|
Biografii Rached Elias Daoud
S-a născut în anul 1956, într-un mic sat din nordul Libanului. După izbucnirea războiului civil din țara sa, și-a întrerupt studiile începute la Facultatea americană de Medicină din Beirut, venind în România, unde și-a continuat studiile la Facultatea de Medicină din Cluj-Napoca. Și-a însușit repede și bine limba română, sporindu-și preocupările poetice începute în Liban. Își scrie poezia direct în limba țării noastre, pe care o consideră a doua sa patrie. Descoperit de revista „Flacăra” în 1979, debutează cu placheta de versuri „Fascinația timpului”, apărută la Iași în Editura „Junimea” (1981). Poeziile sale au fost frecvent publicate în revistele literare, „Steaua”, „Tribuna”, „Convorbiri literare”, „Cronica” și altele. A tradus și a publicat texte reprezentative din poeți și prozatori arabi în română, precum și traduceri din lirica românească în limba arabă și în limba engleză. A mai publicat volumele de poezii „Acest glas tulburător, „Adevăr zic vouă”, „Anamneza tragică” și altele. Poezia lui este neobișnuită. Cu totul neobișnuită. El s-a apropiat de genetică și de om, cu „neliniștile lui ancestrale”, cu imaginația poetului și cu compasiunea medicului, chinuit de toate mizeriile umane. Vorbește într-un limbaj aproape straniu, pentru noi cei obișnuiți cu deșertul faptelor, despre unicitatea noastră biologică și începuturile misterioase ale vieții, despre erorile genetice și un eventual apocalips biologic, despre inevitabilul incest și mediul teratogen. Genetica devine prin Daoud altceva decât știință, devine poezie și încredere, responsabilitate socială și teamă. Versurile lui cuprind toate spaimele și toate năzuințele geneticii. Firește Daoud nu este optimist – nici un genetician nu este optimist și nu poate fi. Daoud nu este doar poetul neobișnuit de limbă română, este și poetul geneticii. (C. Maximilian)
|
Texti Pripusi
