ›ionez È™i încă repede. Asta era firea mea. PoÈ›i să-mi spui Dr. Frankenstein cu un termen limită. Era ca È™i cum m-aÈ™ fi trezit în mijlocul unui accident auto - cu membre împrăștiate peste tot, voci izolate strigînd după ajutor, degete retezate îndreptate spre casă, toate fragmentele uscîndu-se ca feliile de brînză scoase din celofan - È™i în lumea aceasta zdrobită eu nu aveam decît ac È™i ață, aÈ™a că m-am lăsat în genunchi, am scos bucățile din harababura aceea È™i am început să le cos la nn loc. Aveam idee cum ar trebui să arate un om, dar aceasta se tot schimba. Nu-mi puteam dedica întreaga viață descoperirii fizicului ideal. Nu auzeam decît durere, nu vedeam decît mutilări. Cum foloseam acul într-o viteză nebună, uneori descopeream că îmi trecusem aÈ›a prin propria-mi earae È™i că eram cusut de vreuna din creaÈ›iile mele groteÈ™ti - atunci mă rupeam de celălalt -, mă auzeam È›ipînd împreună cu celălalt È™i È™tiam că faceam cu adevărat parte din dezastru. Dar îmi mai dădeam seama că nu eram smgurul care cosea frenetic, stînd în genunchi. Existau È™i alÈ›ii ca mine, făcînd aceleaÈ™i greÈ™eli monstruoase, mînaÈ›i de aceeaÈ™i nevoie impură, cosîndu-se de monnanul acela zdrobit, smulgîndu-se apoi dureros... — F., ai început să plîngi. — lartă-mă. — Nu te mai smiorcăi. Uite, È›i s-a blegit. — Totul se năruie. Disciplina mea se duce È™i ea naibii. Ai idee cîtă disciplină a trebuit să folosesc pentru a vă instrui pe voi doi? 207 Am sărit să înhățăm vibratorul în acelaÈ™i timp. SecreÈ›iile o faceau atunecoasă. în timp ce ne luptam, m-am gîndit pentru o secundă că aÈ™ fi vrut să facem dragoste, căci toate orificiile îi erau tari È™i parfumate. Am prins-o de după mijloc, dar, înainte de a-mi da seama, fundul îi scăpă din îmbrățiÈ™area mea de urs ca o sămînță umedă de pepene, coapsele-i trecură pe lîngă mine ca un tren pierdut È™i rămăsei acolo cu braÈ›ele unse È™i goale È™i cu nasul strivit de podeaua scumpă de mahon. Vechiul meu prieten, mă mai urmăreÈ™ti ? Nu dispera. Þi-am promis că se va termina în extaz. Da, soÈ›ia ta a fost goală în timpul acestei poves-tiri. Undeva într-o cameră întunecată, aÈ™ezaÈ›i pe spătanil unui scaun ca un fluture uriaÈ™, obosit, chiloÈ›ii ei marca Gal1, întăriÈ›i de o zidărie fină de sudoare, visau unghii grosolane, iar eu visam o dată cu ei - vise mari, filfiitoare, planînd spre pămînt, cu urme zigzagate de zgîrieturi verticale, Pentru mine acesta era sfirÈ™itul AcÈ›iunii. Aveam să continuu să încerc, dar È™tiam că vă dezamă-gisem pe amîndoi È™i că amîndoi m-aÈ›i dezamăgit. Mai aveam un singur truc, dar era periculos È™i nu-l mai fblosisem niciodată. Evenimentele, după cum voi arăta, aveau să mă forÈ›eze să recurg la el, iar asta urma să se termine cu sinuciderea lui Edith, spitalizarea mea È™i suferinÈ›a ta îngrozitoare în casa din copac. De cîte ori te-am avertizat că vei fi biciuit de singurătate? Stăteam deci întins pe jos în Argentina. Vibra-tonil Danez bîzîia ca un cuÈ›it electric, ridicîndu-se È™i coborînd pe formele tinere ale lui Edith. în cameră era frig È™i beznă. Din cînd în cînd, genunchii ei lucioÈ™i reflectau cîte o rază de lună 1. Gal (argotic) - fată. 208 în timp ce își smucea fofoloanca în sus È™i-n jos într-un gest de implorare disperată. Nu mai gemea. Am crezut că s-a apropiat de zona aceea de liniÈ™te încordată pe care orgasmul o umple cu gîfiieli de ventriloc È™i intrigi de teatru cosmic de păpuÈ™i. — Slavă Domnului, È™opti în cele din urmă. — Mă bucur că ai avut orgasm, Edith. Sînt foarte fericit pentru tine. — Slavă Domnului că m-a lăsat în pace. A trebuit să-l iau în gură. M-a forÈ›at să fac sex oral. —Ce...? înainte de a-mi termina întrebarea, aparatul era la bucile mele, cu zumzetul lui stupid ambalat pînă la un scheunat dement. Piesa detaÈ™abilă în formă de furcă se strecură între coapsele mele păroase, oferind în mod ingenios un suport moale pentru testiculele speriate. Auzisem mai demult că se întîmplă astfel de lucruri È™i È™tiam că avea să mă lase cu un gust amar È™i plin de silă față de mine. Ca pe un ou de cianură în camera de gazare, V.D.-ul eliberă un strop de cremă fină pe marginea crăpăturii musculare la care lucrasem atît de mult să o conturez. în timp ce căldura corpului meu o topea, transformînd-o în picătura care avea să ungă ruÈ™inoasa penetrare, cîteva ventuze confortabile de latex mă atinseră exci-tant ici È™i colo. „Stimulatorul elastic" părea să aibă o viață proprie, iar „Curelele Fortuna" desfă-ceau totul. Atunci am simÈ›it aerul condiÈ›ionat răcoros evaporînd transpiraÈ›ia È™i crema de pe micile suprafeÈ›e despre care abia dacă È™tiusem că există. Eram gata să stau acolo È™i zece zile. Nici măcar nu eram surprins. Știam că avea să fie nesățios, dar eram gata să cedez. Am auzit-o pe Edith chemîndu-mă uÈ™or chiar cînd „PerniÈ›a 209 de spumă" se ridică pe întreaga lungime. După aceea nu am mai auzit' nirnic. Era ca È™i cînd o mie de filosofi ai sexului ar fi lucrat asupra mea într-o colaborare perfectă. E posibil să fi strigat cînd m-a penetrat „Măciuca albă", dar crema fină continua să curgă È™i cred că o ventuză fusese modificată pentru a prelua secreÈ›iile. MaÈ™inăria îmi murmura în urechi asemenea unor buze de alabastru. Nu È™tiu cît timp mi s-a îndesat prin părÈ›ile intime. Edith reuÈ™i să ajungă la un întrerupător. Nu era în stare să mă privească. — EÈ™ti fericit, F. ? Nu i-am răspuns. — Să fac ceva, F. ? Poate că V.D.-ul a răspuns cu un zbîmîit satis-facut. își retrase „Șnururile americane" cu viteza unui mîncător de spaghete, ventuzele încetară să mai aspire, scrotul îmi căzu brusc, iar maÈ™i-năria se furișă de lîngă hălcile corpului meu. Cred că eram fericit... — Să-l scot din priză, F.? — Fă ce vrei, Edith. Sînt terminat. Edith smuci de cablu. Vibratorul se cutre-mură, amuÈ›i È™i se opri. Edith oftă uÈ™urată. V.D.-ul începu să scoată un fluierat pătrunzător. — Are baterii ? — Nu, Edith. N-are baterii. — Vrei să zici că...? — Da. A învățat să se alimenteze singur. Edith se retrase într-un colÈ›, în timp ce Vibra-torul Danez înainta spre ea. Se ghemui într-un chip ciudat, ca È™i cînd ar fi încercat să-È™i ascundă pizda între coapse- Eu nu mă puteam miÈ™ca din balta lipicioasă în care fusesem sodomizat de nenumărate îmbunătățiri tehnologice. V.D.-ul 210 traversă camera de hotel degajat, tîrînd după el curele È™i ventuze, asemenea unei fuste hawaiene făcute din iarbă È™i sutiene. învățase să se alimenteze singur. (o, Părinte Nenumit È™i De Nedescris, îndrumă-mă să ies din DeÈ™ertul Posibilului. M-am ocupat prea mult timp de întîmplări. M-am stră-duit prea mult timp să devin înger. Am umblat după Miracole cu o pungă de Putere, încercînd să pun sare pe Cozile lor sălbatice. Am încercat să domin Nebunia pentru a-i putea fura Informa-tiile. Am încercat să programez Computerele cu Nebunie. Am încercat să creez GraÈ›ie pentru a dovedi că există GraÈ›ie. Nu-l pedepsi pe Charles Axis. Pentru că nu am putut vedea Dovada, ne-am extins Amintirile. Dragă Părinte, acceptă această mărturisire: nu ne-am pregătit să Primim, pentru că am crezut că nu este Nimic de Primit È™i nu puteam dăinui cu această Convingere.) — Ajutor, ajutor, F.! Eu eram însă È›intuit la podea de un cui ustu-rător al cărui cap era anusul meu. V.D.-ul nu se grăbi să ajungă la ea. între timp, Edith, cu spatele înghesuit în colÈ›, se prăbuÈ™ise într-o poziÈ›ie lipsită de apărare, È™ezînd cu picioarele ei minunate desfacute. Paralizată de groază È™i de perspectiva unor plăceri dezgustă-toare, Edith era gata să cedeze. Am văzut multe orificii, dar niciodată unul cu asemenea expresie. Firele moi de păr erau îndreptate în direcÈ›ii opuse labiilor umede, ca o bijuterie stil Ludovic al XIV-lea cu diamante în formă de raze. Straturile de buze se deschideau È™i se închideau ca È™i cînd cineva s-ar fi jucat cu diafragma unui aparat foto. Vibratorul Danez se urcă pe ea încet È™i în scurt timp copila (Edith avea douăzed de ani) făcea cu gura È™i cu degetele lucruri pe care nimeni, 211 crede-mă, bătrîne, nu È›i le-a facut vreodată. Probabil că asta voiai de la ea. Dar nu ai È™tiut s-o încurajezi È™i nu din vina ta. Nimeni n-ar fi putut. De aceea am încercat să separ futaiul de stimularea reciprocă. Violul a durat cu totul în jur de douăzeci È™i cinci de minute. După zece minute, Edith implora instrumentul să i-o tragă la subÈ›ioară, specificînd care sfirc era mai flămînd, răsucindu-È™i torsul pentru a-i oferi teren roz, ascuns... pînă cînd Vibratorul Danez începu să comande el. După aceea, Edith deveni de bunăvoie un simplu bufet cu sucuri, carne, excremente È™i muÈ™chi pentni apetitul său. Desigur, implicaÈ›iile plăcerii ei sînt enorme, Vibratorul Danez coborî de pe faÈ›a ei, lăsînd să se vadă un zîmbet stins È™i învineÈ›it. — Mai rămîi, È™opti ea. Acesta se urcă pe pervazul ferestrei, torcînd pe un ton scăzut, apoi se tură pînă la un geamăt ascuÈ›it È™i se aruncă prin sticla care se sparse È™i căzu în urma lui ca o cortină fantastică. — Fă-l să rămînă. — A plecat. Ne-am tîrît trupurile stranii pînă la fereastră, Aerul parfumat È™i lipicios al nopÈ›ii tropicale intră în cameră în timp ce stăteam aplecaÈ›i È™i priveam Vibratorul Danez coborînd pe peretele de marmură al hotelului. Cînd ajunse jos, traversă parcarea È™i în scurt tirnp era pe 'plajă. — o, Doamne, F., a fost frumos! Pune mîna. — Știu, Edith. Pune mîna. Un spectacol ciudat începu să se deruleze sub noi pe nisipul pustiu, luminat de razele lunii. în timp ce V.D.-ul se deplasa încet spre valurile care se spărgeau ca niÈ™te flori întunecate de 212 țărmul luminos, o siluetă apăru dintr-un pîlc de palmieri spectrali. Era un bărbat într-un costum de baie de un alb imaculat. Nu È™tiu dacă alerga să intercepteze Vibratorul Danez cu intenÈ›ia de a-l scoate din funcÈ›iune prin violență sau voia doar să observe mai de aproape înaintarea sa curios de graÈ›ioasă către Atlantic. Cît de catifelată părea noaptea, ca ultimul vers dintr-un cîntec de leagăn. Cu o mînă în È™old È™i alta scărpinîndu-se în cap, silueta minusculă de dedesubt privea, ca È™i noi, intrarea aparatului în marea învolburată È™i imensă care se închidea deasupra ventuzelor luminoase asemenea sfirÈ™i-tului unei civilizaÈ›ii. — Se va mai întoarce vreodată, F. ? La noi ? — Nu contează. Acum este în lume. Am stat unul lîngă celălalt la fereastră, două siluete pe treapta unei scari înalte de marmură înălțîndu-se, fără a se sprijini de imnic, în noaptea vastă È™i lipsită de nori. o pală de vînt îi ridică o È™uviță de păr, pe care am simÈ›it-o căzînd uÈ™or pe obrazul meu. — Te iubesc, Edith. — Te iubesc, F. — Și îl iubesc È™i pe bărbatul tău. — Și eu. — Nimic nu este cum am plănuit eu, dar acum È™tiu ce se va întîmpla. — Și eu, F. — o, Edith, ceva se naÈ™te în inima mea, È™oapta unei iubiri rare, dar n-o voi putea duce niciodată la împlmire. Mă rog să facă asta soÈ›ul tău. — o va face, F. — Dar o va face singur. Nu o poate face decît singur. — Știu, spuse ea. Nu trebuie să fie cu noi. 213 Cum stăteam È™i priveam întinderea mării, o mare tristeÈ›e se coborî ^supra noastră, o tristeÈ›e lipsită de sine ce nu era a noastră È™i pe care nu ne-o revendicam. Ici È™i colo, marea agitată reflecta cîte un crîmpei de lună. Atunci È›i-am spus adio, vechi iubit. Nu È™tiam cînd sau cum urma să se petreacă despărÈ›irea, dar ea a început în momentul acela. La ușă se auzi o bătaie profesionistă. — El trebuie să fie, am zis. — Ne îmbrăcăm ? — N-are rost. Nici măcar nu a trebuit să deschidem uÈ™a. Chelnerul avea o dublură a cheii. Purta un imper-meabil vechi È™i mustață, dar pe dedesubt era complet gol. Ne-am întors spre el. — Vă place Argentina ? am întrebat eu, ca să fac conversaÈ›ie. — îmi lipsesc jumalele de actualități, zise el, — Și paradele? am îndrăznit eu. — Și paradele. Dar în rest găsesc absolut totul. Ah! Bărbatul observă organele noastre înroÈ™ite È™i începu să le mîngîie cu mult interes. — Minunat! Minunat! Văd că sînteÈ›i bine pregătiÈ›i. Ceea ce a urmat e poveste veche. Nu inten-È›ionez să îți mai sporesc durerea cu descrierea exceselor la care ne-am dedat împreună cu el. Ca să nu-È›i faci griji din cauza noastră, nu trebuie decît să-È›i spun că într-adevăr fusesem bine pre-gătiÈ›i È™i că abia dacă am catadicsit să ne împo-trivim ordinelor lui excitante È™i sordide, inclusiv atunci cînd ne-a facut să-i sărutăm biciul. — Am o surpriză pentru voi, ne spuse în final. — Are o surpriză pentru noi, Edith. — Dă-i drumul, răspunse ea obosită. 214 Din buzunarul impermeabilului scoase o bucată de săpun. — Trei într-o cadă, zise el vesel cu accentul său putermc. AÈ™a că ne-am bălăcit cu eL Ne-a săpunit din cap pînă-n picioare, lăudînd în acest timp calită-È›ile deosebite ale săpunului, care, după cum cred că bănuieÈ™ti deja, era făcut din came umană topită. Bucata aceea de săpun este acum în mîinile tale. Am fost botezaÈ›i cu el, soÈ›ia ta È™i cu mine. Mă întreb ce vei face cu el. Vezi, È›i-am arătat cum se întîmplă, de la un stil la altul, de la un sărut la altul. Dar mai este ceva, mai este istoria Catherinei Tekakwitha - o să È›i-o spun pe toată. ObosiÈ›i, ne-am È™ters unii pe alÈ›ii cu pro-soapele groase ale hotelului. Chelnerul fu foarte grijuliu cu părÈ›ile noastre intime. — Am avut milioane din astea la dispoziÈ›ia mea, spuse el cu o urmă de nostalgie. Se strecură în impermeabil È™i petrecu ceva timp în faÈ›a oglinzii de înălÈ›imea unui om, jucîndu-se cu mustaÈ›a È™i aranjîndu-È™i părul pieziÈ™ pe frunte, aÈ™a cum îi plăcea. — Și nu uitaÈ›i să informaÈ›i Gazeta poliÈ›iei. Vom discuta preÈ›ul săpunului mai tîrziu. — Stai! Cum deschidea uÈ™a să plece, Edith își încolăci braÈ›ele în jurul gîtului său, îl trase pînă la patul uscat È™i-i aÈ™eză capul binecunoscut pe sîni. — De ce-ai facut asta ? am vrut să È™tiu după ce chelnerul È™i-a facut È›eapăn ieÈ™irea È™i din el nu mai rămăsese decît putoarea sulfuroasă a bășinii. — Pentru o clipă am crezut că e un A... — o, Edith! 215 Am căzut în genunchi în faÈ›a soÈ›iei tale È™i i-am atins degetele de la picioare cu buzele. în cameră era o dezordine desăvîrÈ™ită, podeaua era presărată cu pete umede È™i clăbuci, dar ea se înălÈ›a din toată mizeria aceea ca o statuie superbă cu epoleÈ›i È™i sfircuri poleite de lumina lunii. — o, Edith! Nu contează ce È›i-am făcut, țîțele, pizda, bucile hidraulice rebutate, toată joaca asta de-a Pigmalion nu înseamnă nimic, acum È™tiu asta. Acneea È™i celelalte, erai dincolo de puterile mele, erai dincolo de puterea instrumentelor mele. Cine eÈ™ti? — loiq ey(3 eîpi •ndvTa yeyovoc; KOII ov KOII' iaăuEvov Kai TO e}i6v TTETTAOV ouSeic; TUIV 9vr|Tuv dîTeKoAuipev! — Nu glumeÈ™ti? Atunci nu sînt demn decît să-È›i sug degetele de la picioare. — UnduieÈ™te! Și mai tîrziu. Imi amintesc o poveste pe care mi-ai spus-o odată, bătrîne, despre cum priveau indienii moartea. Ei credeau că, după moartea fizică, spiritul face o lungă călătorie spre rai, o călătorie grea È™i plină de pericole, pe care nu mulÈ›i o duc la bun sfirÈ™it. Trebuie să traverseze un rîu peri-culos pe un buÈ™tean purtat peste praguri sălbatice. Un cîine uriaÈ™ urlă È™i îl hărÈ›uieÈ™te pe călător. Există o cale îngustă de trecere printre niÈ™te bolovani săltăreÈ›i care se lovesc unii de alÈ›ii, pulverizîndu-l pe călătorul care nu poate dansa o dată cu ei. Huronii credeau că la marginea acestei poteci există o colibă din scoarță de copac. In ea trăieÈ™te Oscotarach, care înseamnă Sfrede-litorul de Capete. Rolul său este să scoată creierul din È›estele celor ce trec pe acolo, „ca o pregătire necesară pentru nemurire". 216 întreabă-te. CăsuÈ›a din copac în care suferi este, poate, coliba lui Oscatarach. Nu È™tiai că operaÈ›ia durează atît de mult È™i e atît de anevoioasă. ToporiÈ™ca boantă tot loveÈ™te terciul. Lumina lunii vrea să-È›i intre în È›eastă. Aleile scînteietoare ale cerului îngheÈ›at vor să se verse prin orbitele tale. Aerul nopÈ›ii de iamă, asemă-nător „diamantelor È›inute într-o soluÈ›ie", vrea să inunde vasul gol. întreabă-te. Þi-am fost eu È›ie Oscotarach? Mă rog să fie aÈ™a. OperaÈ›ia este în plină desfaÈ™urare, dragul meu. Sînt cu tine. Dar cine l-ar putea opera pe Oscotarach? Cînd vei înÈ›elege această întrebare, îmi vei înÈ›elege chinurile. A trebuit să apelez la serviciile medicale publice pentru a-mi face operaÈ›ia. In căsuÈ›a din copac m-aÈ™ fi simÈ›it prea singur È™i atunci am apelat la politică. Degetul mare de la mîna stîngă este singurul lucru de care m-a eliberat politica. (Lui Mary Voolnd nu-i pasă.) Degetul mare de la mîna mea stîngă probabil putrezeÈ™te chiar acum pe vreun acoperiÈ™ din centrul Montrealului sau doar frag-mente din el zac în funinginea vreunui coÈ™ de tablă. Acesta este relicvariul meu. Milă, vechi prieten, milă pentru adepÈ›ii învățămîntului laic. CăsuÈ›a din copac e foarte mică, iar noi, cei cu foame de cer în capetele noastre, sîntem mulÈ›i. Dar o dată cu degetul meu a sărit în aer È™i trupul de metal al statuii Reginei Angliei de pe strada Sherbrooke sau, cum prefer eu să-i spun, Rue Sherbrooke. BUM! ZDRONC! Tbate părÈ›ile acelui corp maiestuos È™i gol care stătuse atîta timp ca o stîncă în pîrîul curat al sîngelui È™i destinului nostru - PLICI! - plus degetul mare al unui patriot. 217 v Ce-a mai plouat în ziua aceea! Toate umbrelele poliÈ›iei engleze nu au putut proteja oraÈ™ul de schimbarea de climă. QUEBEC LIBRE! Bombe cu ceas! QUEBEC OUI OTTAWA NON. Zece mii de voci care nu È™tiau decît să aclame un puc de cauciuc trecînd de genunchierele por-tarului cîntau acum: MERDE à LA REINE D'ANGLETERRE. ELIZABETH CARÃ-TE ACASÃ. Pe Rue Sherbrooke este acum o groapă. Odată ca niciodată a fost umplută de tîrtiÈ›a unei regine străine. o sămînță de sînge pur a fost plantată în acea groapă È™i din ea va răsări o recoltă viguroasă. Știam ce fac cînd am pus bomba în faldurile de cupru înverzit ale poalei ei imperiale. De fapt, aproape că-mi plăcea statuia aceea. Sub acele auspicii regale umbroase am pipăit nu puÈ›ine pizde studioase. în concluzie, îți cer să ai milă, prietene. Noi, cei care nu putem trăi la Lumina Limpede a Zilei, sîntem nevoiÈ›i să lucrăm cu simboluri. Nu am nimic cu Regina Angliei. Nici chiar în adîncul sufletului meu nu mă deranja faptul că nu era o Jackie Kennedy. în opinia mea, este o doamnă foarte distinsă, victimizată de cine i-o fi facînd pălăriile. Tristă plimbare au mai facut Regina È™i PrinÈ›ul Filip pe străzile păzite de blindate ale Quebecului în acea zi de octombrie 1964. Nici magnatul aface-rilor imobiliare din Atlantida nu se poate să fi fost mai trist în ziua cînd a venit valul. Picioarele lui Ozymandias s-au bucurat de mai multă com-panie în timpul furtunii de nisip din '89. Stăteau È›epeni în limuzina blindată, ca niÈ™te copii care încearcă să citească scrisul unui film străin. 218 Traseul era străjuit de o parte È™i de alta de brigăzile mobile cu veste galbene È™i de mulÈ›imea ostilă întoarsă cu spatele. Nu jubilez la gîndul singurătătii lor. Și nu încerc să o invidiez pe a ta. La urma urmei, È›i-am arătat drumul spre un loc unde eu nu pot merge. îți indic direcÈ›ia chiar acum... cu degetul meu lipsă. Milă! Profesorul tău îți arată cum se întîmplă. BărbaÈ›ii È™i femeile tinere din Montreal au un altfel de mers acum. Din gurile de canal susură muzică. Au hainele diferite. Nu mai vezi buzu-nare mirositoare burduÈ™ite cu È™erveÈ›ele de hîrtie pline de spermă ilicită. Umerii sînt traÈ™i înapoi, organele transmit semnale vesele prin lenjeria transparentă. Futaiurile pe cinste s-au mutat, ca È™obolanii din cala unui vas înotînd bucuroÈ™i la țărm, din băncile englezeÈ™ti de marmură în cafe-nelele revoluÈ›ionare. Acum întîlneÈ™ti iubirea pe Rue Ste. Catherine, patroana fetelor bătrîne. Istoria leagă È™ireturile rupte ale destinului unui popor È™i marÈ™ul continuă. Să nu te laÈ™i înÈ™elat: mîndria unei naÈ›iuni e un lucru palpabil - se măsoară în numărul de erecÈ›ii care supravieÈ›uiesc visului solitar, în decibelii geamătului de rachetă al femeilor. Primul miracol laic: La Canadienne, pînă acum victimă a îngheÈ›ului din moteluri, îndrăgită pînă acum de democraÈ›ia călugăriÈ›elor, căptuÈ™ită pînă acum de centurile negre ale Codului napoleonic -revoluÈ›ia a reuÈ™it ce numai Hollywoodul anti-prohibiÈ›ionist a mai reuÈ™it. Fii atent la cuvinte, fii atent cum se întîmplă. Nu îmi doresc un Quebec independent doar pentru că sînt francez. Nu îmi doresc frontieră naÈ›ională trasată cu o linie groasă doar pentru 219 că nu vreau ca poporul nostru să devină un desen bizar în colÈ›ul unei hărÈ›i turistice. Nu doar pentru că fară independență nu vom fi decît o Louisiana a nordului, cu vreo cîteva restaurante bune È™i un Cartier Latin în chip de urme singulare ale sîn-gelui nostru. Nu doar fiindcă È™tiu că lucrurile nobile cum ar fi destinul È™i un spirit neobiÈ™nuit trebuie garantate de lucruri prăfuite cum ar fi drapelurile, annatele È™i paÈ™apoartele. Vreau să-i fac o vînătaie fmmos colorată mono-litului american. Vreau o gură de aerisire în colÈ›ul continentului. Vreau o È›ară care se rupe în două pentru ca oamenii să înveÈ›e să-È™i rupă viaÈ›a în două. Vreau ca Istoria să-i sară Canadei în spate cu niÈ™te patine tăioase. Vreau ca muchia unei conserve să bea din beregata Americii. Vreau ca două sute de milioane de oameni să È™tie că totul poate fi diferit, al naibii de diferit. Vreau ca Statul să aibă serioase dubii asupra sa. Vreau ca PoliÈ›ia să devină o societate cu răspundere limitată È™i cota ei la bursă să scadă. Vreau ca Biserica să aibă diviziuni È™i să lupte în Filme alături de ambele tabere. Mărturisesc! Mărturisesc! Vezi cum se întîmplă? înainte de arestarea È™i de încarcerarea mea în acest spital pentru nebuni periculoÈ™i, mi-am petrecut vremea scriind broÈ™uri împotriva impe-rialismului anglo-saxon, lipind ceasuri de bombe, mă rog, tot tacîmul subversiv. îmi era dor de sărutările tale, dar nu te puteam reÈ›ine È™i nici nu te puteam însoÈ›i într-o călătorie pe care o trasasem pentru tine tocmai pentru că nu puteam merge eu însumi. Dar noaptea! Noaptea se vărsa ca benzina peste visele mele cele mai deznădăjduite. 220 Englezii ne-au făcut ce le-am facut noi indienilor, iar americanii le-au facut englezilor ce ne-au făcut englezii nouă. Am pretins răzbu-nare în numele tuturor. Am văzut oraÈ™e arzînd, am văzut filme întrerupte de beznă. Am văzut porumbul în flăcări. Am văzut evrei pedepsiÈ›i. Am văzut copacii luîndu-È™i înapoi acoperiÈ™urile caselor lungi. Am văzut sperioasa căprioară uci-gînd pentru a-È™i lua înapoi îmbrăcămintea. Am văzut indieni pedepsiÈ›i. Am văzut haosul înghiÈ›ind acoperiÈ™ul de aur al Parlamentului. Am văzut apa dizolvînd copitele animalelor care se adăpau. Am văzut focuri stinse cu urină È™i staÈ›ii de benzină complet înghiÈ›ite de flăcări, È™osele înfundîndu-se una cîte una în mlaÈ™tini sălbatice. Pe atunci eram foarte apropiaÈ›i. Nu eram mult în unna ta la vremea aceea. o, Prietene, ia-mi mîna spectrală È™i amin-teÈ™te-È›i de mine. Ai fost iubit de un bărbat care È›i-a citit inima cu duioÈ™ie, care È›i-a căutat visele încă neformate pentru a face din ele locul său de odihnă. GîndeÈ™te-te la trupul meu din cînd în cînd. Þi-am promis o scrisoare veselă, nu-i aÈ™a? IntenÈ›ionez să te eliberez de povara ta ultimă: Istoria inutilă sub a cărei apăsare suferi atît de derutat. Oamenii de felul tău nu ajung niciodată mai departe de Botez. ViaÈ›a a decis să fiu un om al faptelor: accept această responsabilitate. Trebuie să încetezi să te mai amesteci în rahatul ăsta. Evită chiar È™i rircumstanÈ›ele morÈ›ii lui Catherine Tekakwitha È™i miracolele aferente sustinute de dovezi. CiteÈ™te-le cu acea parte a minÈ›ii tale pe care o delegi să te păzească de tăuni È™i țînÈ›ari- la-È›i rămas bun de la constipaÈ›ie È™i de la singurătate. 221 INVOCATIA LUI F. CÃTRE ISTORIE, ÃŽN STIL VECHI Miracolul pe care toÈ›i îl aÈ™teptăm cu-ardoare va aÈ™tepta ca Parlamentul să se prăbuÈ™ească, Arhivele să nu mai stea-n picioare, de glorie strămoÈ™ii să se mîntuiască. Medaliile, È™irul de abuzuri nesfirÈ™it sînt inutile în drumul spre dorinÈ›a infamantă, dar ca È™i biciul de perverÈ™i nefolosit obligă camea la încredere paralizantă. Văd un Orfan, fără de lege È™i netulburat, ce stă-ntr-un colÈ› de cer, c-un trup cum tot s-au perindat, dar neatins de boala numelor, stingher. E pîine lîngă un cuptor încins ce-arsuri pe dinăuntru-i lasă. Lumină, vînt, frig, întuneric - la toÈ›i le e Mireasă! INVOCATIA LUI F. CÃTRE ISTORIE, ÃŽN STIL MEDIU Istoria-i un cui1 jegos2 De adormit piticii3 din dotare 1. Termen din argoul toxicomanilor, însemnînd ac hipodermic (nr. 12) (n.a.). 2. Murdar, plin de microbi, infectat, producător de scabie sau inflamarea înÈ›epăturilor, septicemie È™i hepatită (n.a.). 3. Termen din argoul lumii interlope, însemnînd gînduri sau obsesii. Nu am auzit cuvîntul folosit în afara Montrealului È™i a împrejurimilor, iar acolo mai ales pe Bd. St. Laurent È™i în zona acum dispărută Northeastem Lunch. Este răspîndit printre elementele criminale atît de origine • franceză, cît È™i engleză. o perioadă îndelungată fară narcotice, o întîlnire întîmplătoare cu o rudă 222 Ce-È›i bagă în sistem4 Căcat5 de Arahide6 Din marfa ce o È›inem la păstrare.7 sau un preot de la vechea parohie, un interviu cu un asistent social sau un antropolog al jazzului este cunoscut sub numele de „Piticăreală" sau „Un./ofe de pitici" (n.a.). 4. Introducerea narcoticului în venă. Acul hipodermic este fixat de un recipient obiÈ™nuit pentru picături în ochi cu ajutorul unui „guler" de carton (n.a.). 5. IniÈ›ial heroină sau orice alt „drog tare", acum însă folosit pe scară largă pentru orice substanță euforizantă, de la neprimejdioasa cînepă indiană pînă la inofensiva aspirină. Este interesant de reÈ›inut că cei care se droghează cu heroină sînt constipaÈ›i* cronic, drogul inhibînd activitatea intes- tinelor (n.a.). 6. în argoul coprofagilor1''", orice este fals sau arti-fidal. IniÈ›ial termen dispreÈ›uitor, este folosit imeori ca expresie de afecÈ›iune surprinsă, de exemplu „Arahidă mică!" sau expresia mai explicită din franceză „Quelle cacahufete!" Termen folosit la început de ortodocÈ™i cînd un grup disident de „Marranos" din Ontario a început să folosească untul de arahide în ritualurile cultului ca îndemn la respectabilitate È™i acceptare de către comunitate. în vocabularul toxicomanilor descrie un drog pur care a fost falsificat cu făină, lapte praf sau chinină pentru a-i spori volumul È™i a-i mări valoarea de piață (n.a.). 7. „La păstrare" poate însemna, în argoul toxicoma-nilor, posesia unor narcotice pentru comercializare mai degrabă decît pentru consumul propriu (n.a.). (a) Con-stipatum (lat.), participiu trecut de la stipare — a îndesa, a presa, a umple, a înghesui. Similar cu grecescul oTîfjioi; (stiphos - „o grămadă presată cu putere la un loc"). în zilele noastre, în Atena modernă ro OTI(J)O(; înseamna mulÈ›ime, gloată. îți alimentez cablurile ce coboară la tine, prietene, ca să poÈ›i începe să respiri, iar în curînd, datorită mie, îți vei dezvolta minunate branhii argintii (n.a.). 223 ULTIMII PATRU ANI AI VIEÞII LUI TEKAKWITHA ȘI MIRACOLELE AFERENTE Trăia odată un indian convertit la creÈ™tinism pe nume Okenratarihen, care era căpetenie Onneyout. Acesta era foarte zelos în noua religie, tot aÈ™a cum fusese în vechea lui viată. Numele său era Cendre Chaude sau Tăciune Aprins, aceasta fiind È™i descrierea firii sale. Visul lui era ca toÈ›i mahocii să-l adopte pe noul Zeu palid. în 1677 a organizat o misiune apostolică în teritoriul iroche-zilor. In aceasta a luat cu el un huron din Lorette È™i pe un alt convertit care, printr-o „coincidență" (dacă È›inem să înjosim providenÈ›a cu acest ter-men), era rudă cu Catherine Tekakwitha. Primul sat în care s-au dus a fost Kahnawake, acelaÈ™i sat în care trăia neofita noastră È™i confesorul ei, părintele de Lamberville. Okenratarihen era un orator extraordinar. Acesta îi vrăji pe săteni, iar Catherine Tekakwitha îl ascultă povestind despre noua lui viață la misiunea Sault Saint-Louis. (b) KOTrpoÈ› (kopros) - cuvîntul grecesc pentru balegă, desigur. Dar compară-l cu sanscritul cakrt, care înseamnă gunoi, bălegar. Imaginează-È›i că eÈ™ti un pescuitor de bureÈ›i. InÈ›elegi cîți stînjeni marini îți strivesc bîjbîiala mătăsoasă? (n.a.). (c) ((layeiv (phag-ein) - a mînca, în greceÈ™te. Dar aruncă-È›i o privire la sanscrită: bhăjati — a împărÈ›i, a împărtăși; bhăksati — a savura, a consuma; bhăgas — fericire, bogăție. Cuvintele pe care le foloseÈ™ti sînt niÈ™te umbre pe fundul întunecat al • oceanului. Nici unul dintre ele nu e purtător al vreunei învățături sau rugăciuni (n.a.). 224 — înainte, spiritul nu era cu mine. Trăiam ca un animal. Apoi am auzit de Marele Spirit, adevă-ratul Stăpîn al cerului È™i pămîntului, iar acum trăiesc ca un om. Catherine Tekakwitha voia să se ducă în acest loc pe care el îl descria atît de viu. Părintele de Lamberville dorea să o trimită pe remarcabila copilă într-un mediu creÈ™tin mai ospitalier, aÈ™a că ascultă cu înÈ›elegere cererea ei. Din fericire, unchiul ei era la Fort Orange (Albany), unde făcea comerÈ› cu englezii. Preotul È™tia că mătuÈ™ile ei nu aveau să se împotrivească nici unui plan de a o lua pe fată din mijlocul lor. Okenratarihen dorea să își continue misiunea, aÈ™a că hotărîră ca tînăra să fugă împreună cu cei doi tovarăși ai lui. Pregătirile fură scurte È™i secrete. Lansară canoele în zori. Părintele de Lamberville îi bine-cuvîntă, în timp ce ei se pierdeau vîslind în ceață. Catherine È›inea în mînă o scrisoare către călu-gării de la Sault. Fata È™opti ca pentru sine: — Adio, satul meu. Adio, patria mea. Urmară cursul estic al rîului Mohawk, apoi o luară spre nord, pînă la rîul Hudson, care era plin de obstacole vegetale, crengi uriaÈ™e boltite, viță încîlcită, tufiÈ™uri impenetrabile. Intrară în lacul Saint-Sacrement, căruia astăzi i se spune lacul George, recunoscători apelor sale liniÈ™tite. își continuară drumul drept spre nord, intrînd în lacul Champlain, în sus pe rîul Richelieu È™i pînă la fortul Chambly. Acolo abandonară canoea È™i merseră pe jos prin pădurile dese care acoperă È™i în zilele noastre malul sudic al rîului Saint Lawrence. în toamna anului 1677, cei trei ajun-seră la misiunea Saint-FranÈ›ois-Xavier de Sault Saint-Louis. Asta e tot ce trebuie să È™tii. Nu te gîndi la promisiunea către unchiul său, pe care Catherine Tekakwitha È™i-a încălcat-o. în curînd 225 se va lămuri că Tekakwitha nu era legată de jurăminte lumeÈ™ti. Nu-È›i face probleme din cauza bătrînului ei unchi, ce murmura un cîntec trist de dragoste în timp ce încerca să îi ia urma după frunzele căzute. 2 Trebuie să povestesc repede, pentru că organele lui Mary Voolnd nu vor zumzăi veÈ™nic a surpriză sexuală ca un flipper etem È™i poate că È™i mîna mea cu doar patru degete va obosi în cele din urmă. Dar îți voi spune tot ceea ce trebuie să È™tii. Misiunea era condusă de părintele Pierre Cholenec È™i de părintele Claude Chauchetiere, vechile noastre surse. AceÈ™tia citiră scrisoarea pe care o adusese fata: „Catherine Tegakouita va locui la Sault. Vă rog să vă asumaÈ›i responsa-bilitatea îndrumării ei. Vă veÈ›i da repede seama ce comoară v-am trimis. Qu'entre vos mains, il profite a. la gloire de Dieu È™i în sănătatea unui suflet ce îi este cu siguranță drag". Fata fu tri-misă să locuiască în coliba Anastasiei, o bătrînă ce se număra printre primii irochezi convertiÈ›i È™i care, „printr-o coincidență", o cunoscuse pe mama algonchină a Catherinei Tekakwitha. Copila a îndrăgit misiunea, după toate aparenÈ›ele. ObiÈ™nuia să îngenuncheze la baza crucii de lemn de pe malul rîului Saint Lawrence, dincolo de ale cărui ape învolburate se aflau orizontul verde înde-părtat È™i muntele Ville-Marie. în spatele ei erau satul creÈ™tin liniÈ™tit È™i toate chinurile pline de semnificaÈ›ie pe care le voi descrie. Crucea de pe malul rîului era locul ei preferat È™i îmi închipui că vorbea cu peÈ™tii, ratonii È™i bîtlanii. 226 3 lată cea mai importantă întîmplare din viaÈ›a ei. în iama lui 1678-l679, un alt proiect de măritiÈ™ fu pus la cale. Toată lumea, inclusiv Anastasia, È›inea morÈ›iÈ™ să-i dea cep Catherinei Tekakwitha. Aici, în acest sat creÈ™tin, sau acolo, printre păgîni, era acelaÈ™i lucru. Toate comunitățile se dovedeau pînă la urmă laice în esență. Dar ea își luase adio de la pizdă È™i nu conta cine venea să o revendice, un viteaz mahoc sau un vînător creÈ™tin. Sătenii se gîndiseră la un tînăr drăguÈ›. Și nu era numai asta, dar ruda care o salvase È™i care îi oferea cele trebuitoare traiului zilnic nu se gîndise nici un moment în acea dimineață ceÈ›oasă că își asuma o obligaÈ›ie economică pe toată viaÈ›a. — N-o să mai mănînc nimic. — Nu-i vorba de mîncare, dragă. Dar nu-i normal- Fata fugi în lacrimi la Cholenec. Acesta era un om înÈ›elept care trăia printre oameni, trăia printre oameni, trăia printre oameni. — Păi, copila mea, cam au dreptate. — Arrrrggghhhhh! — GîndeÈ™te-te la viitor. Viitorul aduce foame. — Nu-mi pasă ce se-ntîmplă cu trupul meu. Dar È›ie-È›i pasă de trupul ei, nu-i aÈ™a, vechi prieten È™i discipol? 4 în misiune era multă fervoare religioasă. Nimănui nu-i prea plăcea propria piele. Păcatele dinaintea botezului le apăsau gîtul asemenea 227 colierelor grele de colÈ›i la care renunÈ›aseră È™i de aceea încercau să È™tearga vechile umbre printr-o penitență riguroasă. -„Ils en faisaient une rigoureuse penitence", spune părintele Cholenec, lată cîteva din lucrurile pe care le faceau. Gîn-deÈ™te-te la sat ca la o mandala, un tablou de Brueghel sau o diagramă. Uită-te înjos la misiune È™i vezi trupurile împrăștiate ici È™i colo, uită-te în jos dintr-un elicopter la trupurile răspîndite prin zăpadă. Aceasta e cu siguranță o diagramă de înscris pe buricul degetului tău mare. Nu am timp să fac din asta o descriere sîngeroasă, CiteÈ™te-o pur È™i simplu prin prisma propriilor tale arsuri È™i dintre acestea alege una făcută din greÈ™eală. Sătenilor le plăcea să-È™i însîngereze trupurile, le plăcea să-È™i lase o parte din sînge să curgă. Unii purtau haniuri metalice cu È›epi în interior. AlÈ›ii purtau hamuri metalice de care atîmau cîte o sarcină de lemne È™i o purtau oriunde mergeau. lată o femeie goală rostogo-lindu-se prin zăpadă la minus 4o de grade. lată o altă femeie îngropată pînă la gît în nămeÈ›ii de lîngă rîul îngheÈ›at, recitîndu-È™i rozariul în această poziÈ›ie ciudată, È™i să ne amintim că traducerea indiană a acestui salut angelic este de două ori mai lungă decît cea franceză. lată un bărbat gol care sapă o copcă în gheață, după care se lasă în apă pînă la brîu È™i recită „plusieurs dizaines de chapelet". Apoi își extrage corpul ca o sirenă de gheață, cu erecÈ›ia permanentizată chiar pe măsură ce se formează. lată o femeie care È™i-a băgat fetiÈ›a de trei ani în copcă, ca să-È™i ispășească păcatele în avans. Au aÈ™teptat iama, convertiÈ›ii ăștia, È™i È™i-au întins trupurile în calea ei, iar aceasta a trecut peste ei ca un pieptene uriaÈ™ de fier. Catherine Tekakwitha purta un ham metalic .È™i își vedea, poticnindu-se, de îndatoririle zilnice. 228 La fel ca Sfinta Tereza, È™i ea putea să spună „Ou souffrir, ou mourir". Catherine Tekakwitha veni la Anastasia È™i o întrebă: — Care crezi că e lucrul cel mai dureros cu putință ? — Fiica mea, eu nu È™tiu nimic mai rău decît focul. — Nici eu. Aceasta e o conversaÈ›ie consemnată în docu-mente. A avut loc într-o iamă canadiană, pe malul celălalt al rîului față de Montreal, în 1678. Catherine aÈ™teptă pînă ce toată lumea adormi. Se duse la crucea de lîngă rîu È™i facu un foc. Apoi petrecu ore lungi mîngîindu-È™i bietele ei picioare cu tăciuni aprinÈ™i, aÈ™a cum faceau irochezii cu sclavii. Fusese martoră la aÈ™a ceva È™i întotdeauna dorise să afle cum e. Astfel se însemnă cu foc ca sclavă a lui lisus. Refuz să fac relatarea asta interesantă, vechi prieten, n-ar fi bine pentru tine È™i toată învățătura primită de la mine ar fi în van. Acesta nu-i divertisment. E unjoc. în plus, tu È™tii cum e durerea, genul acela de durere, căci ai fost în jumalul de actualități despre Belsen1. 5 Ingenuncheată la poalele crucii de lemn, Catherine Tekakwitha se ruga È™i postea. Nu se ruga pentru ca sufletul ei să fie favorizat în rai. Nu postea pentru ca niciodată căsătoria ei să nu alimenteze istoria. Nu își scrijelea stomacul cu 1. Jurnal de actualități, primul de acest gen, despre eliberarea de către trupele britanice a prizo-nierilor din lagărul de la Bergen-Belsen (1945). 229 pietre pentru ca misiunea să prospere. Nu È™tia de ce se ruga È™i postea. Recurgea la aceste mortificări dintr-o sărăcie a spiritului. Să nu crezi niciodată că stigmatele nu dor. Să nu iei niciodată o hotărîre cînd îți vine să te piÈ™i. Să nu stai niciodată în cameră cînd mamei tale i se ghiceÈ™te viitorul. Să nu crezi niciodată că primul-ministru te invi-diază. Vezi, dragule, trebuie să te atrag în capcană pe un altar înainte de a-È›i putea spune ceva, altfel învățătura mea e doar un titlu de ziar, doar o modă. 6 Catherine se plimba prin pădurea plină de fnmze de pe malul sudic al rîului Saint Lawrence, Văzu căprioarele țîșnind din tufiÈ™uri, atente chiar È™i în timp ce descriau un arc prin aer. Văzu iepurele dispărînd în adăpostul său. Auzi veve-riÈ›a zornăindu-È™i rezerva de ghindă. Urmări un porumbel care își făcea cuib într-un pin. Peste două sute de ani, porumbeii aveau să dea bir cu fugiÈ›ii È™i să trîndăvească pe statuile din Dominion Square. Văzu stolurile de gîște ca niÈ™te vîrfuri de săgeată schimbătoare. Căzu în genunchi È™i strigă: „O, Stăpîne al VieÈ›ii, trebuie oare ca tru-purile noastre să depindă de aceste lucruri?" NemiÈ™cată, stătu pe malul rîului. Văzu sturionul sărind È™i împroÈ™cînd picături ca niÈ™te mărgele. Văzu bibanul osos, iute ca o singură notă de fluier dintr-un cîntec sălbatic. Văzu È™tiuca argintie, iar sub ea văzu racul, fiecare pe stratul său separat de apă. Lăsîndu-È™i degetele în voia curen-tului, strigă: „O, Stăpîne al VieÈ›ii, trebuie ca trupurile noastre să depindă de aceste lucruri ?" 230 Pășind încet, se întoarse la misiune. Văzu lanul de porumb, galben È™i uscat, mătasea È™i ciucurii foÈ™nind în vînt ca o adunătură de bătrîni dansa-tori sacrificiali. Văzu tufiÈ™urile mărunte de afine È™i fragi È™i făcu o cruce micuță din două ace de pin È™i o picătură de rășină de molid, apoi o aÈ™eză lîngă o agrișă căzută. Un prihor o ascultă cum plîngea, un împuÈ›it de prihor se opri din drum È™i ascultă. Trebuie să te iau mai întîi cu ficÈ›iune, asta È›i-e moÈ™tenirea. Acum era întuneric È™i rîn-dunica de noapte își înălță cîntecul melancolic ca un cort spectral peste plînsul ei, un cort sau o piramidă, căci de la mare distanță cîntecul rîndunicii de noapte are trei laturi. Unii oameni se ocupă de corturi, alÈ›ii de piramide È™i nu prea pare să conteze, dar în 1966 È™i în situaÈ›ia noastră dificilă... contează! „O, Stăpîne al VieÈ›ii", strigă ea, „trebuie ca trupurile noastre să depindă de aceste lucruri?" Sîmbetele È™i duminicile, Catherine Tekakwitha nu mînca deloc. Cînd o obligau să mănînce supă, nu o sorbea decît după ce amesteca în ea cenușă. „Elle se dedommageait en melant de la cendre ă sa soupe." 7 o, iartă-mă, Doamne, dar văd totul pe degetul meu mare È™i întregul sat hibernal îmi pare un experiment medical nazist. „Comparînd cinci cranii irocheze, am constatat că au un volum mediu de 22o cm3, valoare care se situează cu 5 cm sub media craniilor caucaziene" (Morton, Crania Americana, p. 195). Este remarcabil că volumul craniilor triburilor americane barbare este mai mare decît cel al mexicanilor È™i al peruvienilor. „DiferenÈ›a 231 de volum se limitează în mare măsură la zona occipitală È™i bazală" - cu alte cuvinte, în regiunea pormrilor animalice. Vezi J.S. Phillips, Măsurători craniene la principalele grupuri de indieni din Statele Unite. Aceasta este o notă de subsol de la pagina 32 a cărÈ›ii lui Francis Parkman despre iezuiÈ›ii din America de Nord, publicată în 1867. o memorez uitîndu-mă peste umărul tău în bibliotecă. înÈ›elegi acum că, din cauza mcmoriei mele fotografice, ar fi fost dezastruos să plutesc prea mult timp lîngă urechea ta? 8 Cea mai bună prietenă de la misiune a Catherinei Tekakwitha era o văduvă tînără care fusese botezată cu numele de Marie-Th6rfese. Aceasta era indiancă Ormeyout È™i iniÈ›ial se numise Tegaigenta. Era o tînără foarte frumoasă. La misiunea La Prairie fusese binecunoscută pentru desfrinarea sa. în iama anului 1676 plecase împreună cu soÈ›ul ei într-o expediÈ›ie de vînă-toare de-a lungul rîului Outaouais. Grupul era fonnat din unsprezece oameni, inclusiv un copil mic. Era o iamă grea. Vîntul È™tergea urmele animalelor. Ninsori grele făceau potecile impracti-cabile. Un membru al grupului a fost omorît È™i mîncat. Copilul a ciugulit È™i el cîte ceva printre glumele adulÈ›ilor. Apoi urmă foametea. Mai întîi mîncară niÈ™te bucăți de piele pe care le aduse-seră să-È™i facă din ele încălțăminte. Apoi mîncară scoarță de copac. SoÈ›ul Tegaigentei se îmbolnăvi. Femeia îl păzi de ceilalÈ›i. Doi vînători, un mahoc È™i un tsonnontouan se duseră după vînat. După 6 săptămînă, mahocul se întoarse singur, fară vînat, dar rîgîind. Grupul hotărî să meargă mai 232 departe. Tegaigenta refuză să-È™i părăsească soÈ›ul. CeilalÈ›i plecară, făcîndu-i cu ochiul. Două zile mai tîrziu, femeia se alătură din nou grupului. Cînd ajunse la ei, bărbaÈ›ii È™edeau înjurul văduvei tsonnontouanului È™i al celor doi copii ai acesteia. Inainte de a-i mînca pe toÈ›i trei, unul dintre vînători o întrebă pe Tegaigenta: — Cum privesc creÈ™tinii mesele antropofage ? (repas d'anthropophage). Nu contează ce a răspuns. Fugi printre zăpezi. Știa că ea ar fi urmat să fie pusă la frigare. își privi retrospectiv viaÈ›a sexuală agitată. Pornise la vînătoare fără să se spovedească. îl rugă pe Dumnezeu să o ierte È™i promise că se va schimba dacă aveă să se întoarcă la misiune. Din unspre-zece oameni, cîți fuseseră iniÈ›ial, doar cinci se întoarseră în La Prairie. Marie-Therese era printre ei. Misiunea La Prairie se mută în Sault Saint-Louis în toamna lui 1676. Fetele se întîlniră imediat după PaÈ™tele din 1678, în faÈ›a micii biserid pe cale de a fi terminată. Catherine începu cu — Hai înăuntru, Marie-Therese. — Nu merit, Catherine. — Nici eu. Ce gust avea? — Care bucată? — în general. — De porc. — Și fragii au gust de porc. 9 Fetele erau văzute tot timpul împreună. Evitau orice altă companie. Se rugau împreună la crucea de lîngă rîu. Vorbeau numai despre Dumnezeu È™i despre lucruri care aveau legătură cu Dumnezeu. Catherine privea foarte atent trupul tinerei 233 văduve. îi inspecta sfircurile care îi fuseseră supte de bărbaÈ›i. Stăteau împreună pe muÈ™chiul moale. — întoarce-te. li privi coapsele goale, cu urme delicate de ferigi. Apoi Catherine îi descrise prietenei ei exact ceea ce văzuse. Apoi fu rîndul ei să se întoarcă pe burtă. — Nu văd nici o diferență. — M-am gîndit eu. 10 Renunță să mai mănînce miercurea. Sîmbăta se pregăteau pentru confesiune biciuindu-se una pe cealaltă cu nuiele de mesteacăn. Catherine insista întotdeauna să se dezbrace prima. „Catherine, toujours la premiere pour la penitence, se mettait ă genoux et recevait les coups de verges". De ce insista să fie bătută prima ? Pentru că, atunci cînd îi venea rîndul să lovească, efortul îi agrava rănile de bici făcute de prietena ei. Catherine se plîngea tot timpul că Marie-Therese nu lovea suficient de tare È™i nu o lăsa să se oprească decît atunci cînd umerii i se umpleau de sînge, destul sînge ca să picure pe frunze: aceasta era măsura. lată una din rugăciunile ei, consemnată de părintele Claude Chauchetiere: — lisuse al meu, trebuie să risc cu tine- Te iubesc, dar te-am jignit. Sînt aici pentru a-È›i împlini legea. Lasă-mă, Doamne, să-È›i iau povara mîniei tale... lată mgăciunea în franceză, astfel ca, fie È™i în engleză, acest document să servească Limba: — Mon Jesus, il faut que je risque avec vous: je vous aime, mais je vous ai offensă; c'est pour 234 satisfaire ă votrejustice queje suis ici; dechargez, mon Dieu, sur moi votre colere... Uneori, ne povesteÈ™te părintele Chauchetiere, nu-È™i putea termina rugăciunea, care era însă încheiată de lacrimile din ochi. Acest material are o putere proprie, nu-i aÈ™a? Deci n-ai avut parte doar de muncă în bibliotecă, nu-i aÈ™a? Cred că scrierea asta va silui coÈ™urile de hîrtie din sala de T.O. 11 Războiul dintre francezi È™i irochezi continua. Indienii le cerură fraÈ›ilor lor convertiÈ›i de la Sault să li se alăture, promițîndu-le libertate absolută în practicarea religiilor. Cînd convertiÈ›ii refuzară, irochezii îi răpiră È™i-i arseră pe rug. Un creÈ™tin pe nume Etienne arse atît de bărbă-teÈ™te, strigînd fragmente din evanghelii înainte de a muri È™i rugîndu-se pentru convertirea călăilor săi, încît indienii fură foarte impresionaÈ›i. Cîțiva dintre ei cerură să fie botezaÈ›i, dorindu-È™i cere-monia aceea care părea să confere asemenea curaj. Cum nu aveau nici o intenÈ›ie să înceteze atacurile împotriva francezilor, fură refuzaÈ›i. — N-ar fi trebuit să li se refuze Botezul, È™opti Catherine spre petele de sînge. N-ar fi trebuit să li se refuze. Nu contează la ce e folosit. Mai tare! Mai tare! Ce-i cu tine, Marie-Therese ? — Acum e rîndul meu. — Bine. Dar cît mai sînt în poziÈ›ia asta, vreau să verific ceva. Desfă-È›i picioarele. — AÈ™a? — Da. M-am gîndit eu. EÈ™ti din nou virgină. 235 12 Catherine Tekakwitha renunță în secret să mai mănînce lunea È™i marÈ›ea. Informatia este de interes maxim pentru tine, în special avînd în vedere problemele tale de digestie. Am È™i alte date vitale pentru tine. Theresa Neuman, o tînără țărancă bavareză, a refuzat să mai mănînce mîn-care solidă după 25 aprilie 1923. La puÈ›in timp după aceea, a declarat că nu mai simÈ›ea deloc nevoia să mănînce. Ea a trăit fară mîncare vreme de 33 de ani, adică toată perioada celui de-al III-lea Reich È™i pînă după dezmembrarea Germaniei. Mollie Francher, care a murit în Brooklyn în 1894, nu a mîncat ani de zile. Maica Beatrice Maria lui lisus, o spaniolă contemporană cu Catherine Tekakwitha, a postit lungi perioade de timp. o dată, postul i-a durat 51 de zile. Dacă simÈ›ea miros de came în postul PaÈ™tilor era cuprinsă de convulsii. încearcă să-È›i aduci aminte. îți aminteÈ™ti ca Edith să fi mîncat vreodată? îți aminteÈ™ti pungile acelea de plastic pe care le purta pe sub bluză? îți aminteÈ™ti ziua aceea a ei de naÈ™tere cînd, aplecîndu-se să sufle în lumînări, a stricat tortul vomînd pe el? 13 Catherine Tekakwitha se îmbolnăvi grav. Marie-Therese le vorbi preoÈ›ilor despre excesele acesteia. Părintele Cholenec o convinse cu blîndeÈ›e să promită că nu va mai face penitență atît de aspră. Aceasta a fost a doua promisiune laică pe care nu È™i-a È›inut-o. încet, își recăpătă sănătatea, 236 dacă termenul de sănătate poate fi folosit ca să descrie starea ei de slăbiciune cronică. — Părinte, pot să fac jurămîntul de castitate ? — Virginitate placuit. —Da? — Vei fi prima Fecioară irocheză. Catherine Tekakwitha È™i-a oferit oficial trupul Mîntuitorului È™i Mamei Lui pe 25 martie, de Bunavestire. Problema căsătoriei a fost astfel rezolvată. I-a făcut foarte fericiÈ›i pe sfinÈ›ii părinÈ›i cu această jertfă seculară. BisericuÈ›a era plină de lumînări aprinse. Și lumînările îi plăceau. Milă! Milă pentru noi, cei cărora ne plac doar lumînările sau lubirea pe care lumînările o fac vizibilă. Cred că lumînările sînt valuta perfectă în ochiul cuiva măreÈ›, la fel ca Andacwandet-ele, „tratamentele prin futai". 14 Părintele Chauchetiere È™i părintele Cholenec erau nedumeriÈ›i. Corpul Catherinei era acoperit de răni sîngerînde. o priveau, o spionau cum îngenunchea în faÈ›a crucii de lemn de lîngă rîu, numărau loviturile de bici pe care aceasta È™i tovarășa ei È™i le dădeau reciproc, dar nu sesizau nici un fel de exces. A treia zi începură să fie îngrijoraÈ›i. Catherine arăta ca moartea. „Son visage n'avait plus que la figure d'un mort." Nu mai puteau atribui prăbuÈ™irea ei fizică slăbiciunii sale obiÈ™nuite. o întrebară pe Marie-Therese. Fata mărturisi. în noaptea aceea, preoÈ›ii intrară în coliba Catherinei Tekakwitha. Tînăra indiancă dormea înfășurată strîns în pături. Le smulseră de pe ea. Catherine nu dormea. Se prefacea. Nimeni n-ar fi putut dormi din cauza durerii. 237 Folosindu-se de întreaga sa îndemînare la împletitul colierelor, fata cususe mii de spini în pătură È™i în cuvertură. La fiecare miÈ™care, i se deschidea o nouă rană prin care sîngele i se scurgea. Cîte nopÈ›i se va fi torturat astfel ? Era goală în lumina focului, cu sîngele È™iroindu-i. — Nu miÈ™ca! — Nu te mai miÈ™ca! — încerc. — Te-ai miÈ™cat! — îmi pare rău. — lar te-ai miÈ™cat! — Din cauza spinilor. — Știm că din cauza spinilor. — Știm, bineînÈ›eles că din cauza spinilor. — o să-ncerc. — Incearcă. — încerc. — încearcă să stai nemiÈ™cată. — Te-ai miÈ™cat! — Are dreptate. — Nu m-am miÈ™cat propriu-zis. — Dar ce-ai făcut? — Am tresărit. — Ai tresărit ? — Nu m-am miÈ™cat propriu-zis. — Ai tresărit ? —Da. — Nu mai tresări! — o să-ncerc. — Se omoară. — încerc. — Ai tresărit! —Unde? — Acolo jos. — Acum e mai bine. — Uite la coapsa ta! 238 Ce-i cu ea? Tresare. îmi pare rău. îți baÈ›i joc de noi. Pe cuvînt că nu. încetează! Buca! Tresare! Cotul! Ce? Tresare. Genunchiul. Genunchiul. GENUNCHIUL. Tresare ? Da. Tot corpul îi tresare. Nu È™i-l poate controla. își jupoaie pielea de pe ea. încearcă să ne asculte. Da. încearcă. într-adevăr, încearcă. Trebuie să recunoÈ™ti, Claude. Urîți mai sînt spinii ăștia. Arată urît într-adevăr. Copilă? Da, părinte. Știm că suferi îngrozitor. Nu-i chiar aÈ™a de rău. Nu minÈ›i! A spus un neadevăr? Știm că pui ceva la cale, Catherine. Uite! Aia n-a fost tresărire. Aia a fost o miÈ™care intenÈ›ionată. Adu focul mai aproape. Hai să ne uităm la ea. Nu cred că ne mai aude. Pare atît de îndepărtată. 239 — Uită-te la corpul ei. — Pare atît de îndepărtat. — Arată ca o pictură, într-un fel. — Da, atît de îndepărtată. — Ce mai noapte! — Hmmm. — Ca unul din tablourile alea care sîngerează. — Ca una din icoanele alea care plîng. — Atît de îndepărtată. — Este la picioarele noastre, dar n-am mai văzut pe nimeni atît de îndepărtat. — Atinge un spin. — Ba tu. —Au! — M-am gîndit eu. Sînt adevăraÈ›i. — Mă bucur că sîntem preoÈ›i, tu nu, Claude? — Grozav de mult. — Pierde o mulÈ›ime de sînge. — Ne poate auzi? —Copilă? — Catherine? — Da, sfinÈ›iile voastre. — Ne auzi? —Da. — Cum ne auzi? — Vă aud ca pe un mecanism. — E un sunet frumos? — Frumos. — Ce fel de mecanism? — Un mecanism etem obiÈ™nuit. — îți mulÈ›umesc, copila mea. MulÈ›umeÈ™te-i, Claude. — îți mulÈ›umesc. — Se va termina vreodată noaptea asta? — Ne vom mai duce vreodată la culcare? — Mă-ndoiesc. — o să mai stăm mult timp aici. — Da. De veghe. 240 15 Shakespeare este mort de 64 de ani. Andrew Marvell e mort de 2 ani. John Milton e mort de 6 ani. Sîntem în miezul iernii lui 1680. Sîntem în miezul durerii noastre. Cine ar fi putut bănui că avea să dureze atîta ? Cine-ar fi putut bănui asta cînd am pătruns-o pe femeie cu camea È™i cu inteligenÈ›a mea? Undeva, tu îmi asculÈ›i vocea. Atît de mulÈ›i mi-o ascultă. Există cîte o ureche pe fiecare stea. Te afli undeva, îmbrăcat în niÈ™te zdrenÈ›e hidoase, întrebîndu-te cine am fost. Vocea mea sună în sfirÈ™it ca a ta? Mi-am asumat o sarcină prea grea cînd am încercat să te uÈ™urez de povară ? După ce i-am urmărit ultimii ani de viață, am început s-o doresc pe Catherine Tekakwitha. Eu, peÈ™tele, sînt în acelaÈ™i timp È™i clientul. Bătrîne, toată pregătirea asta să nu fi folosit la nimic altceva decît la un triunghi amoros în cimitir ? Acum sîntem în miezul durerii. Ãsta să fie dorul ? Durerea mea să fie la fel de pre-È›ioasă ca a ta ? Am renunÈ›at oare prea repede la posesiunile mele lumeÈ™ti? Cine a legat frîiele guvernării într-un nod simbolizînd iubirea? Pot să călătoresc cu Magia pe care am alimentat-o ? Acesta să fie sensul Ispitei ? Acum sîntem în miezul agoniei. Galileo. Kepler. Descartes. Alessandro Scarlatti are 2o de ani. Cine o va exhuma pe Brigitte Bardot să vadă dacă îi sîngerează dege-tele? Cine va cerceta mirosul dulce din morrnîntul lui Marilyn Monroe ? Cine va aluneca È™i va scăpa din mîini capul lui James Cagney? James Dean mai este flexibil? o, Doamne, visul lasă amprente. Urme spectrale pe luciul pudrat! Oare vreau să fiu în laboratorul unde zace Brigitte Bardot? 241 Cînd aveam 2o de ani, voiam s-o întîlnesc pe o plajă de nudiÈ™ti. Visul este-un mănunchi de indicii. Hello, blondă frumoasă È™i goală, o stafie îi vorbeÈ™te bronzului tău în timp ce eÈ™ti dezgropată. Þi-am văzut gura deschisă plutind în formaldehidă. Cred că te-aÈ™ putea face fericită, dacă ne-am păstra banii È™i gărzile. Ecranul cinematografului sînge-rează chiar È™i după aprinderea lummilor. LiniÈ™tesc publicul ridicînd un deget înroÈ™it. Pe ecranul alb, accidentul tău erotic de maÈ™ină continuă să sîn-gereze. Am vrut să îi arăt Brigittei Bardot Montr6alul revoluÈ›ionar. Ne vom întîlni cînd vom fi bătrîni, în bufetul unui vechi dictator. Nimeni nu È™tie cine eÈ™ti, în afară de Vatican. întîmplător, ne dăm seama de adevăr: ne-am fi putut face fericiÈ›i unul pe celălalt. Eva Peron! Edith! Mary Voolnd! Hedy Lamarr! Madame Bovary! Lauren Bacall a fost Marlene Dietrich ! B,B., sînt eu, F., stafia celui cu gazon pe piept din cariera de piatră a orgasmului, din obscura fabrică mentală a Montr6alului englez. întinde-te pe foaia mea de hîrtie, trupuÈ™or din filme. Lasă prosopul să păstreze urmele pieptului tău. Transformă-te într-o perversă în intimitate. Șochează-mă cu cereri de droguri È™i limbi. leÈ™i de sub duÈ™ cu părul ud È™i aÈ™ază-È›i picioarele epilate unul peste celălalt pe biroul meu pentru o singură mînă, Lasă prosopul să-È›i alunece cînd adormi dupî prima noastră ceartă, în timp ce ventilatorul ridică acelaÈ™i smoc de păr auriu de fiecare dată dnd se îndreaptă spre tine. o, Mary, m-am reîntors la tine. M-am reîntors în partea de sus a braÈ›ului meu, la adevărata porÈ›iune de ferestre negre ale trupului, pizda de acum, buretele prezentului. Ain pornit de la Ispită È™i am arătat cum se întîmpW — Nu trebuia, îmi spune Mary Voolnd. 242 Nu? Nu. Totul e inclus în aÈ™a-zisul futai. Pot să-mi imaginez ce vreau eu? Da. Dar grăbeÈ™te-te! 16 Sîntem în miezul iernii lui 1680. Catherine Tekakwitha este înfrigurată È™i pe moarte. Acesta e anul în care a murit. Aceasta este iama cea mare. Catherine e prea bolnavă pentru a-È™i mai părăsi coliba. Se înfometează în secret, iar cuvertura de spini continuă să îi facă trupul să zvîcnească precum al unui jongler. Biserica e prea departe acum. Dar, ne spune părintele Chauchetiere, Catherine petrecea o parte din zi în genunchi sau abia È›inîndu-se dreaptă pe o bancă grosolană. Copacii veniră să o biciuiască. Sîntem la începutul Săptămînii Mari dinainte de PaÈ™ti, în 1680. Luni se simÈ›i brusc mult mai slăbită. I-au spus că avea să moară în curînd. în timp ce Marie-Therese o mîngîia cu nuiele de mesteacăn, Catherine se ruga: — o, Doamne, arată-mi că această Ceremonie îți aparÈ›ine. Dezvăluie-i servitorului tău o fisură în Ritual. Schimbă Lumea Ta sub presiunea unei Idei frînte. o, Dumnezeul meu, joacă-te cu mine. La misiune exista un obicei curios. Niciodată nu-i împărtășeau pe bolnavi în coliba lor. AceÈ™tia erau în schimb duÈ™i pe o targă de scoarță de copac la capelă, oricît de periculoasă era această deplasare. Fata era însă mult prea bolnavă pentru un drum cu targa. Ce era de făcut ? Cutumele nu erau încălcate prea uÈ™or la începuturile Canadei, cînd își doreau un lisus al Canadei înnobilat de 243 convenÈ›ii È™i vechime, aÈ™a cum este astăzi, cînd se înalță palid È™i de plastic deasupra chitanÈ›elor de amenzi pentru încălcarea regulilor de circulaÈ›ie. De aceea îi iubesc pe iezuiÈ›i. Discutară cui îi erau mai obligaÈ›i: Istoriei sau Miracolului, ori, în termeni mai eroici, Istoriei sau unui Posibil Miracol. Văzuseră o lumină ciudată în ochii apoÈ™i ai Catherinei Tekakwitha. Să-i refuze consolarea supremă a Trupului Mîntuitorului sub forma sfintei cuminecături, adică deghizat în hostie? Muribunda primi răspunsul pe jumătate goală în zdrenÈ›ele-i cu spini. MulÈ›imea aclamă. o excepÈ›ie erajustificată în cazul celei Perfect Sfioase, cum începuseră să-i spună unii dintre convertiÈ›i. Pentru a onora ocazia - avem acest umil detaliu -, Catherine Tekakwitha i-a cerut lui Marie-Therese să o acopere cu o pătură nouă sau orice altceva pentru a-i ascunde seminuditatea. Intregul sat unnă sfinta cuminecătură cînd aceasta fu dusă la coliba bolnavei. MulÈ›imea se înghesui în jurul rogojinii ei - toÈ›i indienii convertiÈ›i din misiune, Ea era speranÈ›a lor cea mare. Francezii le omorau fraÈ›ii în păduri, dar această fată pe moarte avea să consfinÈ›ească cumva alegerea grea pe care o facuseră. Dacă vreodată a existat tristeÈ›e bogat împodobită cu miracole nematerializate, ea s-a manifestat aici È™i acum. Preotul începu să vor-bească. După iertarea tuturor păcatelor, Catherine primi „Viatique du Corps de Nătre-Seigneur Jesus-Christ" cu ochii sclipind împăienjeniÈ›i È™i cu limba vînătă. Era evident că moare. MulÈ›i dintre cei care o priveau voiau să fie amintiÈ›i în rugă-ciunile fetei pe cale să plece dintre cei vii. Părintele Cholenec o întrebă dacă vrea să îi primească unul cîte unul. o întrebă încet, căci fata era în agonie. Ea zîmbi È™i spuse că da. întreaga zi defilară pe lîngă rogojină cu păsurile lor. 244 — Am călcat un gîndac. Roagă-te pentru mine. — Am rănit cascada cu urină. Roagă-te pentru mine. — Am violat-o pe sora mea. Roagă-te pentru mine. — Am visat că sînt alb. Roagă-te pentru mine. — Am lăsat căprioara să moară prea lent. Roagă-te pentru mine. — Mi-e poftă de o îmbucătură de came de om. Roagă-te pentru mine. — Mi-am făcut un bici din iarbă. Roagă-te pentru mine. — Am strivit un vierme. Roagă-te pentru mine. — Am încercat să-mi las o barbă dată cu pomezi. Roagă-te pentru mine. — Vîntul de apus mă urăște. Roagă-te pentru mine. — Mi-am vopsit parul cărunt. Roagă-te pentru mine. — Mi-am dat rozariul englezilor. Roagă-te pentru mine. — Mi-am pătat pînza dinjund È™alelor. Roagă-te pentru mine. — Am omorît un evreu. Roagă-te pentru mine. — Am vîndut pomadă pentru barbă. Roagă-te pentru mine. — Fumez bălegar. Roagă-te pentru mine. — L-am forÈ›at pe fratele meu să privească. Roagă-te pentru mine. — Fumez bălegar. Roagă-te pentru mine. — Am falsat la cor. Roagă-te pentru mine. — M-am pipăit în timp ce vîsleam. Roagă-te pentru mine. — Am chinuit un raton. Roagă-te pentru mine. — Cred în ierburi de leac. Roagă-te pentru mine. 245 — Am rupt crusta de la o rană. Roagă-te pentru mine. — M-am rugat pentru o lecÈ›ie prin înfometare. Roagă-te pentru mine. — Mi-am pîngărit mărgelele. Roagă-te pentru mine. — Am 84 de ani. Roagă-te pentru mine. Unul cîte unul, îngenuncheară È™i trecură prin faÈ›a sofalei ei È›epoase de tip Lenin, lăsîndu-È™i jalnicul bagaj spiritual, pînă ce toată coliba începu să arate ca un mare punct de vămuire a dorinÈ›elor, iar noroiul de lîngă blana ei de urs fu È™lefuit de atîția genunchi că începu să lucească asemenea pereÈ›ilor de argint ai ultimei È™i deocamdată sin-gurei rachete programate să evadeze din lumea sortită pieirii È™i, pe măsură ce noaptea obiÈ™nuită se lăsă peste satul pascal, indienii È™i francezii se îngrămădiră înjurul focurilor trosnitoare, cu dege-tele la gură în semn de liniÈ™te È™i de săruturi trimise cuiva. o, de ce mă întristează într-atît să povestesc asta? După rugăciunile de seară, Catherine Tekakwitha ceru permisiunea să mai meargă o dată în pădure. Părintele Cholenec îi dădu voie. Fata se tîrî pînă dincolo de lanul de porumb acoperit de o pătură de zăpadă topită, pînă la pinii parfumaÈ›i, pînă în umbra prăfoasă a pădurii; folosindu-se de pîrghiile unghiilor ei rupte, se tîrî prin lumina difuză a stelelor d( martie pînă la marginea apei reci ca gheaÈ›a a rîului Saint Lawrence È™i pînă la baza îngheÈ›ată a crucii. Părintele Lecompte ne povesteÈ™te: „Elle y passa un quart d'heure ă se mettre les epaules en sang par une rude discipline". Acolo petrecu 15 minute biciuindu-È™i umerii pînă se umplură de sînge È™i făcu aceasta neajutată de prietena ei. Acum este a doua zi, Miercurea Mare. Ultima ei zi de viață, o zi închinată misterelor împărtășaniei È™i crucii. „Certesje me souviens encore qu'ă l'entree 246 de sa derniere maladie." Părintele Cholenec È™tia că era ultima ei zi. Agonia finală începu la trei după-masa. Stînd în genunchi, rugîndu-se împreună cu Marie-Therese È™i cu alte cîteva fete biciuite, Catherine Tekakwitha se poticni cînd rosti numele lui lisus È™i al Mariei, pronunțîndu-le greÈ™it. „...elle perdit la parole en prononpant les noms de Jesus et de Marie." Dar de ce nu ai notat sunetele exacte pe care le-a scos ? Catherine sejuca cu Numele, se familiariza cu bunul Nume, altoia crengile căzute pe Copacnl viu. Aga? Muja? Jumu ? IdioÈ›ilor, È™tia tetragramatonul! Și voi aÈ›i lăsat-o să vă scape! Am mai lăsat pe unul să ne scape! Și acum trebuie să verificăm dacă îi sîn-gerează degetele! Am avut-o acolo, imobilizată È™i cu poftă de vorbă, gata să interpreteze lnmea, È™i noi am lăsat gurile tăioase ale relicvariilor să-i muÈ™te oasele. Parlament! 17 A murit la 3:3o după-masa. Era în Miercurea Mare. Pe 17 aprilie 1680. Avea 24 de ani. Sîntem în inima după-amiezei. Părintele Cholenec se ruga lîngă cadavrul proaspăt. Avea ochii închiÈ™i. Deodată îi deschise È™i strigă de uimire: „Je fis un grand cri, tant je fus saisi d'etonnement". — Aaaaaiiiiiii! FaÈ›a Catherinei Tekakwitha se făcuse albă. — Viens ici! — PriviÈ›i-i faÈ›a! Să examinăm relatarea facută de părintele Cholenec, să încercăm să ne reprimăm judecățile politice È™i să ne amintim că È›i-am promis veÈ™ti bune. „De la vîrsta de patru ani, faÈ›a Catherinei fusese marcată de Ciumă. Boala È™i mortificările 247 contribuiseră È™i mai mult la desfigurarea ei. Dar această față, atît de distrusă È™i oacheșă, suferi o schimbare bruscă la aproximativ un sfert de oră de la moarte. într-o clipă deveni frumoasă È™i atît de albă..." — Claude! Părintele Chauchetiere veni în fugă, urmat de un sat întreg de indieni. Ca într-un somn liniÈ™tit, ca sub o umbrelă de sticlă, Catherine plutea în după-amiaza canadiană întunecoasă cu faÈ›a senină È™i strălucitoare ca alabastrul. Astfel intră m moarte, cu faÈ›a albă în sus È™i sub privirile concen-trate ale satului. Părintele Chauchetifere zise: — C'etait un argument nouveau de cr6dibilite, dont Dieu favorisait les sauvages pour leur faire goflter la foi. — Ș??È™???' — LiniÈ™te! Ceva mai tîrziu, se întîmplă ca doi francezi să treacă pe acolo. Unul din ei zise: — Uită-te la fetiÈ›a aia drăguță cum doarme, Cînd au aflat cine este, au îngenuncheat pentru a se ruga. — Să-i facem coÈ™ciugul. Exact în acel moment, fata intră în meca-nismul etem al cerului. Uitîndu-se în urmă peste umărul ei atomic, aruncă o rază de alabastru peste faÈ›a ei cea veche în timp ce plutea mai departe pe aripile rîsului recunoscător È™i dement al prietenei sale. 18 RoÈ™u È™i alb, piele È™i coÈ™uri, margarete deschise È™i buruieni arzînd - pace, vechi prieten È™i voi, rasiÈ™ti. Fie arta noastră aceea de a crea legende 248 din dispunerea stelelor, dar fie să ne mîndrim că uităm legendele È™i privim noaptea cu ochi goi. Fie ca Biserica lumească să slujească Rasa Albă printr-o schimbare de culoare. Fie ca RevoluÈ›ia lumească să slujească Rasa CenuÈ™ie printr-o bise-rică arzătoare. Fie ca Manifestele să ne ia toate proprietățile. Ne-am îndrăgostit de o priveliÈ™te din tum a unor trupuri de curcubeu. Suportă trecerea de la roÈ™u la alb, tu, care împleteÈ™ti însemne, adică noi toÈ›i în noaptea noastră. Noi nu sîntem însă decît „a fost odată ca niciodată". La o secundă după ce ne sîngerează degetele, ne îndrăgostim de steaguri pure, intimitatea noastră devine nepreÈ›uită, nu mai sîntem stăpînii propriei noastre istorii, ce e purtată aiurea de o ploaie de seminÈ›e mărunte ca praful, pe care o filtrăm ca prin reÈ›eaua unui morman înalt de margarete sălbatice, în timp ce modele noastre se schimbă cu graÈ›ie. Un zmeu se înalță deasupra spitalului, cîțiva prizonieri din salonul de T
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa a Literaturiljei, a poeziljei shi a culturâljei. Ânyrâpsea sh-hârsea-ti di articoli, eseuri, prozâ, poezie clasicâ sh-antritseri (concursuri). | ![]() | |||||||
![]() |
Nu ufilisits texti dit site fârâ s-nâ spunets.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politicâ di scuteari tu miydani sh-confidentsialitati