agonia armâneashti v3 |
Agonia - Workshopuri Artistitsi | Nomuri | Mission | Contactŭ | Ânyrâpsea-ti | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articolŭ Farâ Antritseari Eseu Multimedia Lucri tsi suntu mash ti membru Poezii Presâ | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Interzicerea expoziÈ›iei organizate de Societatea Culturală Aromână ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contactŭ |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-02-21 | [Aestu textŭ lipseashti s-hibâ dghivâsitŭ tu romana] | Ânyrâpsitŭ tu bibliotecâ di error O văz, ca prin vis. O văz limpede, aÈ™a cum era. Naltă, uscățivă, cu părul alb È™i creÈ›, cu ochii căprui, cu gura strânsă È™i cu buza de sus crestată în dinÈ›i de pieptene, de la nas în jos. Cum dăschidea poarta, îi săream înainte. Ea băga biniÈ™or mâna în sân È™i-mi zicea: - Ghici... - Alune! - Nu. - Stafide! - Nu. - Năut! - Nu. - Turtă-dulce! - Nu. Până nu ghiceam, nu scotea mâna din sân. Și totdauna sânul ei era plin. ÃŽi sărutam mâna. Ea-mi da părul în sus È™i mă săruta pe frunte. Ne duceam la umbra dudului din fundul grădinii. Ea își înfigea furca cu caierul de in în brâu È™i începea să tragă È™i să răsucească un fir lung È™i subÈ›ire. Eu mă culcam pe spate È™i lăsam alene capul în poala ei. Fusul îmi sfârâia pe la urechi. Mă uitam la cer, printre frunzele dudului. De sus mi se părea că se scutură o ploaie albastră. - Ei, ce mai vrei? îmi zicea bunica. Surâsul ei mă gâdila în creÈ™tetul capului. - Să spui... Și niciodată nu isprăvea basmul. Glasul ei dulce mă legăna; genile mi se prindeau È™i adormeam; uneori tresăream È™-o întrebam câte ceva; ea începea să spuie, È™i eu visam înainte. - A fost odată un împărat mare, mare... - Cât de mare? - Mare de tot. Și-È™i iubea împărăteasa ca ochii din cap. Dar copii nu avea. Și îi părea rău, îi părea rău că nu avea copii... - Bunico, e rău să nu ai copii? - FireÈ™te că e rău. Casa omului fără copii e casă pustie. - Bunico, dar eu n-am copii È™i nu-mi pare rău. Ea lăsa fusul, râdea, îmi dăsfăcea părul cârlionÈ›at în două È™i mă săruta în creÈ™tetul capului. Câte-o frunză se dăsprindea din ramuri È™i cădea legănându-se. Eu mă luam cu ochii dupe ea È™i ziceam: - Spune, bunico, spune. - Și aÈ™a, îi părea grozav de rău că nu avea copii. Și... nu mai putea de părere de rău că nu are copii... ÃŽntr-o zi veni la el un moÈ™ bătrân, bătrân, că-È™i târa barba pe jos de bătrân È™i de cocoÈ™at ce era. Și era mic, mic de tot... - Cât era de mic? - Poate să fi fost, aÈ™a, cam ca tine. - Va să zică, nu era mic, mic de tot... - Era mic, da' nu aÈ™a mic de tot. Și cum veni îi zise: "Măria-ta, ai doi meri în grădină, unul lângă altul, că nu È™tii care sunt ramurile unuia È™i care sunt ale altuia; È™i când înfloresc nu È™tii care sunt florile unuia È™i care sunt ale altuia; È™i ăști doi meri înfrunzesc, înfloresc, se scutură È™i mere nu fac. Măria-ta, să È™tii că atunci când or lega rod ăști doi meri, împărăteasa o să rămâie grea È™i o să nască un cocon cu totul È™i cu totul de aur"... Piticul se duse, È™i împăratul alergă în grădină, È™i căută, căută peste tot locul, până dete peste ăi doi meri. Merii se scuturaseră de flori, că sub ei parcă ninsese, dar rod nu legaseră. - De ce nu legau rod, bunico? - Știu eu?... Dumnezeu È™tie... Era aÈ™a de cald... aÈ™a de bine în poala bunichii... o adiere încetinică îmi răcorea fruntea... norii albi, alunecând pe cerul albastru, mă ameÈ›eau... închideam ochii. Ea spunea, spunea înainte, mulgând repede È™i uÈ™urel firul lung din caierul de in. - Și se gândi împăratul ce să facă, ce să dreagă ca merii să facă mere. Unii îl sfătuiau ca să-i ude mereu; È™i i-a udat mereu; alÈ›ii ziceau să le dea mai mult soare; È™i împăratul a tăiat toÈ›i pomii de jur împrejur. Și merii înfloreau în fitece săptămână, È™i se scuturau, È™i rod nu legau. ÃŽntr-o zi veni la împărat o babă bătrână, bătrână È™i zbârcită, ca mine de zbârcită, È™i mică, mică, ca tine de mică... - Ca moÈ™u de mică? - Da, ca moÈ™u... - Atunci nu era mică de tot... - AÈ™a mică de tot nu era. Și zise împăratului: "Măria-ta, până n-oi mulge un ulcior de lapte de la Zâna Florilor, ce doarme dincolo de Valea Plângerii, într-o câmpie de muÈ™eÈ›el, È™i n-oi uda merii cu laptele ei, merii nu leagă rod. Dar să te păzeÈ™ti, măria-ta, că îndată ce te-or simÈ›i florile, încep să se miÈ™te, să se bată, È™i multe se apleacă pe obrajii ei, È™i ea se dășteaptă, că doarme mai uÈ™or ca o pasăre; È™i vai de cel ce l-o vedea, că-l preface, dupe cum o apuca-o toanele, în buruiană pucioasă or în floare mirositoare, dar d-acolo nu se mai miÈ™că"... - Dar ce, ai adormit, flăcăul mamei? Tresăream. - A, nu... È™tiu unde ai rămas... la-a-a... Zâna Florilor... Auzisem prin vis. Pleoapele-mi cădeau încărcate de lene, de somn, de mulÈ›umire. Și mă simÈ›eam uÈ™or, ca un fulg plutind pe o apă care curge încet, încetinel, încetiÈ™or... Și bunica spunea, spunea înainte, È™i fusul sfâr-sfâr pe la urechi, ca un bondar, ca acele cântece din burienile în care adormisem de atâtea ori. - Și împăratul a încălecat pe calul cel mai bun... - Cel mai bun... îngânam eu, de frică ca să nu mă fure somnul. - ... È™-a luat o dăsagă cu merinde È™i a plecaaat... - ... È™-a plecaaat... - Și s-a dus, s-a dus, s-a dus... - ... s-a dus, s-a dus... - Până a dat de o pădure mare È™i întunecoasă... - ... întunecoasă... - ... de nu se vedea prin ea. Și acolo È™i-a legat calul d-un È™tejar bătrân, È™-a pus dăsagele căpătâi È™i a închis ochii ca să se odihnească. Și... pasămite pădurea cânta È™i vorbea, că era fermecată. Și... cum îi aducea È™oapte de departe, de pe unde ea era ca un fum, împăratul adormi, È™i dormi, È™i dormi... Când m-am dășteptat, bunica isprăvise caierul. Dar basmul? Cu capul în poala bunichii, niciodată n-am putut asculta un basm întreg. Avea o poală fermecată, È™i un glas, È™i un fus cari mă furau pe nesimÈ›ite È™i adormeam fericit sub privirile È™i zâmbetul ei.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa a Literaturiljei, a poeziljei shi a culturâljei. Ânyrâpsea sh-hârsea-ti di articoli, eseuri, prozâ, poezie clasicâ sh-antritseri (concursuri). | ![]() | |||||||
![]() |
Nu ufilisits texti dit site fârâ s-nâ spunets.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politicâ di scuteari tu miydani sh-confidentsialitati