agonia armâneashti v3 |
Agonia - Workshopuri Artistitsi | Nomuri | Mission | Contactŭ | Ânyrâpsea-ti | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articolŭ Farâ Antritseari Eseu Multimedia Lucri tsi suntu mash ti membru Poezii Presâ | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Interzicerea expoziÈ›iei organizate de Societatea Culturală Aromână ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contactŭ |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-04-24 | [Aestu textŭ lipseashti s-hibâ dghivâsitŭ tu romana] | Ânyrâpsitŭ tu bibliotecâ di serban georgescu 1. Frumosul este echitatea absolută. 2. Arta nu face decât să înceapă continuu. 3. Arta - poate cea mai desăvârÈ™ită a fost concepută în timpul copilăriei umanității. Căci omul primitiv uita de grijile cele domestice È™i lucra cu multă voioÈ™ie. Copiii posedă această bucurie primordială. Eu aÈ™ vrea să re-deÈ™tept sentimentul acesta în sculpturile mele. 4. Cănd nu mai suntem copii, suntem deja morÈ›i. 5. Voim întotdeauna să înÈ›elegem ceva. ÃŽnsă nu este nimic de înÈ›eles. Tot ceea ce puteÈ›i contempla aici, în Atelier, are un singur merit; că este trăit... 6. ÃŽn artă, ceea ce importă este bucuria. AveÈ›i fericirea să contemplaÈ›i (- să vă minunaÈ›i!). Aceasta este totul. 7. Arta trebuie să apropie, iar nu să depărteze; să umple, iar nu să sape prăpăstii - în bietele noastre spirite, È™i aÈ™a destul de răscolite de întrebări. Nu uita niciodată că eÈ™ti artist. Nu îți pierde curajul. Și nu îți fie teamă de nimic; căci vei ajunge la È›el. AÈ™ vrea ca lucrările mele să se ridice în parcuri È™i grădini publice, să se joace copiii peste ele, cum s-ar fi jucat peste pietre È™i monumente născute din pământ, nimeni să nu È™tie ce sunt È™i cine le-a făcut - dar toată lumea să simtă necesitatea È™i prietenia lor, ca ceva ce face parte din sufletul Naturii... 8. ÃŽn artă nu trebuie să existe străini. 9. Lucrările nu sunt greu de făcut, ceea ce este greu este să ne punem în starea de a le face. 10. RaÈ›iunea de a fi artiÈ™tilor este aceea de a revela frumuseÈ›ile lumii. 11. Nu cred în suferinÈ›a creatoare. 12. ÃŽn sufletul meu nu a fost niciodată loc pentru invidie - nici pentru ură, ci numai pentru acea bucurie, pe care o poÈ›i culege de oriunde È™i oricând. Consider că ceea ce ne face să trăim cu adevărat, este sentimentul permanentei noastre copilării în viață. 13. Plăcerea cu care lucrează artistul este însăși inima artei sale. Fără inimă - nu există Artă! Și cea dintâi condiÈ›ie este să îți placă È›ie, să îndrăgeÈ™ti È™i să iubeÈ™ti fierbinte ceea ce faci. Să fie (întâi) bucuria ta. Iar prin bucuria ta să oferi bucurie È™i celorlalÈ›i. 14. A "vedea" în depărtare este ceva, însă a ajunge acolo este cu totul altceva. 15. Simplitatea nu este un scop în Artă, însă ajungi la simplitate fără voia ta, apropiindu-te de sensul cel real al lucrurilor. Simplitatea este în sine o complexitate - È™i trebuie să te hrăneÈ™ti cu esenÈ›a, ca să poÈ›i să îi înÈ›elegi valoarea. Simplitatea în artă este, în general, o complexitate rezolvată. Pericolul simplității este ...grosieritatea. 16. Dacă arta trebuie să intre într-o comuniune cu Natura, ca să îi exprime principiile, trebuie să îi urmeze, însă, È™i exemplul acÈ›iunii. Materia trebuie să își continue viaÈ›a È™i după ce au intervenit mâinile sculptorului. Rolul plastic pe care materia îl îndeplineÈ™te în mod firesc, trebuie încontinuu descoperit È™i păstrat. A-i da un alt sens decât acela pentru care este menită de la Natură, înseamnă a o ucide. 17. Lemnul, de exemplu, este în sine È™i sub toate aspectele, sculptural. Nu trebuie să-l distugem, nu trebuie să-i dăm o asemănare obiectivă cu ceva ce natura a făcut dintr-un alt material. Lemnul își are propriile-i forme, caracterul său individual, expresia sa naturală; să doreÈ™ti să îi transformi calitățile, înseamnă să îl nimiceÈ™ti, să îl faci steril. AcelaÈ™i lucru se întâmplă È™i cu alte materiale ca piatra, marmora sau metalele; È™i ele trebuie să-È™i continue viaÈ›a lor proprie, când gândul È™i truda artistului le preface din sculpturi naturale, în sculpturi artificiale. Materia nu trebuie folosită pur È™i simplu, pentru a satisface scopul artistului; nu trebuie supusă unei idei preconcepute È™i unei forme preconcepute. Materia însăși trebuie să sugereze (uneori) subiectul È™i forma. Și ambele trebuie să vină din interiorul materiei, iar să nu îi fie impuse din afară. 18. ÃŽn general, sculptorii procedează cu materia prin adăugire, atunci când ar trebui să acÈ›ioneze, de fapt, asupra ei, prin scădere. Să foloseÈ™ti un material moale È™i să continui să adaugi la el, până ce este atinsă forma preconcepută È™i să o aplici asupra unui alt material, permanent È™i solid, este o crimă împotriva naturii. Toate materialele deÈ›in în ele însele sculptura pe care omul o doreÈ™te; el trebuie să trudească, însă, È™i să o scoată, eliminând acel material de prisos care o acoperă. Sculptura rămâne o expresie a acÈ›iunii Naturii. Artistul trebuie să È™tie să scoată la suprafață fiinÈ›a din interiorul materiei È™i să fie unealta care dă la iveală însăși esenÈ›a sa cosmică, într-o existență cu adevărat vizibilă. 19. Colaborarea intimă între artist È™i materialele folosite, precum È™i pasiunea care uneÈ™te bucuria meseriaÈ™ului - cu elanul vizionarului, îl duc pe rând la esenÈ›ializare, la forma ideii în sine...Sculptorul trebuie să își pună spiritul în armonie cu spiritul materialului. 20. Cioplirea (tăietura) directă - la taille directe - este adevăratul drum al sculpturii, însă È™i cel mai rău pentru aceia care nu È™tiu să meargă. Și în definitiv, cioplirea directă sau indirectă nu însemnează nimic; ceea ce contează este opera dusă la capăt. 21. Prin tăietura directă sculptorul se vede silit să înfrunte pieptiÈ™ natura inevitabilă È™i nemiloasă a materialelor...Și, adeseori, în adâncimea marmorei, pietrei sau bronzului, un sculptor insuficient de priceput, în urma unui efort stângaci, omoară spiritul materialelor È™i continuă apoi să lucreze într-o materie neînsufleÈ›ită. 22. Nu trebuie să silim materialele să vorbească în limba noastră, ci trebuie să le aducem până la acel punct, unde alÈ›ii vor înÈ›elege limba lor... Nu poÈ›i să faci ceea ce vrei tu să faci, ci numai ceea ce îți permite materialul. Nu poÈ›i să faci din marmoră ceea ce ai dori să faci din lemn - È™i nici din lemn ceea ce ai dori să faci din piatră. 23. Opera de artă necesită o uriașă răbdare È™i, mai presus de orice, o înverÈ™unată luptă împotriva materialelor. Și nu poÈ›i să duci această luptă decât dacă foloseÈ™ti tăietura (cioplirea) directă. Modelajul, ei bine, acesta este mai uÈ™or, permite revenirea, corectura, schimbarea -adaosul, pe când tăietura directă impune o confruntare fără de milă între artist È™i materialele pe care el trebuie să le învingă. Și, aici, este necesar meÈ™teÈ™ugul...ÃŽn fond, dacă te gândeÈ™ti bine, nu au existat decât admirabili artizani în sculptură, nu mari artiÈ™ti. Iar decăderea acestei arte a sculpturii a început odată cu abandonarea acelei tăieturi directe, care îi permite sculptorului să câștige, cu fiecare dintre operele sale, propria sa victorie asupra materialelor. 24. Polisarea perfectă este o necesitate pe care formele relativ -absolute o postulează unor anumite materiale. Ea nu este obligatorie È™i, întru adevăr, poate să devină extrem de dăunătoare pentru aceia care practică o sculptură de tipul biftec. Oricum - însă înainte!... 25. Muncind asupra pietrei, descoperi Spiritul - tăinuit în materie, măsura propriei ei fiinÈ›e. Căci mâinile sculptorului gândesc întotdeauna È™i urmăresc gândurile materialului. 26. Priveam îndelung sculpturi de-ale altora (prin marile muzee), de-ale tuturor acelora cu talente sigure - È™i pe ale mele. Ce mă supăra? Frumos sculptate, frumos dăltuite, frumos lustruite È™i migălos È™i bine redate detaliile; aproape nimic de zis! Da...dar nu erau vii!...Parcă ar fi fost niÈ™te fantome!...ÃŽncremeniri chiar!...Eu doresc să redau miÈ™care È™i viață, avânt È™i bucurie curată. Mă supără tot mai mult impresia de criptă È™i de funerar pe care mi-o dăruiau sculpturile acelea. Și încetul cu încetul, drumul meu s-a croit!... 27. Rugăciunea - o comandă obiÈ™nuită ca oricare altă comandă. Dar era prima mea ciocnire cu responsabilitatea. Monumentul trebuia să reprezinte o femeie plângând. ÃŽnsă cum era să fac, oare, o femeie goală, într-un cimitir? Am făcut, atunci, din materia ce mi se pusese la dispoziÈ›ie, o...rugăciune. 28. La ce bun să lucrezi după niÈ™te modele? ÃŽn acest fel nu ajungi să sculptezi decât...cadavre. Nudurile, în sculptură, nu sunt pe atât de frumoase ca broaÈ™tele râioase. 29. Trupul omenesc este frumos numai în măsura în care oglindeÈ™te sufletul. 30. Forma È™i proprietățile sale echilibrate sunt marele DA; prin ele noi ajungem să ne cunoaÈ™tem pe noi înÈ™ine. 31. Arta trebuie să odihnească È™i să vindece contrarietățile interioare ale omului. Aceste contrarietăți derivă din însuÈ™i destinul lui È™i din tragedia lui. Arta are È™i această misiune terapeutică; să ne amintim numai de Catharsisul aristotelic. 32. ArtiÈ™tii sunt aceia care au omorât Arta. 33. Nu trebuie să fie respectate sculpturile mele. Trebuie să le iubeÈ™ti È™i să ai dorinÈ›a să te joci cu ele. Eu doresc să sculptez forme care pot oferi bucurie oamenilor. 34. Trebuie să cauÈ›i întotdeauna È™i să găseÈ™ti o detaÈ™are de tine însuÈ›i. 35. Cine nu iese din Eu, n-atinge ABSOLUTUL È™i nu descifrează nici viaÈ›a. 36. Lumea poate fi salvată prin artă. Artistul face, în fond, jucării ... pentru oamenii mari; el este ca È™i viermele de mătase. 37. Eu aÈ™ vrea să creez - aÈ™a cum respir. 38. Există un scop în toate lucrurile; însă pentru a ajunge la el, trebuie să ne detașăm de noi înÈ™ine. 39. Să fii isteÈ› este ceva, însă să fii onest, aceasta în adevăr merită osteneala. 40. Artistul modern nu este un animal de lux, ci este un animal auster. Arta lui nu se comite decât în austeritate È™i în dramă - ca o crimă perfectă. 41. Când creezi, trebuie să te confunzi cu Universul È™i cu elementele. Și pentru ca să realizezi ceva, nu trebuie să nu fii tu însuÈ›i È™i să te distrugi. Și trebuie să cauÈ›i mereu să scapi de maeÈ™trii. Nu ajunge să posezi idei. Simplitatea formei, echilibrul precis È™i matematic, arhitectura, trebuie să le preÈ›uim tot atât de mult cât È™i materialele. Hedonismul acestora este ultima mea preocupare, în acest sens; È™i puÈ›ini o înÈ›eleg. 42. ÃŽmi este cu mult mai uÈ™or să prind rădăcini È™i să fac să crească în mine forme noi - decât să le cioplesc în marmură. 43. Eu nu dau niciodată prima lovitură până când piatra nu mi-a spus ceea ce trebuie să îi fac. AÈ™tept până când imaginea interioară s-a format bine în mintea mea. Câteodată durează săptămâni întregi până când piatra îmi vorbeÈ™te. Trebuie să privesc foarte atent înlăuntrul ei. Nu mă uit la vreo aparență. Mă depărtez cât mai mult posibil de aparenÈ›e. Nu îmi îngădui ca să copiez...Căci orice imitaÈ›ie a suprafeÈ›elor naturale este fără de viață. Nu posed idei gata făcute. ÃŽndepărtez toate formele accidentale. Transform accidentalul în aÈ™a măsură încât să devină identic cu o lege universală ... Mă aflu pe făgaÈ™ul căutărilor. Ne găsim cu toÈ›ii la sfârÈ™itul unei mari epoci. Și este necesar să ne reîntoarcem la începutul tuturor lucrurilor; È™i să regăsim ceea ce s-a pierdut... 44. ÃŽmi amintesc mereu; nu m-ai fi căutat, dacă nu m-ai fi găsit demult!... 45. CuminÈ›enia pământului... a fost încercarea mea de a da de fundul oceanului, cu degetul arătător (încercarea de a atinge vechimea, arhaicul). Căci mi-a fost prea mare spaima când i-am ridicat vălul... Femeia nu trebuie niciodată dezvăluită...Isis trebuie să rămână acoperită sub cel puÈ›in unul din cele È™apte văluri ale frumuseÈ›ii sale, cel al misterului - care îi oferă È™i preÈ›uirea È™i nemurirea. CuminÈ›enia pământului a fost, pentru mine, ceea ce este cu mult mai adânc femeia - dincolo de psihologia dumneavoastră! 46. Eu am pornit, întotdeauna, de la o idee, de la Natură. 47. La HobiÈ›a - în PetiÈ™ani m-am născut, însă la Craiova pentru a doua oară. 48. Oamenii nu își mai dau seama de bucuria de a trăi, pentru că nici nu mai È™tiu să privească minunile Naturii. 49. Ceea ce legi tu aici pe pământ - se leagă È™i în ceruri. 50. SuferinÈ›ele îl întăresc pe om, È™i sunt mai necesare decât orice plăcere, pentru formarea unui mare caracter. Și apoi eu găsesc că, întotdeauna, fiecare este singur de vină de tot ceea ce i se întâmplă. 51. Nu doresc niciodată să fiu la modă. Ceea ce este la modă, ca moda trece. Piatra È™i bronzul - mai mult chiar decât pânza, se vor spre veÈ™nicie. Iar dacă eÈ™ti contestat astăzi, nu este nimic; când vei fi înÈ›eles, vei rămâne.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa a Literaturiljei, a poeziljei shi a culturâljei. Ânyrâpsea sh-hârsea-ti di articoli, eseuri, prozâ, poezie clasicâ sh-antritseri (concursuri). | ![]() | |||||||
![]() |
Nu ufilisits texti dit site fârâ s-nâ spunets.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politicâ di scuteari tu miydani sh-confidentsialitati