agonia armâneashti v3 |
Agonia - Workshopuri Artistitsi | Nomuri | Mission | Contactŭ | Ânyrâpsea-ti | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articolŭ Farâ Antritseari Eseu Multimedia Lucri tsi suntu mash ti membru Poezii Presâ | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Interzicerea expoziÈ›iei organizate de Societatea Culturală Aromână ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contactŭ |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-10-29 | [Aestu textŭ lipseashti s-hibâ dghivâsitŭ tu romana] | Ânyrâpsitŭ tu bibliotecâ di Nicole Chinez Predică la Duminica Cincizecimii (Despre darul vorbirii în limbi) Darul limbilor va înceta (I Corinteni 13, 8) IubiÈ›i credincioÈ™i, Pe cît ne va ajuta mila È™i îndurarea lui Dumnezeu astăzi vom vorbi despre încetarea darului vorbirii în limbi în Biserica lui Hristos. Darul vorbirii în limbi a fost dat de Dumnezeu SfinÈ›ilor Apostoli la Duminica pogorîrii Duhului Sfînt, dar numai pentru o vreme, cu scopul de a se converti mai uÈ™or neamurile păgîne la creÈ™tinism. ÃŽntr-adevăr, la pogorîrea Duhului Sfînt, Dumnezeu a vorbit iudeilor prin gurile străinilor. Căci iudeii străini, auzind pe apostoli vorbind în limba lor despre faptele minunate ale lui Dumnezeu, au crezut (Fapte 2, 11). Despre darul vorbirii în limbi Apostolul Pavel a proorocit că va înceta în Biserică (I Corinteni 13, 8) deoarece a fost un dar È™i un semn numai pentru începutul creÈ™tinismului ca să-i convertească mai uÈ™or pe necredincioÈ™i (I Corinteni 14, 22-28). Despre încetarea darului vorbirii în limbi în Biserică, arată luminat È™i marele dascăl È™i luminător a toată lumea, Sfîntul Ioan Gură de Aur care zice: "Pentru care pricină a fost dat È™i luat dintre oameni darul vorbirii în limbi? Nu pentru că Dumnezeu ne necinsteÈ™te, ci pentru că ne cinsteÈ™te foarte mult. Și iată cum: Oamenii erau atunci mai nepregătiÈ›i, deoarece erau de curînd izbăviÈ›i de idoli È™i mintea lor era încă neascuÈ›ită È™i mai nesimÈ›itoare; erau atraÈ™i È™i încîntaÈ›i de toate cele trupeÈ™ti, nu aveau încă nici o idee despre darurile netrupeÈ™ti È™i nu È™tiau ce este harul spiritual care se contemplă numai prin credință. Pentru aceea se făceau atunci semne. Unele dintre harismele cele duhovniceÈ™ti sînt nevăzute È™i se înÈ›eleg numai prin credință. Iar altele se fac prin semne văzute pentru încredinÈ›area celor necredincioÈ™i. Deci, eu acum n-am nevoie de semne. Cel ce nu crede are nevoie de zălog. Dar eu, care nu am nevoie de zălog nici de semne, È™tiu că am fost curățit de păcate, chiar dacă nu aÈ™ vorbi în limbi. Cei de atunci, însă, nu credeau dacă nu aveau semn ca mărturie a adevărului în care credeau. Prin urmare li se dădeau semne nu ca unor credincioÈ™i, ci ca unor necredincioÈ™i, ca să devină credincioÈ™i". ÃŽn acest sens zice marele Apostol Pavel: Limbile sînt spre semn, nu credincioÈ™ilor, ci necredincioÈ™ilor (I Corinteni 14, 22). IubiÈ›i credincioÈ™i, Pînă aici v-am arătat, nu cu cuvintele mele, ci cu ale Sfintei È™i dumnezeieÈ™tii Scripturi, că darul vorbirii în limbi a încetat în Biserica lui Hristos È™i totodată v-am arătat È™i pricina pentru care a încetat, ca să È™tiÈ›i È™i să puteÈ›i spune È™i la cei rătăciÈ›i de la dreapta credință, care se laudă că ei ar avea darul vorbirii în limbi. Dar oare, fraÈ›ii mei, seamănă vorbirea lor în limbi cu vorbirea cea adevărată în limbi care a fost la începutul creÈ™tinismului? Nicidecum. Căci aceÈ™ti pretinÈ™i vorbitori în limbi fac niÈ™te bolboroseli È™i nimenea nu înÈ›elege ce spun È™i aÈ™a înÈ™eală pe cei ce nu cunosc ce spune Scriptura despre adevărata vorbire în limbi. Noi È™tim că glosolalia este vorbirea în limbi, iar pronunÈ›area unui amestec ciudat de sunete nu poate fi numită vorbire, ci bolborosire. ÃŽn Sfînta Scriptură este vorba de "limbă" sau de "limbi". Un amestec ciudat de sunete nu poate fi numit vorbire, iar sunetele încîlcite È™i gîngave nu pot fi numite "limbi", cîtă vreme sînt neînÈ›elese È™i fără nici o rînduială. Prin darul vorbirii în limbi, Dumnezeu își descoperă tainele Sale cele minunate (Fapte 2, 11; I Corinteni 14, 2), însă este de neconceput ca El să facă vreodată vreo descoperire prin bolborosire. Dumnezeu ne-a dat fiecăruia la îndemînă limba noastră maternă, care este mijlocul cel mai bun È™i cel mai potrivit pentru a ne face să înÈ›elegem tot ce El ne descoperă. Ori, prin mijlocirea bolboroselilor, Dumnezeu mai mult ne-ar încurca decît ne-ar lămuri. AceÈ™ti oameni zic că nu sînt înÈ›eleÈ™i cînd vorbesc în limbi, pentru că nu vorbesc oamenilor, ci lui Dumnezeu È™i că în duh vorbesc taine (I Corinteni 14, 2). Noi însă învățăm că cei insuflaÈ›i vorbeau limpede, pe înÈ›eles È™i oamenilor È™i lui Dumnezeu, uneori putînd fi înÈ›eleÈ™i, iar alteori nu, în funcÈ›ie de felul ascultătorilor pe care îi aveau, străini sau localnici. ÃŽn Ierusalim Apostolii au vorbit oamenilor È™i au fost înÈ›eleÈ™i pentru că ascultătorii erau oameni străini de altă limbă (Fapte 2, 1-12). ÃŽn Corint însă cei insuflaÈ›i nu vorbeau oamenilor ci lui Dumnezeu, pentru că ei nu aveau în față decît localnici neÈ™tiutori de alte limbi È™i de aceea nimenea nu putea înÈ›elege. ÃŽn aceste cazuri se poate spune, cu drept cuvînt, că cel ce vorbeÈ™te în limbi (I Corinteni 14, 2) nu vorbeÈ™te oamenilor, ci lui Dumnezeu, deoarece pentru ascultători cele vorbite de ei sînt taine pe care nu le pot înÈ›elege fără tălmăcire. Fiecare creÈ™tin ar trebui să dovedească prezenÈ›a È™i lucrarea Duhului Sfînt în el. Dar prezenÈ›a Duhului Sfînt nu se dovedeÈ™te numai prin vorbirea în limbi. Marele Apostol Pavel zicea că roadele Duhului Sfînt sînt: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credinÈ›a, blîndeÈ›ele, înfrînarea, curăția (Galateni 5, 22-23). Iată, însă, că printre roadele Duhului nu este pomenită vorbirea în limbi, deoarece a fost un dar al Bisericii numai pentru un anumit timp, nu cum sînt cele enumerate mai sus, pe care trebuie să le aibă creÈ™tinul din toate timpurile. Cine se dovedeÈ™te că are aceste roade ale Duhului Sfînt, acela are È™i pe Duhul Sfînt. Oare noi ortodocÈ™ii nu avem deloc darul vorbirii în limbi? Sau îl avem mai puÈ›in decît alÈ›i creÈ™tini? A spune aÈ™a ceva înseamnă a osîndi pe alÈ›ii din mîndrie È™i a judeca prea părtinitor. Darul vorbirii în limbi nu este un dar obiÈ™nuit, ci unul deosebit È™i nu este dat fiecăruia (I Corinteni 12, 10). De ce atunci unii sectanÈ›i l-au socotit drept o condiÈ›ie a mîntuirii? Apostolul zice: Oare toÈ›i vorbesc în limbi? (I Corinteni 12, 30). Deci È™i cei ce nu vorbesc în limbi pot să fie buni creÈ™tini în comunitatea creÈ™tinilor adevăraÈ›i întrucît nu toÈ›i creÈ™tinii au aceleaÈ™i daruri. Atunci cum se poate pretinde ca toÈ›i să aibă darul vorbirii în limbi? Apostolii nu l-au cerut, ba chiar au arătat că între localnici e nefolositor. Nici ei înÈ™iÈ™i nu au folosit darul vorbirii în limbi, decît în cazuri extraordinare cînd a avut un anumit rost, cum a fost pogorîrea Duhului Sfînt din Ierusalim. Altfel l-ar fi cerut È™i nouă tuturor. Iată acum care sînt condiÈ›iile principale prin care se poate cunoaÈ™te adevărata glosolalie sau vorbirea în limbi: 1. Cel care vorbeÈ™te într-o limbă insuflată să fie înÈ›eles de toÈ›i cei străini care sînt de față (Fapte 2, 1-13). 2. Cînd cineva vorbeÈ™te într-o limbă insuflată între localnici, care nu cunosc lucruri străine, cum a fost cazul din Corint, este nevoie de un alt dar, de acela al tălmăcirii, fără de care vorbirea în limbi este o vorbire în vînt È™i o nebunie (I Corinteni 14, 23). 3. Darul vorbirii în limbi nu a fost dat Bisericii pentru totdeauna, cum am arătat, ci a fost dat numai la începutul creÈ™tinismului spre a trezi pe păgîni È™i pe iudei ca să creadă în Hristos. De aceea Marele Apostol Pavel a arătat că darul vorbirii în limbi va înceta în Biserică (I Corinteni 13, 8). 4. După ce am crezut în Hristos că este Dumnezeu adevărat, nu mai avem nevoie de vorbirea în limbi, deoarece limbile sînt semn, nu pentru credincioÈ™i, ci pentru cei necredincioÈ™i (I Corinteni 14, 22). 5. Chiar la începutul creÈ™tinismului darul vorbirii în limbi a fost unul din darurile cele mai mici în Biserică față de cel al proorociei (predicii), al tălmăcirii, al dragostei È™i altele care erau superioare. Despre aceasta zice Sfîntul Apostol Pavel: De aÈ™ grăi în limbile oamenilor È™i ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare È™i chimval răsunător (I Corinteni 13, 1). Este cu totul exclus să se creadă că vorbirea în limbi prin darul Sfîntului Duh ar însemna o bolborosire de vorbe într-o limbă neexistentă sau numai concepută, deoarece atunci nu s-ar mai vorbi de limbi (Marcu 16, 17) È™i mai presus de toate ar fi de neînlăturat contrazicerea din Faptele Apostolilor, la capitolul 2. Bolborosirile È™i sunetele nearticulate precum È™i cuvintele încîlcite pe care le auzim la vorbitorii în limbi în ziua de azi se aseamănă foarte mult cu manifestările păgîne în faÈ›a zeului Dionisos È™i cu ale ereticilor montaniÈ™ti, gnostici È™i È›uackeri de mai tîrziu, pe care Biserica lui Hristos cea dreptmăritoare i-a dat anatema pentru totdeauna. AÈ™adar, fraÈ›ilor, să È™tiÈ›i că este cu totul străină de Duhul lui Dumnezeu vorbirea în limbi a acelor ce li se pare că o au azi, È™i îndrăznesc fără de Dumnezeu să răstălmăcească adevărata glosolalie, care a fost cu adevărat un dar harismatic la începutul creÈ™tinismului. IubiÈ›i credincioÈ™i, Astăzi este Duminica Cincizecimii, numită È™i Duminica Rusaliilor sau Duminica Mare. Astăzi, la 50 de zile de la ÃŽnviere È™i la zece zile de la ÃŽnălÈ›area Domnului la cer, a fost trimis pe pămînt în chip de limbi de foc Duhul Sfînt Mîngîietorul, a treia persoană a Preasfintei Treimi, "Care din Tatăl purcede", cum mărturisim în Crez. El a fost trimis de către Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, pentru a desăvîrÈ™i opera de răscumpărare È™i mîntuire a neamului omenesc prin jertfa Sa de pe Cruce. Mai înainte de patima Sa, Mîntuitorul spunea ucenicilor Săi: De mă iubiÈ›i, păziÈ›i poruncile Mele È™i Eu voi ruga pe Tatăl È™i alt Mîngîietor vă va da vouă ca să fie cu voi în veac, Duhul Adevărului, pe Care lumea nu poate să-L primească, pentru că nu-L vede, nici nu-L cunoaÈ™te. Voi îl cunoaÈ™teÈ›i, că rămîne la voi È™i va fi în voi va fi. Nu vă voi lăsa orfani. Voi veni la voi... (Ioan 14, 15-18). ÃŽn alt loc Mîntuitorul iar făgăduieÈ™te Apostolilor, È™i prin ei tuturor celor ce vor crede în El, pe Duhul Sfînt, zicînd: Iar cînd va veni Mîngîietorul, pe Care Eu ÃŽl voi trimite vouă de Tatăl, Duhul Adevărului, Care de la Tatăl purcede, Acela va mărturisi despre Mine (Ioan 15, 26). Iar scopul trimiterii Sfîntului Duh pe pămînt ni-l descoperă Domnul nostru Iisus Hristos, zicînd: Iar cînd va veni Acela, Duhul Adevărului, vă va călăuzi la tot adevărul; căci nu va vorbi de la Sine, ci cîte va auzi va vorbi È™i cele viitoare vă va vesti. Acela Mă va slăvi pentru că din al Meu ia È™i vă vesteÈ™te vouă (Ioan 16, 13-14). Deci ce trebuie să È™tim noi despre Sfîntul Duh? Că este a treia persoană a Preasfintei Treimi, că purcede de la Tatăl È™i că a fost trimis în lume prin Fiul, după înălÈ›area Sa la cer. Dar de ce a venit pe pămînt la zece zile după ÃŽnălÈ›area Domnului? Pentru că Fiul lui Dumnezeu, cînd S-a înălÈ›at la cer, a zăbovit cîte o zi la fiecare din cele nouă cete îngereÈ™ti pentru a le înnoi È™i bucura prin ÃŽnvierea Sa. A zecea zi, spun unii SfinÈ›i PărinÈ›i, după ce Fiul S-a aÈ™ezat de-a dreapta Tatălui pe tronul slavei Sale, a trimis pe Duhul Sfînt în lume. De ce se numeÈ™te Sfîntul Duh "Mîngîietorul" È™i "Duhul Adevărului"? Pentru că Duhul Sfînt mîngîie pe creÈ™tini cît sînt pe pămînt. El mîngîie mamele care nasc È™i cresc copii, mîngîie pe copiii orfani, pe săraci, pe infirmi, pe văduve È™i pe cei bolnavi È™i pe bătrîni. Duhul Sfînt mîngîie È™i întăreÈ™te în credință È™i în răbdare pe mucenicii care rabdă grele chinuri È™i își dau viaÈ›a pentru Hristos. Duhul Sfînt mîngîie pe credincioÈ™i, pe călugări È™i pe slujitorii Bisericii în timpul rugăciunii È™i al grelelor ispite care vin asupra lor de la diavol, de la oamenii răi È™i din firea lor înclinată spre păcat. Duhul Sfînt mîngîie inimile celor smeriÈ›i È™i rîvnitori pentru Hristos È™i mustră prin conÈ™tiință pe cei păcătoÈ™i care nu se pocăiesc. Duhul Sfînt se numeÈ™te "Duhul Adevărului" pentru că prin El se mărturiseÈ™te È™i se apără dreapta credință pe pămînt, se întăresc dogmele ortodoxe, se vesteÈ™te Sfînta Evanghelie în lume, se inspiră sfinÈ›ii, proorocii, ierarhii, preoÈ›ii È™i cuvioÈ™ii care păstoresc Biserica lui Hristos, care vestesc cele viitoare È™i povățuiesc sufletele pe calea mîntuirii. Pe toate le sfinÈ›eÈ™te, le îndreptează È™i le călăuzeÈ™te "la tot adevărul" Duhul Sfînt, care rămîne cu noi "în veac", adică È™i pe pămînt È™i în cer, după mutarea noastră la cele veÈ™nice. Duhul Sfînt "va mărturisi" despre Hristos că este Fiul lui Dumnezeu Mîntuitorul È™i Judecătorul lumii È™i "va vesti", adică va descoperi celor aleÈ™i tainele Sale cele viitoare. Tot Duhul Sfînt va mustra È™i va vădi necredinÈ›a celor lepădaÈ›i de Dumnezeu, eresul È™i reaua credință a sectelor rupte din sînul Bisericii, ca È™i răutatea păcătoÈ™ilor robiÈ›i de păcate È™i nepocăiÈ›i. Dar de ce a venit Sfîntul Duh Duminica È™i în chip de limbi de foc s-a aÈ™ezat pe capetele SfinÈ›ilor Apostoli aflaÈ›i în foiÈ™orul Cinei din Ierusalim? Domnul a înviat Duminica, în ziua cea dintîi a săptămînii, È™i tot Duminica pe la orele nouă dimineaÈ›a S-a coborît Duhul Sfînt peste Apostoli, ca să sfinÈ›ească această zi, ca zi de odihnă veÈ™nică a creÈ™tinilor în locul sabatului Legii Vechi È™i să ne îndemne Duminica dimineaÈ›a, mai ales la biserică, pentru a asculta Sfînta Liturghie È™i cuvîntul de învățătură din Evanghelie. Limbile de foc ce s-au aÈ™ezat peste Apostoli ca un vuiet È™i suflare de vînt ce vine repede (Fapte 2, 1-4) simbolizau focul Duhului Sfînt ce avea să ardă toată necredinÈ›a, tot eresul È™i păcatul în lume. Prin limbile de foc ale Duhului Sfînt s-au sfinÈ›it cei doisprezece Apostoli, s-a întemeiat în lume Biserica È™i urma să se hirotonească diaconi, preoÈ›i È™i episcopi. Prin acest foc dumnezeiesc urmau să se săvîrÈ™ească cele È™apte Taine ale Bisericii È™i să se reverse peste creÈ™tini harul mîntuitor al Duhului Sfînt. IubiÈ›i credincioÈ™i, Iată cît de mare este praznicul de astăzi! S-a înălÈ›at Hristos la cer de-a dreapta Tatălui, dar a venit la noi Duhul Sfînt Mîngîietorul, ca să ne sfinÈ›ească, să ne călăuzească, È™i să lucreze mîntuirea sufletelor noastre. Noi toÈ›i care ne închinăm cu dreaptă credință Preasfintei Treimi, ne împărtășim cu harul Duhului Sfînt prin cele È™apte Sfinte Taine întemeiate de Hristos. Prin botez devenim fii ai lui Dumnezeu după dar È™i fii ai Bisericii Ortodoxe. Prin taina Ungerii cu Sfîntul Mir primim pecetea harului Duhului Sfînt. Prin spovedanie ne spălăm È™i ne dezlegăm de păcatele făcute după botez, tot cu puterea harului dumnezeiesc, care împreună cu Botezul È™i Mirungerea revarsă peste noi cel mai mult harul mîntuitor al Duhului Sfînt. La fel È™i ultimele trei Taine È™i mai ales PreoÈ›ia, ne împărtășesc în viață harul mîntuirii, prin care ne curățim, ne iluminăm È™i ne sfinÈ›im în Hristos. Datoria noastră principală este să nu întristăm pe Duhul Sfînt care este în noi de la botez, prin păcate. Nici să alungăm pe Sfîntul Duh de la noi prin necredință, mîndrie, desfrînare, ucidere È™i mai ales prin căderea în cursele sectelor. Am greÈ™it? Să ne pocăim de îndată ca să nu ne părăsească Duhul Sfînt. Spovedania È™i Sfînta ÃŽmpărtășanie ne ajută în viață cel mai mult la mîntuire. Să nu le amînăm la bătrîneÈ›e, ca să nu murim aÈ™a, că nu ne putem mîntui fără dezlegarea păcatelor È™i fără Trupul È™i Sîngele lui Hristos. Să fugim de păcate, că păcatul îndepărtează Duhul Sfînt de la noi. Să ne ferim de adunări È™i învățături sectare, că acelea nu au Biserică nici harul Duhului Sfînt. Vrem să È™tim tainele credinÈ›ei? Să citim cărÈ›i sfinte È™i să cerem sfatul preoÈ›ilor. Vrem să vorbim limba îngerilor, care este cea mai frumoasă? Să ne rugăm din inimă cu smerenie È™i lacrimi È™i să lăudăm pe Dumnezeu acasă È™i în Biserică. Prin rugăciune vorbim cu Dumnezeu, cu Maica Domnului, cu Apostolii, cu sfinÈ›ii din cer È™i cu oamenii de pe pămînt. Rugăciunea este cea mai preÈ›ioasă vorbire duhovnicească în limba Duhului Sfînt. Vrem să biruim răutatea lumii È™i a diavolului? Să iubim curat pe toÈ›i oamenii, să iertăm È™i să ajutăm după putere pe toÈ›i. Vrem să lăudăm pe Duhul Sfînt? Să rostim zilnic rugăciunea "ÃŽmpărate ceresc Mîngîietorule". Vrem să lăudăm cu toÈ›ii îngerii È™i cu toÈ›i sfinÈ›ii pe Preasfînta Treime? Să cîntăm adesea "Sfinte Dumnezeule", lăudînd pe Tatăl, pe Fiul È™i pe Duhul Sfînt. Amin.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa a Literaturiljei, a poeziljei shi a culturâljei. Ânyrâpsea sh-hârsea-ti di articoli, eseuri, prozâ, poezie clasicâ sh-antritseri (concursuri). | ![]() | |||||||
![]() |
Nu ufilisits texti dit site fârâ s-nâ spunets.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politicâ di scuteari tu miydani sh-confidentsialitati