Pițigoi, pițigoi,
Nu mai treci și pe la noi
Umbli prin copaci streini
Și te văd pe la vecini.
Aveam două rândunele
Și-au plecat din cuib și ele.
Vă feriți de prispa mea
Parcă v-am făcut ceva,
Pe când eu, mereu, deștept,
Toată noaptea vă aștept,
Toată ziua, toată vara,
Să v-ascult ciupind vioara.
Pițigoi, mă simt sortit
Să mă știu tot părăsit.