|
Biografii Adrian A. Agheorghesei
Totul a fost sublim până am trecut - ilegal - frontiera prin sudul mamei, într-un șase cireșar, prin 1984.
...Copilăria, cu de toate și nimic, încă e valabilă marțea și-n toamnele cu soț.
…Mama a vrut contabil, deci – liceu economic. O factură îmi poate scrânti iremediabil sinapsele și orgoliul. Licențiat în modul de a spune complicat că nu știu nimic, adică în filosofie.
…Torturez copaci de vreun deceniu, cu tot cu pauze de masă și somn. Într-una dintre aceste recreații care a durat numai trei ani, îmi dau foc la cinci sute de texte. N-am băut cenușa! Când mâzgălesc vorbe, o fac duios, compact, cu vis de răspundere, cu prezență de sictir și, uneori, în lipsă de mine.
...Ce-i poezia? Câteodată, infirmieră cu craci groși, riglă și ferestre deschise în palme. Altădată, camionagiu în moarte cerebrală - donator compatibil.
...Ce ofer versului? Șuruburi, cârje, intimitate, timp. Foarte rar, uter.
…Ce-mi oferă el? Leucoplast cu gust primăvăratic, după ce-mi toarnă șuturi în gură.
...Literar tastând, scot capul pe ici, colo și dincolo. Niciodată insă cu tot cu ochi.
...Ce ponturi mi-au vândut viața și literatura? Iubește-ți aproapele, dar fără să știe/ Dacă nu cade din primul pumn, tot degeaba/ Dacă e de parăsit, fii tu cel care pleacă/ De cele mai multe ori, cea mai reușită poezie e punctul.
...Ocupația? "Respir, doctore, respir".
...Speranțe de viitor literar? Greu - cu viitorul nu se glumește!
Contact: [email protected]
(a se folosi numai pe bază de prescripție morală și pe propria răspundere!)
"Salut! Murim!"
|
Texti Pripusi
