|
Biografii George Bălan
Sunt verdele crud din ochii tuciurii a lui Alex și istoria portocalie care învăluie coapsele mamă-si.
Sunt roua din sufletul tău care-ți sărută obrajii, de bucurie.
Sunt greșeală, fericire și strigăt.
Uneori câinele nostru mă scoate cu el la plimbare, dar nu schimbă cu mine nici o vorbă . Nu știu de ce. Cu Alex valsează și cântă. Poate nu mă credeți, cum nici eu nu v-aș crede. Veniți să vedeți!
Am fost întotdeauna pe locul doi, pentru că n-am putut niciodată să văd mai departe de omul care mă ținea de mână.Chiar și-n căsnicie sunt pe locul doi, fiind soț, nu soție... Am greșit! Trei!...Ba nu, că e și Alda...Patru!
Am absolvit cu greu Școala de Iertare, unde, în fiecare an, am rămas repetent.
Actualmente sunt fântânar la Fabrica de fântâni S.A. din Oradea.
Am încercat o dată să scriu și m-am speriat atât de tare încât nu cred că voi mai scrie niciodată. Acum transcriu anotimpuri pe frunze, iar pe fețe răstimpuri.
Era să uit ceva ce chiar că mă definește: îmi plac frăguțele. Bineînțeles că și căpșunile. Nu chiar într-atât încât să le culeg din Spania, dar, ce mai, îmi plac.
Am suferit de urticarie și brâncușită. Nu s-a găsit încă nici un remediu. Se pare că-i boala secolului, de care se contaminează tot mai mulți.
Uneori locuiesc în mine, alteori sunt călător printre stele.
|
Texti Pripusi
