Sa vorbesc despre mine. Sa stiu cine sunt. Sa ma scriu. M-am scris de atatea
ori. Mereu cu alt chip. Am fost oricine, si am purtat chipul meu. Cu
petalele ofilite legate in jurul gatului, si ochii deschisi. Sa vad. Sa stiu ca nu
sunt oarba. Sa stiu ca n-am uitat..
Ratacita, ceilalti m-au vazut. M-au inchis intr-o lume, cu geamurile catre strada. Credeau ca
prea multa miscare ma va ameti. Credeau ca o sa incep sa-i vad. Sa uit ca
ei tin in mana oglinda. Sa uit ca ma vad. Sa uit ca vreau sa le scriu. Sa le
spun ca inca ma vad. Sa le spun cat de tristi sunt. Morti. Ei nu-si vad chipul
in oglinda lor. Acum sunt doar o ultima fraza, la capatul propriului meu
nume. Aceasta este, atat de lung. Sa ma pot ascude toata dincolo de el.
Casa a Literaturiljei, a poeziljei shi a culturâljei. Ânyrâpsea sh-hârsea-ti di articoli, eseuri, prozâ, poezie clasicâ sh-antritseri (concursuri).
Texti Pripusi
