|
Biografii elena muntianu
Sunt nascuta in zodia fecioarei...o fire pragmatica si totusi...visez.
E printre puținele lucruri in care percep a ma regasi. În rest, traiesc din vise si sperante, lupt pentru zambete si lacrimi, cant din orice si fac din noapte birou de studio intens in ale poeziei, tot din principiu.
Ceea ce sper a fi doar o premiză a evoluției o reprezinta insa departarea ,dorul de casa, de studiu, de prieteni.
Dorul de tot ce imi da glas, putere si curaj. M-am jucat cu literele, dar fiind prea strambe m-am oprit, spre a evalua ce nu e asemeni asteptarilor mele, ce nu regasesc in jurnalul unei studente la Stiinte ale comunicarii, si ce ar trebui sa intrevad. Acum continui sa mă joc cu viața mea și a altora in sensul in care nu am mai facut-o pana acum.
Sunt curioasă, nerăbdătoare si alteori contradictorie; e greu sa aflu ce vreau cand muzica unei nonsalante incerte in tiuie-n urechi; e greu sa tin pensula in mana cu care candva pictam curbe purpurii.
Stii, parca nici arta nu e aceeasi, nici gandul nici sentimentul de siguranta in ceea fac nu e acelasi, insa in prezent, iubesc din placere si scriu pentru iubire, e altceva decat stiam a face.
Am doi copii: pe mine si sufletul meu drag.
O iubesc mult pe mama si pe cei care imi dau putere.
Cred in inocenta ingerasului care creste in casa in care am crescut, care face aceeasi pasi timizi, aceleasi gesturi pe care le facem si care tinde a fi mai mult decat am fost eu vreodata, cred in surioara mea cea mica.
Am avut pauze mari de scris, deși totdeauna asta mi-a plăcut să fac cel mai mult. Am pictat sau cel putin am incercat, dar tot din vina celor care stiu sa franga aripi am incetat a o face. În pauzele astea doar am trait. La cât de puțin am scris, se pare că am trăit mult… si am muncit mult.
Traiesc in doua planuri paralele si lupt alaturi de indrumatorul si modelul meu spre a trai in ele: cariera si iubirea. Nu știu ce sunt și deși încerc să aflu, sper să nu reușesc. Frumos e drumul, surprinzatoare calea si misteros raspunsul….
|
Texti Pripusi
