Frândza: 1
Eugénie Grandet
:
 Prozâ 2006-01-03 (7283 ascoasi tu miydani)
La Cousine Bette
:
Prozâ 2006-01-03 (10614 ascoasi tu miydani)
La peau de chagrin
:
Prozâ 2010-03-03 (6061 ascoasi tu miydani)
La peau de chagrin
:
Prozâ 2010-03-08 (5717 ascoasi tu miydani)
La peau de chagrin
:
Prozâ 2010-04-24 (6494 ascoasi tu miydani)
La peau de chagrin
:
Prozâ 2010-05-06 (5697 ascoasi tu miydani)
La peau de chagrin
:
Prozâ 2010-05-23 (5315 ascoasi tu miydani)
La peau de chagrin
:
Prozâ 2010-05-25 (5908 ascoasi tu miydani)
La peau de chagrin
:
Prozâ 2010-05-27 (5718 ascoasi tu miydani)
La peau de chagrin
:
Prozâ 2010-06-28 (7582 ascoasi tu miydani)
La peau de chagrin
:
Prozâ 2010-06-28 (8525 ascoasi tu miydani)
La peau de chagrin
:
Prozâ 2010-06-29 (5553 ascoasi tu miydani)
La peau de chagrin
:
Prozâ 2010-07-05 (6072 ascoasi tu miydani)
La peau de chagrin
:
Prozâ 2010-10-14 (5416 ascoasi tu miydani)
La peau de chagrin
:
Prozâ 2010-10-17 (5402 ascoasi tu miydani)
La peau de chagrin
: XIIIa
Prozâ 2010-12-04 (5347 ascoasi tu miydani)
La peau de chagrin
: XIIIb
Prozâ 2010-12-05 (5871 ascoasi tu miydani)
La peau de chagrin
: XIV
Prozâ 2011-01-12 (6220 ascoasi tu miydani)
La peau de chagrin
: La femme sans cœur (XVa)
Prozâ 2011-04-07 (5190 ascoasi tu miydani)
La peau de chagrin
: La femme sans cœur (XVb)
Prozâ 2011-04-09 (5026 ascoasi tu miydani)
La peau de chagrin
: La femme sans cœur (XVI)
Prozâ 2011-04-17 (5090 ascoasi tu miydani)
La peau de chagrin
: La femme sans cœur (XVII)
Prozâ 2011-05-03 (6470 ascoasi tu miydani)
La peau de chagrin
: La femme sans cœur (XVIII)
Prozâ 2011-05-04 (5996 ascoasi tu miydani)
La peau de chagrin
: La femme sans cœur (XIX)
Prozâ 2011-06-05 (5103 ascoasi tu miydani)
La peau de chagrin
: La femme sans cœur (XX)
Prozâ 2011-11-15 (6033 ascoasi tu miydani)
La peau de chagrin
: La femme sans cœur (XXI)
Prozâ 2011-11-18 (6511 ascoasi tu miydani)
La peau de chagrin
: La femme sans cœur (XXII)
Prozâ 2011-11-20 (5909 ascoasi tu miydani)
Frândza: 1 |
|
|
|
|
|
Biografii Honoré de Balzac
Honoré de Balzac (n. 20 mai 1799, Tours, Franța – d.18 august 1850, Paris, Franța) a fost un romancier, critic literar, eseist, jurnalist și scriitor francez.
El este considerat unul dintre cei mai mari scriitori francezi în domeniul romanului realist, romanului psihologic și a romanului fantastic.
Apreciat de critica literară, Gérard Gengembre,[1] G. Vannier cât și de filozofi ca Alain, Albert Béguin el a fost privit ca fiind un vizionar de către Albert Béguin.
Datorită complexității operei sale, Balzac a fost greu de încadrat, atât de critica literară din acea perioadă, cât și de cea de astăzi, ca aparținând unei categori deja existente, aparte.
El a creat un adevărat monument, "Comedia umană" (în franceză Comédie humaine), ciclu în a cărui componență intră 95 de lucrări terminate (nuvele, romane și eseuri) și 48 lucrări neterminate. Ideea continuității dintr-o lucrare în alta, a uninii, a apărut pentru prima dată în 1830, odată cu gruparea romanelor Sarrasine, Gobseck, sub titlul Scènes de la vie privée.
Datorită insuficienței banilor, tânărul Balzac s-a văzut în ipostaza de a se abține de la multele plăceri ale tinereții. Cu toate acestea, trăind într-o mansardă închiriată, ducându-și traiul de pe o zi pe alta, a gusta plăcerile începuturilor meseriei sale. Într-o scrisoare adresată surorii sale Laure, el spunea: „Focul s-a aprins pe strada Lesdiguieres nr. 9, în capul unui biet flăcău, iar pompierii nu l-au putut stinge. A fost pus de o femeie pe care el n-o cunoaște: se zice că locuiește la Patru Națiuni, la capătul podului Artelor; se numește Gloria.”
Aici are șansa de a citi și admira „romanele populare” ale unor scriitori ca Pigault-Lebrun, Ducray-Duminil, Pixérécourt, ajungând totodată să le invidieze autorii pentru câștigurile aduse de acestea. Balzac era într-o perioadă de acumulare; la finalul celor doi ani de proba nu reușește să termine decât o operă Cromwell, o tragedie în cinci acte, în versuri. Alte opere Cromwell vor mai da la lumină și Mérimée și Victor Hugo, dar, după el.
Se întoarce la Villeparisis, în casa părintească unde citește opera sa. Efectele lecturării au fost dramatice, familia considerând că tânărul Balzac nu are talent. Un fost profesor al Școlii politehnice, prieten de familie, prezent în acea seară îl dojenește: „Fă orice, numai literatură nu!”
Familia îi interzice întoarcerea la Paris, datorită slăbiciunii lui, efectele vieții austere, a mizeriei și a sărăciei își spun cuvântul. Tânărul Balzac se reface rapid în confortabila casă părintească și nu mai are decât un singur gând: să devină independent.
Primul succes al lui Balzac “Les Chouans” 1829, inițial publicat sub numele de “Le Dernier Chouan”) a fost urmat de “La Peau de chagrin” (1831). În următorii 20 de ani el a scris o vastă colecție de romane și scurte povești cunoscută sub numele “La Comédie humaine”. Aceasta, cea mai de seamă lucrare a sa, este o reproducere a societății franceze a timpului său, ilustrând în detaliu peste 2000 de personaje specifice fiecărei clase sociale și profesii. Cele mai importante romane din ”Comedia umana” sunt:
Louis Lambert (1832)
Eugénie Grandet (1833)
Patologia vieții sociale (1833-39)
La Recherche de l’absolu (1834)
Le Père Goriot (1835)
Les Illusions perdues (1837)
César Birotteau (1837)
La Cousine Bette (1847)
Le Cousin Pons (1847).
Calitățile lui Balzac care îi depășesc defecte precum lipsa stilului literar, critica, tendința spre melodramă, sunt: originalitatea, marea putere de observație și imaginația sa. Scurtele sale poveștioare includ părțile cele mai bune din limbaj, dar încercările de a scrie dramă au eșuat.
|
Texti Pripusi
