|
Biografii Ioan Slavici
IOAN SLAVICI
(18.01.1848-17.08.1925)
-viata si activitatea literara-
Ioan Slavici s-a nascut la 18 ianuarie 1848 in comuna Siria de linga Arad. Urmeaza scoala primara in Siria, liceul la Arad si Timisoara, iar studiile universitare de drept si stiinte la Budapesta si Viena. La Viena este presedintele Societatii Studentilor Romani “Romania juna”. Il cunoaste pe Eminescu si intilnirea lor se transforma intr-o prietenie pe viata.
Debuteaza in 1871 cu o comedie, Fata de birau, publicata in revista “Convorbiri literare”, dar vocatia lui e de prozator si se va concretiza in 1881 cu volumul Novele din popor,moment de seama in evolutia prozei romanesti.
Intre timp , poposeste la Iasi pentru scurta vreme (1874), apoi vine la Bucuresti, unde este secretar al unei comisii de documente istorice (colectia Hurmuzachi), profesor la Liceul “Matei Basarab” si redactor la “Timpul”(coleg de redactie cu Eminescu si Caragiale intre 1877-1881). In 1882 este ales membru corespondent al Academiei, sectia istorica.
In 1884 se stabileste la Sibiu. Intemeiaza ziarul “Tribuna”, fiind un jurnalist de rara fecunditate. Aici indruma primii pasi in literatura si inlesneste debutul poetului George Cosbuc.
Din 1890 revine in Bucuresti. Lucreaza in invatamint, editeaza ziare si reviste (“Vatra” impreuna cu Caragiale si Cosbuc), publica volume de nuvele si romane, precum si volume cu caracter memoralistic.
Moare la 17 august 1925 in casa fiicei sale, Lavinia, din Crucea de Jos, Panciu. E inmormintat la schitul Brazi din Panciu.
-opera-
“Ceea ce apare nou si fara asema-
nare in epoca inceputurilor lui
este analiza psihologica, pe care
Slavici o practica intr-un limbaj
abstract”.
(T.Vianu)
Printre marii clasici, dintre care fiecare reprezinta superioara inflorire a unui gen sau a unei specii in literatura romana (M. Eminescu fiind prin excelenta poetul, I.Creanga-povestitorul, I.L.Caragiale-dramaturgul), Ioan Slavici este cunoscut indeosebi ca nuvelist de exceptie. Alaturi de M.Eminescu, I.Creanga, I.L.Caragiale, I.Slavici aduce prin opera sa filonul popular al povestirei si un univers al satului ardelenesc, creind in proza romaneasca romanul si nuvela de tip realist psihologic, inscriindu-se in rindul prozatorilor moderni si anticipindu-l pe L.Rebreanu.
Scriitorul este cunoscut in literatura romana, mai intii prin nuvelele sale, care aduce o viziune realista asupra satului transilvanean, intr-un stil sobru, personaje memorabile, teme universale cum sunt: patima banului, dragostea, transformarea omului etc.
In acest sens sunt: Popa Tandra, Sormon, Gura satului, Budulea Taichii, Moara cu noroc, Comoara etc.
Romanele sale Mara, Din 2 lumi, Cel din urma armas, Din batrini, pun in lumina pe linga aspectele mentionate mai sus, tirgul transilvanean si istoria.
In creatia scriitorului intilnim :
Drame istorice: Bogdan Voda, Gaspar Gratiani.
Povesti : Zina Zorilor, Florita din codru , Ileana cea sireata , Doi feti cu stea in frunte etc.
Memorii : Inchisorile mele , Amintiri , Lumea prin care am trecut.
Unul din pacatele omenesti drastic sanctionate de scriitor este ispita banului. Romanul Mara precum si nuvelele sale O viata pierduta, Vatra parasita, O jertfa vietii si in special Moara cu noroc, graviteaza in jurul acestei teme.
Vorbind despre specificul nuvelisticii lui Ioan Slavici, considerat “ Un Balzac al satului romanesc “ , Dumitru Micu, remarca:” Noutatea cea mai mare a nuvelisticii lui Slavici consista in continut, in fenomenele de viata pe care le elaboreaza si in vigoare cu care le expune. Nimeni, pina la acest scriitor, n-a cercetat cu atita patrundere si perseverenta aspectul social, nimeni n-a infatisat in aceasta masura strinsa corelatie intre fenomenologia vietii sufletesti si modul de trai, pozitia economica , existenta sociala , intr-un cuvint”.
Aprecieri favorabile avea sa faca si Mihai Eminescu, cel care l-a descoperit pe I.Slavici in anii studentiei la Viena. Oprindu-se asupra adincimii sufletesti a vietii create de autor, Eminescu spunea ca: “Aceasta lume a lui Slavici seamana nu numai in exterior cu taranul roman, in port si vorba, ci cu fondul sufletesc al poporului.
|
Texti Pripusi
