|
Biografii Piero Bigongiari
Piero Bigongiari s-a născut la 15 octombrie 1914 la Navacchio (Pisa). A terminat Facultatea de litere la Florența, susținând o teză despre Leopardi în fața lui A. Momigliano. Este profesor de literatură italiană modernă și contemporană la Universitatea din Florența. A colaborat și colaborează la reviste precum: „Campo di Marte”, „Prospettive”, „Corrente”, „Letteratura”, „Paragone”, „Paradigma”, „Alfabeta” etc. Activitatea sa se desfășoară pe două planuri fiind în același timp un poet de valoare, dar și un critic important. Operele sale poteice sunt: La figlia di Babilonia (1942), Rogo (1952), Il corvo bianco (1955), Le mura di Pistoia (1958), Torre di Arnolfo (1964), Stato di cose (1968), Antimateria (1972), Moses (1979), Autoritratto poetico (1985), Col dito in terra (1986). Pentru critică și eseistică se pot aminti: L\'elaborazione della lirica leopardiana (1937), Il senso della lirica italiana (1952), Poesia italiana del Novecento (1965), La poesia come funzione simbolica del linguaggio (1972), Leopardi (1976) etc. A tradus din Ronsard, Mallarmé, Élaurd, Dylan Thomas, Rilke etc. Împreună cu Mario Luzi, Piero Bigongiari reprezintă nivelul maxim de poeticitate și poezie propus de ermetismul florentin. Discursul său poetic se diferențiază însă de acela al lui Mario Luzi printr-o disimulată epicitate, ce-și propune programatic se exploreze mai acut interstițiile realului și ale miticului; poezia nu-și refuză nimic și ea poate să pactizeze cu trama mitului; dar, în același timp, se poate „compromite” să atingă limita autobiograficului. Există totdeauna un fir dramatic în care se află implicat subiectul, fie în ipostaza de actant liric direct, fie în aceea de instanță lectorială; spre această dramaticitate (explicită și implicită) se îndreaptă atenția poetului și elaborarea sa cea mai profundă se leagă de ambiția de a des-textualiza din nou textul: este vorba în primul rând de textul vieții, dar aceasta a fost deja trecut prin filtrul culturii, astfel că reîntoarcere spre real nu poate eluda încărctura mitică originară, interogată, aceasta, chiar pentru a-l descoji straturile semnificante, adăugate prin operația de textuare de-a lungul timpului. Bigongiari e un poet de primă importanță, însă dificulitatea poeziei sale împiedică receptarea cuvenită: numai așa se explică absența poetului din unele antologii și din atenția publicului.
(extras din Marin Mincu, Poeții italieni din secolul XX, Ed. C.R., Buc., 1988, p. 346)
|
Texti Pripusi
