agonia armâneashti v3 |
Agonia - Workshopuri Artistitsi | Nomuri | Mission | Contactŭ | Ânyrâpsea-ti | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articolŭ Farâ Antritseari Eseu Multimedia Lucri tsi suntu mash ti membru Poezii Presâ | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Interzicerea expoziÈ›iei organizate de Societatea Culturală Aromână ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contactŭ |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-11-01 | [Aestu textŭ lipseashti s-hibâ dghivâsitŭ tu romana] | Ânyrâpsitŭ tu bibliotecâ di Nicole Chinez Predică la Duminica a XIV-a după Rusalii (Despre haina de nuntă) Prietene, cum ai intrat aici fără haină de nuntă? (Matei 22, 12) IubiÈ›i credincioÈ™i, Pilda din Sfînta Evanghelie de azi, pe lîngă alte învățături tainice ce le ascunde în ea, ne aduce aminte È™i de haina de nuntă, cu care ne-am îmbrăcat la sfîntul È™i dumnezeiescul Botez. De această haină ni se va cere răspuns în ziua cea mare a judecății lui Dumnezeu de la sfîrÈ™itul veacurilor. Trebuie să înÈ›elegem că această haină este ÃŽnsuÈ™i Iisus Hristos, Domnul È™i Mîntuitorul nostru, după mărturia marelui Apostol Pavel care zice: Cîți în Hristos v-aÈ›i botezat, în Hristos v-aÈ›i îmbrăcat! (Galateni 3, 27). Ne punem întrebarea: ce datorie avem noi, cei care ne-am îmbrăcat în Sfîntul Botez cu Hristos? Ca răspuns vom spune că toÈ›i cei ce ne-am îmbrăcat cu Hristos, avem datoria mare de a lepăda lucrurile întunericului È™i de a ne îmbrăca în hainele luminii (Romani 13, 12). Care sînt lucrurile întunericului È™i de ce se numesc aÈ™a? Lucrurile întunericul sînt toate faptele rele fără de rod, adică păcatele pe care le facem cu voia noastră, despre care ne spune dumnezeiescul Apostol Pavel (Efeseni 5, 11). Faptele rele se numesc aÈ™a din două motive È™i anume: întîi, pentru că ele vin de la diavolul, care se zice stăpînul întunericului (Ioan 14, 30; Efeseni 6, 12; Coloseni 1, 13) È™i, în al doilea rînd, se numesc fapte fără de rod ale întunericului, fiindcă întunecă mintea È™i sufletul omului È™i-l despart pe om de Dumnezeu, Care este lumină: Dumnezeu este lumină È™i lumina luminează tuturor È™i întunericul nu a cuprins-o (Ioan 1, 5), căci Dumnezeu locuieÈ™te în lumina cea neapropiată (I Timotei 6, 16). Care sînt hainele luminii pe care trebuie să le îmbrăcăm, după învățătura Sfîntului Apostol Pavel? Acestea sînt toate faptele bune, care mai sînt numite È™i arme ale luminii (Romani 13, 12). Cu aceste fapte bune È™i arme duhovniceÈ™ti ale luminii se cade a ne îmbrăca noi creÈ™tinii, după cum ne îndeamnă acelaÈ™i apostol, zicînd: StaÈ›i deci tari, avînd mijlocul vostru încins cu adevărul È™i îmbrăcaÈ›i-vă în platoÈ™a dreptății È™i vă încălÈ›aÈ›i picioarele voastre întru gătirea Evangheliei păcii. ÃŽntru toate luaÈ›i pavăza credinÈ›ei, cu care veÈ›i putea stinge toate săgeÈ›ile vicleanului cele aprinse, È™i coiful mîntuirii luaÈ›i, È™i sabia Duhului care este cuvîntul lui Dumnezeu (Efeseni 6, 14-17). AÈ™adar, vedeÈ›i ce fel de haine se cuvin nouă creÈ™tinilor a îmbrăca, È™i care sînt faptele cele fără de rod ale întunericului de care trebuie a ne dezbrăca? Noi, fraÈ›ilor, ne-am îmbrăcat în dumnezeiescul Botez cu Hristos È™i prin El avem putere a lucra toată fapta bună, după cum ne învață Sfîntul Apostol Pavel, zicînd: Toate le pot în Hristos, Cel ce mă întăreÈ™te (Filipeni 4, 13). ÃŽncă È™i Domnul ne-a arătat că, prin unirea cu El, toate faptele bune le putem lucra, iar fără de El, nimic bun nu putem face, după cum ÃŽnsuÈ™i spune: RămîneÈ›i întru Mine È™i Eu întru voi, căci fără de Mine nu puteÈ›i face nimic (Ioan 15, 4-5). Căci trebuie să avem în toată vremea unire cu Hristos, prin credinÈ›a cea lucrătoare care se lucrează prin dragoste (Galateni 5, 6; II Tesaloniceni 3, 5), È™i prin această credință, să lucrăm cu multă sîrguință toată fapta bună. La dumnezeiescul Botez ne-am lepădat de satana È™i de toate lucrurile lui. Dacă după Sfîntul Botez ne vom întoarce iarăși la păcate È™i nu ne vom pocăi de ele prin mărturisire la duhovnic È™i prin facerea canonului dat, atunci ne asemănăm cu cîinele care se întoarce la vărsătura sa È™i cu porcul ce se scaldă din nou în mocirla lui (II Petru 2, 22; Pilde 26, 11). Căci, într-adevăr mare datorie avem noi creÈ™tinii care ne-am îmbrăcat cu Hristos la Sfîntul Botez, să-I urmăm Lui prin toate faptele bune, aÈ™a cum ne îndeamnă Sfîntul Apostol Pavel, zicînd: Următori făceÈ›i-vă mie, fraÈ›ilor, precum È™i eu lui Hristos (I Corinteni 11, 1). Dar să întrebăm pe marele Pavel, cum urma el lui Hristos, ca să È™tim È™i noi în ce fel să urmăm Lui. Să ascultăm ce ne spune el: Trei ani noaptea È™i ziua n-am încetat cu lacrimi a învăța sfătuind pe fiecare. în osteneli multe, în bătăi, în temniÈ›e, în primejdii de multe ori (Fapte 20,31). De la iudei de cinci ori am luat cîte patruzeci lovituri de bici fără una am luat, de trei ori cu toiege am fost bătut, odată cu pietre am fost împroÈ™cat, de trei ori cu mine corabia s-a sfărîmat; o noapte È™i o zi în largul mării am petrecut; în călătorii de multe ori, în primejdii pe rîuri È™i de la neamuri È™i de la tîlhari, în primejdii în pustie È™i pe mare, în osteneală È™i trudă, în privegheri, de multe ori, în frig È™i în lipsă de haine, pînă în ziua È™i ceasul de acum È™i flămînzim È™i însetăm È™i sîntem goi È™i sîntem bătuÈ›i, sîntem pribegi, ne ostenim lucrînd cu mîinile; noastre, ocărîți fiind, binecuvîntăm; prigoniÈ›i fiind, răbdăm; huliÈ›i fiind, mîngîiem. Am ajuns ca niÈ™te gunoi lumii, tuturor lepădătura pînă azi (II Corinteni 11, 25-27). IubiÈ›i credincioÈ™i, Iată în ce fel È™i prin cîte necazuri È™i prigoane urma lui Hristos dumnezeiescul È™i marele Apostol Pavel. Să ne punem întrebarea: oare noi creÈ™tinii de azi, care ne-am îmbrăcat cu Hristos prin Sfîntul Botez, mergem noi pe urma Sfîntului Apostol Pavel, precum mergea È™i el pe urma suferinÈ›elor lui Hristos? Dacă am lua noi aminte la Sfînta Evanghelie cîte a suferit Mîntuitorul pentru noi, cîte au suferit Apostolii È™i toÈ›i sfinÈ›ii pentru dragostea lui Hristos, am cunoaÈ™te cît de păcătoÈ™i È™i neputincioÈ™i sîntem È™i cu cîtă lenevire È™i nepăsare lucrăm pentru mîntuirea sufletelor noastre, am cunoaÈ™te cît de puÈ›in ne îngrijim să ne împodobim haina de nuntă a sufletelor noastre, pe care am luat-o la Botez mai curată decît soarele È™i care ni se va cere în ziua morÈ›ii noastre È™i în vremea înfricoÈ™atei judecăți a lui Dumnezeu. Sfîntul Apostol Petru, arătîndu-ne care este haina È™i podoaba cea adevărată a creÈ™tinului, ne învață, zicînd: Podoaba voastră, să nu fie din afară, împletirea părului È™i a podoabelor de aur È™i îmbrăcămintea hainelor scumpe. Ci să fie omul cel tainic al inimii, întru nestricăcioasă podoabă a Duhului, blînd È™i liniÈ™tit, care este de mare preÈ› înaintea lui Dumnezeu. Că aÈ™a se împodobeau odinioară sfintele femei care nădăjduiau în Dumnezeu (I Petru 3, 3-5). AcelaÈ™i lucru învață È™i Sfîntul Pavel pe femeile creÈ™tine, zicînd: Asemenea È™i femeile în îmbrăcăminte cuviincioasă, făcîndu-È™i lor podoabă din sfială È™i din cuminÈ›enie, nu din păr împletit È™i din aur sau din mărgăritare sau din veÈ™minte de mult preÈ›; ci din fapte bune precum se cuvine unor femei temătoare de Dumnezeu (I Timotei 2, 9-10). Iată cum se cuvine a se împodobi femeile creÈ™tine. Adică a nu iubi numai podoaba cea din afară, ci a se împodobi mai ales cu haina cea duhovnicească a sufletului lor, prin lucrarea faptelor bune È™i să-È™i aducă aminte de ameninÈ›area lui Dumnezeu care zice: Pentru că fiicele Sionului sînt atît de mîndre È™i umblă cu capul pe sus È™i cu priviri obraznice, cu paÈ™i domoli, cu zăngănit de inele la picioarele lor, Domnul va pleÈ™uvi creÈ™tetul capului fiicelor Sionului, Domnul va descoperi goliciunea lor. ÃŽn ziua aceea va lua Domnul toate podoabele: inele, sori, luniÈ›e, cercei, brățări, văluri, cununi, lănÈ›iÈ™oare, cingătoare, miresme, talismane, inele, verigi de nas, veÈ™minte de sărbătoare, mantii, È™aluri, pungi, oglinzi, pînzeturi subÈ›iri, turbane È™i tunici. Atunci va fi în loc de miresme, putreziciune; în loc de cingători, frînghie; în loc de cîrlionÈ›i făcuÈ›i cu fierul, pleÈ™uvie; în loc de veÈ™mînt preÈ›ios, zdrenÈ›e È™i în loc de frumuseÈ›e, pecete de robie (Isaia 3, 16-24). Dar nu numai femeile, ci È™i bărbaÈ›ii trebuie să fugă de lux È™i de podoabe È™i să se silească fiecare a-È™i împodobi cu fapte bune aurul cel dinăuntru, adică sufletul său. Fiecare creÈ™tin trebuie să-È™i aducă aminte că la judecata viitoare, nu va judeca Dumnezeu hainele, ci faptele noastre. Cel ce se va sili a-È™i împodobi haina sufletului său cu toată fapta cea bună, unul ca acesta nu se va ruÈ™ina cînd va fi chemat la nunta marelui ÃŽmpărat (Apocalipsa 19, 7-9). Dacă cineva dintre noi ar fi chemat să meargă înaintea unui împărat pămîntesc sau a unui mare conducător de È›ară, cîtă grijă ar avea să-È™i împodobească hainele sale ca să nu fie batjocorit pentru a sa neglijență. Dar noi cînd vom fi chemaÈ›i la nunta mirelui Hristos înaintea Celui ce este ÃŽmpăratul împăraÈ›ilor È™i Domnul domnilor (Apocalipsa 19, 16), ce fel de ruÈ™ine, cîtă groază È™i muncă vom lua, dacă nu ne vom îngriji a ne împodobi haina sufletelor noastre? Oare nu vom auzi È™i noi ca omul din pilda Evangheliei de azi: Prietene, cum ai intrat aici, neavînd haină de nuntă? Oare nu vom auzi noi atunci pe dreptul Judecător È™i PreaveÈ™nicul ÃŽmpărat, zicînd: LegaÈ›i-i mîinile È™i picioarele È™i aruncaÈ›i-l în întunericul cel mai dinafară, unde este plîngerea È™i scrîșnirea dinÈ›ilor (Matei 22, 13). Vai de noi, fraÈ›ilor, cît de puÈ›in ne îngrijim a ne împodobi haina cea de nuntă a sufletelor noastre È™i cîtă pedeapsă de la Dumnezeu ne aÈ™teaptă pentru această lenevire È™i negrijă! Noi, păcătoÈ™ii, uităm că vine moartea È™i după moarte este judecată È™i muncă veÈ™nică pentru cel ce moare nepocăit È™i nepregătit. Dumnezeiescul părinte Efrem Sirul, arătînd chinurile care îi aÈ™teaptă acolo pe cei păcătoÈ™i, zice: "Acolo se vor topi ochii beÈ›ivilor, acolo se vor veÈ™teji cărnurile judecătorilor, acolo se vor chinui cu foame cumplită È™i groaznic vor pătimi cei ce în alăute È™i fluiere beau vinul; acolo cu mare durere se vor tîngui È™i cu dinÈ›ii lor vor scrîșni È™i cu amar își vor bate feÈ›ele lor desfrînaÈ›ii È™i preadesfrînaÈ›ii, furii, ucigaÈ™ii de oameni, vrăjitorii, fermecătorii, descîntătorii, scriitorii de mincinoase scrisori, stricătorii de copii, vrăjitorii, mîncătorii de sînge. AceÈ™tia toÈ›i, È™i cei asemenea lor, care fără pocăință au păcătuit pînă la sfîrÈ™itul lor È™i pe calea cea lată È™i desfătată au umblat, care duce la pierzare, acolo în chinurile iadului își vor afla negreÈ™it sălășluirea" (Sf. Efrem Sirul, Tomul III, BucureÈ™ti, 1910, p. 39). Dumnezeiescul È™i sfîntul Apostol Pavel gura lui Hristos ne arată că trebuie a ne dezbrăca de hainele răutăților noastre È™i a ne îmbrăca cu omul cel nou, zicînd: V-aÈ›i dezbrăcat de omul cel vechi, dimpreună cu faptele lui È™i v-aÈ›i îmbrăcat cu cel nou, care se înnoieÈ™te, spre deplină cunoÈ™tință, după chipul Celui ce l-a zidit. Și iarăși zice: ÃŽmbrăcaÈ›i-vă, dar, ca niÈ™te aleÈ™i ai lui Dumnezeu, sfinÈ›i È™i iubiÈ›i cu milostivirile îndurării, cu bunătate, cu smerenie, cu blîndeÈ›e È™i cu îndelungă răbdare... Iar peste toate acestea, îmbrăcaÈ›i-vă întru dragoste, care este legătura desăvîrÈ™irii (Coloseni 3, 12-15). AÈ›i auzit, fraÈ›i creÈ™tini, ce îmbrăcăminte trebuie să avem noi creÈ™tinii È™i care sînt podoabele duhovniceÈ™ti ale hainelor de nuntă ale sufletelor noastre? O, de nu am uita noi păcătoÈ™ii, învățătura È™i sfătuirea marelui Apostol È™i de ne-am îngriji în toată vremea a ne îmbrăca cu aceste sfinte virtuÈ›i, care împodobesc haina cea de nuntă a sufletelor noastre, ca, în ziua cea mare a judecății lui Dumnezeu, să nu ne ruÈ™inăm È™i să nu fim aruncaÈ›i în munca cea veÈ™nică! ÃŽn ziua aceea drepÈ›ii vor străluci ca soarele. Atunci se va vedea podoaba È™i frumuseÈ›ea hainelor de nuntă ale fiecăruia È™i se va cunoaÈ™te după haina cea din afară dragostea È™i silinÈ›a fiecăruia, cu care am lucrat în această viață la mîntuirea cea veÈ™nică a sufletului nostru. IubiÈ›i credincioÈ™i, Pînă aici am vorbit despre podoaba hainei de nuntă a sufletului nostru. ÃŽn încheiere voi arăta cîteva istorioare sfinte, prin care veÈ›i înÈ›elege că oamenii sfinÈ›i È™i aleÈ™i ai lui Dumnezeu au strălucit în viaÈ›a lor cu lumină duhovnicească, nu numai înăuntrul lor, ci chiar în afară s-au arătat cu podoabă È™i slavă dumnezeiască, prin care se arată sfinÈ›enia È™i lumina cea duhovnicească a sufletelor lor. De exemplu, citim în istorisirile sfinte că Set patriarhul, fiul lui Adam, cînd era de patruzeci de ani, a fost răpit de îngerul Domnului la înălÈ›ime È™i a învățat È™tiinÈ›a multor taine ale lui Dumnezeu È™i vestita È™tiință a astronomiei; iar cînd s-a pogorît pe pămînt, faÈ›a lui s-a luminat foarte mult din cereÈ™tile vederi de acolo. Această strălucire È™i slavă a feÈ›ei lui, care era ca o față de înger, a rămas la el toată viaÈ›a sa (Hronograf, Mînăstirea NeamÈ›, 1837, p. 86-87). La fel a strălucit faÈ›a lui Moise, robul lui Dumnezeu, cînd s-a pogorît din muntele Sinai cu Tablele legii: Atît strălucea faÈ›a lui Moise, încît toÈ›i fiii lui Israel se spăimîntau la vederea feÈ›ei lui È™i nu puteau să sufere strălucirea feÈ›ei lui, încît proorocul Moise își acoperea faÈ›a sa, pînă cînd intrau ei să grăiască cu dînsul (IeÈ™ire 34, 29-35). AÈ™a strălucea È™i faÈ›a sfîntului apostol, întîiul mucenic È™i arhidiacon Ștefan, ca o față de înger, cînd vorbea către evrei (Fapte 6, 15). FaÈ›a Sfîntului Sisoe cel Mare a strălucit ca soarele în vremea sfîrÈ™itului său, după cum se scrie despre aceasta în Pateric: "Cînd vrea să se sfîrÈ™ească acest mare cuvios părinte, È™ezînd părinÈ›ii pustiului lîngă dînsul, a strălucit faÈ›a lui ca soarele È™i le zicea lor: "Iată, Avva Antonie a venit!" După puÈ›in timp a zis: "Iată ceata Apostolilor a venit!" Și s-a luminat faÈ›a lui iarăși È™i iată era ca È™i cum ar fi vorbit cu oarecare, È™i s-au rugat lui bătrînii, zicînd: "Cu cine vorbeÈ™ti, părinte?" El a zis: "Iată, îngerii au venit să mă ia È™i mă rog să fiu lăsat să mă pocăiesc puÈ›in!" ÃŽi zic lui bătrînii: "Nu ai trebuință să te pocăieÈ™ti, părinte!" Și le-a spus bătrînul: "Cu adevărat nu mă È™tiu că am pus început bun", È™i au cunoscut toÈ›i că este desăvîrÈ™it. Și iată că de năpraznă s-a făcut faÈ›a lui ca soarele. El le zicea lor: "VedeÈ›i, Domnul a venit È™i zice: AduceÈ›i-Mi pe vasul pustiului!" Și îndată È™i-a dat duhul È™i s-a făcut cu un fel de fulger, È™i s-a umplut toată casa de bună mireasmă" (Pateric, BucureÈ™ti, 1828, p. 70). Iată, fraÈ›i creÈ™tini, cum slăveÈ™te Dumnezeu încă din acest veac pe oamenii Lui cei aleÈ™i È™i sfinÈ›i, care cu adevărat în toată viaÈ›a lor le-a plăcut binele È™i care s-au ostenit cu mari nevoinÈ›e, cu post, cu priveghere, cu rugăciunea, cu fecioria È™i cu multe alte fapte bune, È™i mai ales cu smerenia È™i-au împodobit haina cea de nuntă a sufletului lor. Zice Domnul în Sfînta Scriptură: Pe cel ce Mă slăveÈ™te pe Mine, îl voi slăvi (Filipeni 4, 19; Romani 9, 23) È™i iată cum a slăvit El pe cei ce L-au iubit chiar din veacul de acum. VedeÈ›i cît de mare È™i adîncă smerenie avea acest sfînt È™i bine plăcut al lui Dumnezeu. La moartea lui au venit marele Antonie, ceata proorocilor, a îngerilor È™i, mai presus de toÈ›i, ÃŽnsuÈ™i Domnul È™i Mîntuitorul nostru Iisus Hristos, iar el se ruga să-l mai lase puÈ›in să se pocăiască, că nu socotea în mintea lui că a pus început de faptă bună. Bine a zis sfîntul Isaac Sirul că: "Smerenia este haina lui Hristos". Cu această haină a lui Hristos era îmbrăcat sufletul acestui mare sfînt Sisoe. De aceea, smerenia, zice Sfînta Scriptură, merge înaintea slavei. (Pilde 15, 33; 29, 23). ÃŽnsuÈ™i Mîntuitorul nostru Iisus Hristos atît l-a slăvit È™i l-a înălÈ›at de a strălucit faÈ›a lui ca soarele, asemenea cu a Sa în Muntele Taborului. Aceasta ca să se adeverească cuvîntul Său Care a zis: Pe cel ce Mă slăveÈ™te pe Mine, îl voi slăvi (Psalm 83, 12; I Regi 2, 8) È™i Cel ce se smereÈ™te pe sine se va înălÈ›a (Matei 23, 12; Luca 9, 48; Iov 5, 11). AÈ™adar, iubiÈ›i fraÈ›i creÈ™tini, să nu uităm È™i noi nevrednicii, de slava acestor oameni sfinÈ›i de care am amintit mai sus, È™i să ne silim cu toată sîrguinÈ›a a ne împodobi haina cea de nuntă a sufletelor noastre, cu toată podoaba faptelor bune, dar mai presus de toate, cu dragostea de Dumnezeu, de aproapele È™i cu desăvîrÈ™ita smerenie. Amin.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa a Literaturiljei, a poeziljei shi a culturâljei. Ânyrâpsea sh-hârsea-ti di articoli, eseuri, prozâ, poezie clasicâ sh-antritseri (concursuri). | ![]() | |||||||
![]() |
Nu ufilisits texti dit site fârâ s-nâ spunets.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politicâ di scuteari tu miydani sh-confidentsialitati