|
Biografii Giorgio Caproni
S-a născut la Livorno la 7 ianuarie 1912, apoi la vârsta de zece ani s-a mutat cu familia la Genova. A participat la război și la Rezistență, după care s-a stabilit la Roma, ocupându-se de gazetărie și activând în învățământ. Prima culegere de poeme e din 1936, Come un\'allegoria, fiind urmată de: Ballo a Fontanigorda (1938); Finzioni (1941); Cronistoria (1943); Stanze della funicolare (1952); Il passaggio d\'Enea (1956); Il seme del piangere (1959); Congedo del viaggiatore & altre prosopopee (1966); Il muro della terra (1975); Il franco cacciatore (1982). A tradus din Proust, Apollinaire, Genet. Deși aparent se integrează ermetismului în vogă când debutează, Caproni e un poet original ce știe să găsească o direcție proprie, vizibilă la început în muzicalitatea versului și în miza afectivă a conținutului. În timp, odată cu Il passaggio d\'Enea, poetul este tot mai atent la real, pe care încearcă să-l capteze în starea de virginitatea, recurgând la registrele vorbite ale limbii într-un discurs deseori prozaic; tonului solemn și grav i se substituie lent un ton ironic. Ultimul Caproni, fără a renunța la linia melodică a poeziei sale se întoarce spre autobiografic, dar acum totul este trăit la un înalt potențial filosofic, textul fiind plin de aluzii biblice și mitologice.
(extras din Marin Mincu, Poeți italieni din secolul XX, Ed. C.R., Buc., 1988, p. 306)
|
Texti Pripusi
