|
Biografii Sandro Penna
S-a născut la Perugia la 12 iunie 1906. Studii neregulate în orașul natal, absolvind o școală de contabili. Duce o viață boemă, practicând diverse profesii numai spre a-și menține autonomia spirituală. După ce, pentru un timp, este vânzător într-o librărie milaneză, din 1929 se mută la Roma. Colaborează la diferite reviste („Letteratura”, „Corrente”, „Frontespizio”, „Poesia”, „Botteghe oscure”, „Paragone” etc.) și publică primul volum (Poesie) în 1939 sub îndemnul lui Saba. Critici precum Solmi, Anceschi, Caretti îi semnalează originalitatea. Vor mai urma: Appunti (1950), Una strana gioia di vivere (1956); Croce e delizia (1958); L\'ombra e la luce (1975); Stranezze (1976); Il viaggiatore insonne (1977) și Confuso sogno (1980). Ultimele două sunt postume, întrucât Sandro Penna a murit la Roma la 23 ianuarie 1977.
Un filon realist (sau mai exact un fir concret ce ancorează poemul în real) face din Penna un poet antiermetic în linia lui Saba dar fără filonul narativ al triestinului; impulsul inițial al poemului are în vedere o întâmplare „reală”, un eveniment cotidian ce trece brusc în text, estompându-și aburul existențial printr-o decantare minimă, astfel că naturalețea tonului dă impresia unei anumite „naivități”; aceasta se dovedește iluzorie, poetul fiind suficient de rafinat pentru a-și cultiva în mod voluntar „naturalețea” discursului. Sandro Penna este un poet extraordinar, aflând totdeauna un punct de amorsare a poemului în real; la prima vedere, este puternică impresia că realul este „povestit” în simultaneitatea unei fotografieri, dar imediat se constată că poetul a găsit elementul cel mai important de unde poemul se aruncă în infinit, cu gestul firesc al saltului de pe o trambulină a cuvintelor în abisul semiozic. Mengaldo vorbește despre „caracterul fundamental de schije narative sau de sinteza dintre diferitele instanțe ale unei purități obiective și ale narațiunii autobiografice, realizată în momentul în care biografia se anulează și se concentrează într-o senzație fugară”. Această „senzație” vie e chiar poezia.
(extras din Marin Mincu, Poeți italieni din secolul XX, Ed. C.R., Buc., 1988, p. 320)
|
Texti Pripusi
