E mort poetul. Cea din urma drama
Ca cea dintai, va fi necunoscuta:
De-o ideala minte inceputa
Acum o-ncheie glasul de arama.

Alaturi sta, incremenita, muta,
Sarmana lui, nemangaiata mama;
Ea lung ridica coltul de marama
Si tremurand pe mana il saruta.

Intr-un pahar se scutura o floare,
O floare prinsa la o cununie
Ce ca si dansul s-a plecat si moare.

Iar prin perdele, raza aurie
Aduce caldul zambet de la soare:
O mangaiere scumpa, dar tarzie.

(1895)