agonia armâneashti v3 |
Agonia - Workshopuri Artistitsi | Nomuri | Mission | Contactŭ | Ânyrâpsea-ti | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articolŭ Farâ Antritseari Eseu Multimedia Lucri tsi suntu mash ti membru Poezii Presâ | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Interzicerea expoziÈ›iei organizate de Societatea Culturală Aromână ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contactŭ |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-10-07 | [Aestu textŭ lipseashti s-hibâ dghivâsitŭ tu romana] | Ânyrâpsitŭ tu bibliotecâ di Jack Spiner De partea cealaltă a văii Ebrului se înălÈ›au munÈ›ii albi È™i prelungi. De partea asta nu se simÈ›ea nici-un pic de răcoare, nu se zărea nici un copac, iar gara dintre cele două linii de cale ferată se afla în plin soare. Un petic de umbră caldă se lungea pe după clădirea gării, È™i în faÈ›a uÈ™ii deschise a bufetului atîrna o perdea din mărgele de bambus, ca să nu intre muÈ™tele. Americanul È™i fata È™edeau la o masă, afară la umbră. Era o căldură înăbuÈ™itoare, È™i expresul de Barcelona trebuia să sosească peste patruzeci de minute. Oprea două minute în haltă È™i apoi pleca mai departe, spre Madrid. — Ce-am putea bea ? întrebă fata. ÃŽÈ™i scosese pălăria È™i o pusese pe masă. — E tare cald, zise bărbatul. — Să bem o bere. — Dos cervezaii (1), spuse bărbatul prin perdea. — Mari ? întrebă din ușă o femeie. — Da, două mari. Femeia aduse două pahare cu bere si două suporturi de pîslă. Puse suporturile È™i paharele de bere pe masă È™i se uită la cei doi. Fata privea înspre lanÈ›ul de munÈ›i, în lumina soarelui, munÈ›ii erau albi, iar pămîntul, uscat È™i cenuÈ™iu. — Parc-ar fi niÈ™te elefanÈ›i albi, spuse ea. — N-am văzut niciodată aÈ™a ceva, zise omul, È™i-È™i bău berea. — Eram sigură că n-ai văzut. — AÈ™ fi putut totuÈ™i să văd. AÈ™a că siguranÈ›a ta nu dovedeÈ™te nimic. Fata se uită la perdeaua de mărgele. — E scris ceva pe ea. Ce scrie ? — „Anis del Toro". Numele unei băuturi. — Ce-ar fi să vedem ce gust are ? — Chelner, strigă bărbatul prin perdea. Femeia veni la ei. — Patru reales (2), zise ea. — Dă-ne două „Anis del Toro". — Cu apă ? — Să-i pună È™i apă ? — Nu È™tiu, spuse fata. E bun cu apă ? — E foarte bun. — Cu apă ? întrebă femeia. — Da, cu apă. — Are gust de mentă, zise fata, È™i puse paharul pe masă. — AÈ™a se-ntîmplă cu toate. — Da, zise fata. Toate au gust de mentă. Mai ales lucrurile pe care le-ai aÈ™teptat multă vreme ; cum ar fi absintul de pildă. — Oh, termină odată. — Tu ai început, zise fata. Eu mă amuzam. Mă distram de minune. — Bine, atunci, hai să încercăm să ne distrăm. — Foarte bine. Asta È™i-ncercam. Ziceam că munÈ›ii arată ca niÈ™te elefanÈ›i albi. Nu-i o idee deÈ™teaptă ? — Este. — Am vrut să văd È™i eu ce gust are băutura asta nouă. Că asta-i cam tot ce facem... ne uităm în jurul nostru È™i bem mereu alte băuturi. — Să zicem. Fata se uită înspre munÈ›i. — Ce munÈ›i frumoÈ™i, zise ea. De fapt, nu prea arată a elefanÈ›i albi. Mă gîndeam mai ales la culoarea pielii lor, aÈ™a cum se vede printre copaci. — Mai bem ceva ? — Da. O adiere caldă împinse spre masă È™irurile de mărgele. — Berea e bună È™i rece, spuse bărbatul. — E foarte bună, zise fata. — De fapt e o operaÈ›ie grozav de simplă, Jig, zise bărbatul. Și de fapt nici nu e operaÈ›ie. Fata se uită în jos, la pămîntul în care se înfundau picioarele mesei. — Știam că n-ai să te opui, Jig. Nici nu e cine È™tie ce. ÃŽÈ›i suflă numai aer înăuntru. Fata nu zicea nimic. — O să merg cu tine È™i-o să stau tot timpul cu tine. Þi se suflă numai aer înăuntru, È™i după aceea totul e perfect normal. — Și după aceea ce-o să facem ? — După aceea, o să ne simÈ›im foarte bine. Ca È™i pînă acuma. — Și ce te face să crezi asta ? — Păi ăsta e singurul lucru care ne chinuie. Singurul lucru care ne face să nu fim fericiÈ›i. Fata se uită la perdeaua de mărgele, întinse mîna È™i apucă două È™iraguri de mărgele. — Și crezi că după aceea o să ne simÈ›im iar bine È™i o să fim iar fericiÈ›i ? — Sînt convins c-aÈ™a o să fie. N-ai de ce să-È›i fie teamă. Am cunoscut o mulÈ›ime de oameni care au făcut treaba asta. — Și eu, zise fata. Și după aceea au fost cu toÈ›ii cum nu se poate mai fericiÈ›i. — Bine, spuse bărbatul, dacă nu vrei s-o faci nu te sileÈ™te nimeni. Dacă nu vrei, nu te oblig. Știu însă că e un lucru foarte simplu. — Și chiar vrei s-o fac ? — Cred că e cel mai bun lucru pe care 1-ai putea face. Dar nu È›in s-o faci dacă într-adevăr nu vrei. — Și dacă o fac, ai să fii fericit È™i totul va fi ca È™i pînă acuma È™i ai să mă iubeÈ™ti ? — Dar te iubesc È™i acuma. Știi bine că te iubesc. — Știu. Dar dacă o fac, o să-È›i placă să spun că munÈ›ii seamănă cu niÈ™te elefanÈ›i albi ? — O să-mi placă foarte mult. ÃŽmi place È™i-acuma, dar nu pot să mă gîndesc la asta. Știi cum sînt cînd sînt necăjit. — Și dacă o fac, n-ai să mai fii necăjit ? — Din pricina asta n-am să fiu necăjit, pentru că e un lucru foarte simplu. — Atunci, o fac. Pentru că mie mi-e totuna. — Ce vrei să spui ? — PuÈ›in îmi pasă ce se întîmplă cu mine. — Ei bine, mie îmi pasă. — O, da. Dar mie nu-mi pasă. Și-am s-o fac, È™i totul va fi bine È™i frumos. — Dacă lucrurile stau aÈ™a, atunci nu vreau s-o faci. Fata se ridică È™i se duse spre celălalt capăt al peronului. Pe malul celălalt, de-a lungul Ebrului, se vedeau lanuri de grîu È™i copaci. Departe, departe, dincolo de fluviu, se-nălÈ›au munÈ›ii. Umbra unui nor trecu peste lanurile de grîu, È™i fata se uita printre copaci la apa fluviului. — Și cînd te gîndeÈ™ti că ne-am putea bucura de toate lucrurile astea, spuse ea. Și cînd te gîndeÈ™ti că ne-am putea bucura de toate È™i că pe zi ce trece facem totul ca lucrul ăsta să fie din ce în ce mai puÈ›in posibil. — Ce-ai zis ? — Ziceam că ne-am putea bucura de toate. — Ne putem bucura de toate. — Nu, nu putem. — Putem să ne bucurăm de tot ce există pe lume. — Nu, nu putem. — Putem merge oriunde. — Nu, nu putem. Lumea nu mai e a noastră. — Ba e a noastră. — Nu, nu e. Și o dată ce È›i-au luat-o, nu È›i-o mai dau înapoi niciodată. — Da, dar nu ne-a luat-o nimeni. — Bine, aÈ™teaptă È™i-ai să vezi. — Vino înapoi la umbră, zise el. N-are rost să te superi în halul ăsta. — Nu mă supăr de loc, spuse fata. Știu numai cum arată lucrurile. — Nu vreau să faci nici un lucru pe care să-1 regreÈ›i după aceea... — Sau care să-mi facă rău, îl întrerupse fata. Știu. Ce-ar fi să mai bem o bere ? — Bem. Dar trebuie să-È›i dai seama că... — ÃŽmi dau seama, zise fata. N-am putea să tăcem oleacă ? Ședeau la masă, È™i fata privea munÈ›ii de dincolo de coasta pustie a văii, iar bărbatul se uită întîi spre ea È™i apoi spre masă. — Trebuie să-È›i dai seama, zise el, că nu È›in s-o faci dacă nu vrei. Sînt cu totul de acord să accept această idee dacă È›ie-È›i spune ceva. — Și È›ie nu-È›i spune nimic ? Am putea foarte bine să ne înÈ›elegem ca È™i pînă acum. — FireÈ™te că-mi spune. Dar eu nu vreau pe nimeni altcineva decît pe tine. Pe nimeni altcineva. Și È™tiu că e un lucru foarte simplu. — Da, tu È™tii că e foarte simplu. — PoÈ›i spune ce vrei, dar eu È™tiu asta bine. — N-ai vrea să faci ceva pentru mine ? — Pentru tine sînt în stare să fac orice. — Atunci, n-ai vrea te rog te rog te rog te rog te rog te rog te rog să taci ? Bărbatul tăcu È™i-È™i îndreptă privirea spre bagajele aÈ™ezate lîngă zidul gării. Pe valize erau lipite etichetele tuturor hotelurilor în care-È™i petrecuseră nopÈ›ile. — Dar eu nu vreau s-o faci, zise el. Mi-e totuna dacă o faci sau nu. — Să È™tii că È›ip, zise fata. Femeia se ivi de după perdea cu două pahare de bere, pe care le puse pe suporturile de pîslă umede. — Trenul soseÈ™te în cinci minute, spuse ea în spaniolă. — Ce-a zis ? întrebă fata. — Că trenul soseÈ™te în cinci minute. Fata îi zîmbi femeii, ca să-i mulÈ›umească. — Ar fi bine să duc bagajele pe celălalt peron, zise bărbatul. — Bine. După aceea vino să ne terminăm berea. Bărbatul luă cele două valize grele, străbătu peronul, ocoli clădirea gării È™i le aÈ™eză pe peronul opus. Apoi se uită în lungul liniei, să vadă dacă vine trenul, dar nu se zărea nimic. ÃŽntorcîndu-se, trecu prin sala bufetului, în care oamenii stăteau È™i beau aÈ™teptînd trenul. Bău un anis la bar È™i se uită în jur. Oamenii aÈ™teptau liniÈ™tiÈ›i trenul. IeÈ™i, dînd la o parte perdeaua de mărgele. Fata È™edea la masă È™i-i zîmbi. — Te simÈ›i mai bine ? — Excelent. N-am nimic. Mă simt excelent. ___________________ * în original, titlul ar 'suna astfel : „MunÈ›i care arata ca niÈ™te elefanÈ›i albi"(Hills like White Elephants) (1) Două pahare cu bere (sp.) (2) Moneda spaniolă
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa a Literaturiljei, a poeziljei shi a culturâljei. Ânyrâpsea sh-hârsea-ti di articoli, eseuri, prozâ, poezie clasicâ sh-antritseri (concursuri). | ![]() | |||||||
![]() |
Nu ufilisits texti dit site fârâ s-nâ spunets.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politicâ di scuteari tu miydani sh-confidentsialitati