tu, soare, care ne privești de la zenit,
tu, cel care știi cine ești și de ce strălucești,
să-mi spui: eu, un crepuscul, sunt amurg ori răsărit?
dar amurgul, este lumina muribundă
sau întunericul care se naște?
dar răsăritul, este întunericul muribund
sau o lumină care se naște?

ești prima și ultima mea mângâiere!
amurgul mi-e privirea peste care
se așterne noaptea ca o pleoapă obosită,
iar răsăritul mi-e privirea care-mi păstrează în ea visul,
atunci când mătasea nopții plutește departe,
printre stele