Frândza: 1
Eugénie Grandet
:
 Prozâ 2006-01-03 (8358 ascoasi tu miydani)
La Cousine Bette
:
Prozâ 2006-01-03 (11644 ascoasi tu miydani)
La peau de chagrin
:
Prozâ 2010-03-03 (7231 ascoasi tu miydani)
La peau de chagrin
:
Prozâ 2010-03-08 (6893 ascoasi tu miydani)
La peau de chagrin
:
Prozâ 2010-04-24 (8023 ascoasi tu miydani)
La peau de chagrin
:
Prozâ 2010-05-06 (6971 ascoasi tu miydani)
La peau de chagrin
:
Prozâ 2010-05-23 (6583 ascoasi tu miydani)
La peau de chagrin
:
Prozâ 2010-05-25 (6992 ascoasi tu miydani)
La peau de chagrin
:
Prozâ 2010-05-27 (6816 ascoasi tu miydani)
La peau de chagrin
:
Prozâ 2010-06-28 (8929 ascoasi tu miydani)
La peau de chagrin
:
Prozâ 2010-06-28 (10658 ascoasi tu miydani)
La peau de chagrin
:
Prozâ 2010-06-29 (6636 ascoasi tu miydani)
La peau de chagrin
:
Prozâ 2010-07-05 (7275 ascoasi tu miydani)
La peau de chagrin
:
Prozâ 2010-10-14 (6578 ascoasi tu miydani)
La peau de chagrin
:
Prozâ 2010-10-17 (6397 ascoasi tu miydani)
La peau de chagrin
: XIIIa
Prozâ 2010-12-04 (6428 ascoasi tu miydani)
La peau de chagrin
: XIIIb
Prozâ 2010-12-05 (7384 ascoasi tu miydani)
La peau de chagrin
: XIV
Prozâ 2011-01-12 (7656 ascoasi tu miydani)
La peau de chagrin
: La femme sans cœur (XVa)
Prozâ 2011-04-07 (6315 ascoasi tu miydani)
La peau de chagrin
: La femme sans cœur (XVb)
Prozâ 2011-04-09 (6042 ascoasi tu miydani)
La peau de chagrin
: La femme sans cœur (XVI)
Prozâ 2011-04-17 (6199 ascoasi tu miydani)
La peau de chagrin
: La femme sans cœur (XVII)
Prozâ 2011-05-03 (8170 ascoasi tu miydani)
La peau de chagrin
: La femme sans cœur (XVIII)
Prozâ 2011-05-04 (7316 ascoasi tu miydani)
La peau de chagrin
: La femme sans cœur (XIX)
Prozâ 2011-06-05 (6349 ascoasi tu miydani)
La peau de chagrin
: La femme sans cœur (XX)
Prozâ 2011-11-15 (7625 ascoasi tu miydani)
La peau de chagrin
: La femme sans cœur (XXI)
Prozâ 2011-11-18 (8090 ascoasi tu miydani)
La peau de chagrin
: La femme sans cœur (XXII)
Prozâ 2011-11-20 (7368 ascoasi tu miydani)
Frândza: 1 |
|
|
|
|
|
Biografii Honoré de Balzac
Honoré de Balzac (n. 20 mai 1799, Tours, Franța – d.18 august 1850, Paris, Franța) a fost un romancier, critic literar, eseist, jurnalist și scriitor francez.
El este considerat unul dintre cei mai mari scriitori francezi în domeniul romanului realist, romanului psihologic și a romanului fantastic.
Apreciat de critica literară, Gérard Gengembre,[1] G. Vannier cât și de filozofi ca Alain, Albert Béguin el a fost privit ca fiind un vizionar de către Albert Béguin.
Datorită complexității operei sale, Balzac a fost greu de încadrat, atât de critica literară din acea perioadă, cât și de cea de astăzi, ca aparținând unei categori deja existente, aparte.
El a creat un adevărat monument, "Comedia umană" (în franceză Comédie humaine), ciclu în a cărui componență intră 95 de lucrări terminate (nuvele, romane și eseuri) și 48 lucrări neterminate. Ideea continuității dintr-o lucrare în alta, a uninii, a apărut pentru prima dată în 1830, odată cu gruparea romanelor Sarrasine, Gobseck, sub titlul Scènes de la vie privée.
Datorită insuficienței banilor, tânărul Balzac s-a văzut în ipostaza de a se abține de la multele plăceri ale tinereții. Cu toate acestea, trăind într-o mansardă închiriată, ducându-și traiul de pe o zi pe alta, a gusta plăcerile începuturilor meseriei sale. Într-o scrisoare adresată surorii sale Laure, el spunea: „Focul s-a aprins pe strada Lesdiguieres nr. 9, în capul unui biet flăcău, iar pompierii nu l-au putut stinge. A fost pus de o femeie pe care el n-o cunoaște: se zice că locuiește la Patru Națiuni, la capătul podului Artelor; se numește Gloria.”
Aici are șansa de a citi și admira „romanele populare” ale unor scriitori ca Pigault-Lebrun, Ducray-Duminil, Pixérécourt, ajungând totodată să le invidieze autorii pentru câștigurile aduse de acestea. Balzac era într-o perioadă de acumulare; la finalul celor doi ani de proba nu reușește să termine decât o operă Cromwell, o tragedie în cinci acte, în versuri. Alte opere Cromwell vor mai da la lumină și Mérimée și Victor Hugo, dar, după el.
Se întoarce la Villeparisis, în casa părintească unde citește opera sa. Efectele lecturării au fost dramatice, familia considerând că tânărul Balzac nu are talent. Un fost profesor al Școlii politehnice, prieten de familie, prezent în acea seară îl dojenește: „Fă orice, numai literatură nu!”
Familia îi interzice întoarcerea la Paris, datorită slăbiciunii lui, efectele vieții austere, a mizeriei și a sărăciei își spun cuvântul. Tânărul Balzac se reface rapid în confortabila casă părintească și nu mai are decât un singur gând: să devină independent.
Primul succes al lui Balzac “Les Chouans” 1829, inițial publicat sub numele de “Le Dernier Chouan”) a fost urmat de “La Peau de chagrin” (1831). În următorii 20 de ani el a scris o vastă colecție de romane și scurte povești cunoscută sub numele “La Comédie humaine”. Aceasta, cea mai de seamă lucrare a sa, este o reproducere a societății franceze a timpului său, ilustrând în detaliu peste 2000 de personaje specifice fiecărei clase sociale și profesii. Cele mai importante romane din ”Comedia umana” sunt:
Louis Lambert (1832)
Eugénie Grandet (1833)
Patologia vieții sociale (1833-39)
La Recherche de l’absolu (1834)
Le Père Goriot (1835)
Les Illusions perdues (1837)
César Birotteau (1837)
La Cousine Bette (1847)
Le Cousin Pons (1847).
Calitățile lui Balzac care îi depășesc defecte precum lipsa stilului literar, critica, tendința spre melodramă, sunt: originalitatea, marea putere de observație și imaginația sa. Scurtele sale poveștioare includ părțile cele mai bune din limbaj, dar încercările de a scrie dramă au eșuat.
|
Texti Pripusi
