Fostul elev din clasa profesorului Banciu e un geometru, în felul său.
Din visul ațintit al conviețuirii formelor nu a trecut nimic și nu trebuie să cerem să treacă în pânzele lui Marcel. În schimb, o geometrie incendiată: furtuni de echere, crize de conuri și multe, mai ales dreptunghiuri: lame cenușii, cenușii, pentru înalte, roșii opere justițiare.
Divinul Marchiz concurează puternic, în Marcel, cu divinul Platon.
O materialitate crucită cu o desperare arsă, un regim al logicii eficace și al redemțiunii prin cruzime, ridică aceste pânze la mari semnificații.
Marcel Iancu ar trebui asociat de un Joseph de Maistre, acelei palide, purificate figuri, într-un elogiu fratern.
Călău suprem al formelor în punctul lor de criză.