|
Biografii Marcel Gafton
Marcel Gafton (1925-1987) a fost un poet și traducător român.
A absolvit studiile liceale la Brăila și alege Facultatea de Drept a Universității din București pe care, însă, nu reușește s-o finalizeze.
Încă din vârsta adolescenței, debutează cu poeme în Revista Fundațiilor Regale, primul său volum va apărea însă abia în 1972. Volumele sale îl impun drept un poet de „accentuat rafinament lingvistic”; Ștefan Augustin Doinaș, crede că Gafton este un mare amator de cuvinte ne-poetice cu ajutorul cărora ilustrează „un orizont de candori și miraje, de străvezimi și plutiri”, orizont moral și senzitiv deopotrivă. Marcel Gafton e „un poet fidel lui însuși, cavaler al unei poezii de interior, care gândește într-o încăpere severă” (Emil Manu) și care se impune prin poeme rafinate până la esențe. Altfel spus, acest novator al limbajului poetic este „o individualitate nu numai în cadrul generației războiului, din care face parte, dar și în cel al generațiilor ulterioare de poeți” (Ion Cristofor).
Opere
* Non possumus, Cartea Românească, București, 1972 (poem)
* Miraria, Cartea Românească, București, 1977 (versuri)
* Adică, Cartea Românească, București, 1982 (versuri)
* Șaizeci poeme, Cartea Românească, București, 1986
A tradus din Balzac, Anatole France, Alexandre Dumas, Jules Renard, Maxim Gorki, Anatoli Rîbakov, Stratis Mirivilis, Menelaos, Ghiorgos Filipou Pieridis, A. Fadeev, M.Solohov, I.S. Turgheniev, V. Kaverin, Rómulo Gallegos, etc.
|
Texti Pripusi
