ochiul tău e roșu
un spic secerat
pe care dimineața îl aurește-n liniștea ei
îngenunchează în asprimea
mâniei tale
pentru a plânge ca un condamnat la viață

(nașterea ta e săracă
ea gângăvește – un copil mic)

ochiul tău este roșu
soarele și luna îl torturează
și peisajul îl aprinde
pentru nenorocirea sufletului tău

(împovărează-te de singurătatea ta
ea ți se va potrivi ca o grimasă
și nimeni nu se va neliniști de vocea ta
întrucât tu te închizi în privilegiul
de a nu fi nimic)

ochiul tău e roșu
n-are rațiune decât în sânge
fie că se aprinde sau tace
asemenea unei văgăuni sumbre în viața poporului tău
tu muști piatra ce te sufocă
lanțul speranțelor tale

fiindcă dragostea e a acelora
ce au timp să trăiască

(ce lege te-ar obliga la tăcere
dacă pentru a trăi trebuie să strigi
să sângerezi ca arțarul

ca femeia ce mai frumoasă)