|
Biografii Vasile Dobrian
Vasile Dobrian (n. 1912, Sibiu - d. 1999, București) a fost un pictor, desenator, grafician și poet român asociat parțial cu avangarda. A absolvit, în 1934, Academia de Arte Frumoase din București. Este fondator, împreună cu Aurel Mărculescu, al Grupului grafic 1939-1947. Între anii 1949-1956 a fost profesor și director al Înstitutului de Arte Plastice din Iași.
Operele sale au fost prezentate în expoziții personale la București între anii 1935-1945 la Saloanele Oficiale (pictură și grafică) și 1945-1977, Baia Mare 1962, Timișoara 1963, Leningrad 1963, Bacău 1964, Cluj-Napoca, Râmnicu Sărat, Galați, Ploiești, Brăila 1965-1967, în manifestari de artă românească organizate peste hotare, cât si expoziții internaționale organizate la: Lugano 1954, Veneția Bienala din 1960 și 1962, Ljubljana 1961, 1965, Sao Paulo Bienala din 1963, Tokio 1967, Berlin 1967, Florența 1968 și 1970, Pescia 1968, Linz 1968, Varșovia 1970. În decursul timpului expune alături de artiști plastici precum : Alexandru Ciucurencu, Horia Damian, Eugen Drăguțescu, Alexandru Țipoia, Ion Țuculescu, George Tomaziu, Ioan Mirea, Nicolae Brana, Aurel Mărculescu, etc.
Desenele și gravurile sale reprezintă un comentariu al ambianței sociale, în care prezenta sa ia uneori forma explicită a angajării pentru idealuri umaniste. În ultimul deceniu, in paralel cu grafica militantă, a întreprins unele experiențe in domeniul organizării plastice a imaginii. Compozițiile in acest caz, sunt consecințele juxtapunerii unor suprafețe geometrice de culoare, în structura cărora, recunoaștem ca pricipiu ordonator sau ca prim impuls al construcției, semnul abstract al unei litere. Armonia pe care o obține între culori se produce în condițiile conservării mișcării pe care o presupun contrastele, adeseori violente, între tonalități. Artistul și-a editat câteva albume de grafică: Domino (1936), Patimi omenești (1937), Instantanee din viața orașului (1938), Ciclul morții (1942), Drumul unei vieți (1946), fiind în același timp autorul unor volume de poezie, cel mai important fiind volumul Un anumit anotimp din 1977. Reprezentant al avangardei românesti atât în artă cât și în poezie alături de alți poeți ai avangardei precum Gellu Naum, Sașa Pană, Geo Bogza, Stephan Roll, Ilarie Voronca, Gherasim Luca etc. A colaborat (cu gravuri) la revista dobrogeană Litoral (1939-1943).
Opere
* Steaua inimii, 1929
* Drumul unei vieți, 1945
* Umbra unei melancolii, Editura Orizont, București, 1946
* Alfabetul sângelui, Editura Orizont, București, 1946
* Jocuri în filigran, Editura Orizont, București, 1947
* Personaje secrete în trecutul imediat, Editura Orizont, București, 1947
* Crepuscul intim, Editura pentru Literatură, București, 1969
* Un anumit anotimp, Litera Internațional, 1977
* Arhipelag, Cartea Românească, București, 1989
* Gestul mâinii și al memoriei, Editura Vitruviu, București, 1998 (memorii)
* Lui, Editura Tritonic, București, 2002 (ediție postumă îngrijită și prefațată de Emil Manu și postfațată de Mădălina Barangă)
|
Texti Pripusi
