Iluzia de zahăr s-o frîngem pe genunchi
mireasma orei lasă în noi mai mult eroare,
de parcă nimfe albe s-ar dezbraca în trunchi
ademenind strainii în scorburi de răcoare.
Si staulul primeste la iesle un pian,
magii colindă steaua prin pulpele femeii,
din plictiseală urcă Sisif un bolovan
Si pacaleste nu stiu a cîta oară zeii,
o limbă de zăpadă vorbeste-n vară stins
În stelele stiute oficiază vinul,
un sarpe leagă roua edenului încins
cînd azvîrlim cu pietre si călărim destinul.