|
Biografii roxana
Scenariu scris în graba...
În jurul tău aceleasi discutii, aceleași roti zgomotoase, multime plictisita și senzatia de sufocare binecunoscuta… Imaginea îti aminteste de aglomeratia din statia de autobuz pe care ai parasit-o cu trei minute în urma. Timpul se transforma într-o asteptare cumplita. Astepti rabdator… gasesti că orice ar fi mai bun de facut acum… Asteptarea asta te intristeaza cumplit... Astepti, nestiind sigur ce ar fi mai potrivit. Intreaga existenta, viața toata îti pare cateodata o asteptare incerta…
Scenariu fals, spectatori obositi… O vanzatoare de flori în primul rand, un iluzionist plictisit ascuns undeva, în randul al doilea, în spatele soferului adormit; lânga el, o trecatoare frumoasa. Îti intorci privirea spre cortina care aduce întunericul. Seara, plimbări lungi printre aceleasi chipuri, calatorii care incep și se sfarsesc aici… Astazi ești regizorul în masura să critice ultima repetitie. Continui să astepti, sperand că maine piesa va avea succes.
Noapte… În linistea cutremuratoare, revizuiesti scenariul. Tocmai ai șters replica brutala a cofetarului din colt, ai mai adaugat un gând primitor venit din partea unui prieten plecat din tara, directionezi acum un gest de tandrete… Te joci, visator, cu destinul… Doar pe hartie. Adormi, imaginandu-ți scenariul: iluzii colorate, zambete, cunoscuti, discutii placute, roti inganand o melodie preferata, multime pregatita pentru debutul tău, euforie…Visare bolnavicioasa intrerupta de zorile anuntate strident de forfota care a ademenit luna… Astepti… Incepi pregatirea pentru spectacol.
Haine obisnuite, incaltaminte veche, bijuterii de familie - e tot ce gasesti. Te gandești că ai să intarzii daca nu te grabesti. Imbraci cu graba vesmintele și pornesti, increzator, pe strazile stramte. Ai gasit scena… Observi că ești primul care a ajuns. Astepti…Intrebi un trecator cat e ceasul. E deja tarziu, și tu ai intarziat… Deci nimeni nu va mai veni…Nici macar spectatorii de ieri, de la repetitie. Ei stiau deja scenariul. Esti singur aici, pe scena asta doar a ta. Pleci dezamagit spre casa. Cumperi o floare de la vanzatoarea de pe celalalt trotuar. Îi spui să opreasca restul. Urci în autobuz, și soferul îti zambeste trist. Sau poate ironic…Te intrebi daca nu cumva asteapta altceva în afara calatorilor care urca zgomotos. Ocupi, neatent, un loc la fereastra. Langa tine, sta trecatoarea frumoasa de ieri, preocupata de hartiile din mana dreapta. Citeste ceva… Rasfoieste propriul ei scenariu , scris seara trecuta…
|
Texti Pripusi
