de spaima unei clipe mai senine
ce-n taina-mi pregateste o spaima si mai mare
ma-ntorc peste prapastia pe care
cu spaima am trecut-o catre tine

un gol imens ma tine tacut deasupra lui
si muta muntii catre care vin
simt marginea prapastiei pierind
asemeni unui orizont divin

fa un hotar mai sigur intre mine
si intre tarmul tau care s-a dus
vreau sa m-apropii fara sa te vad
mi-e frica si merg ca privita de sus