Mă îmbolnăvisem grav
Arătam exact ca Luna,
Palidă, rotundă, uneori zbârcită
Alteori ironică, făcând cu ochiul cerului ca o vrăjitoare ambiguă
Uneori Lună neagră, dar asta nu recunosc decât în vis
Când alerg repede la doctor să mă vindece de această stranie stare
Nimeresc medicul copilului
Care scrie și șterge și iar scrie și îngroșează
literele, unele par chiar foarte negre și foarte mari
Și treptat acoperă toată hârtia
Și tot scrie și șterge și-mi întinde rețeta
Un antibiotic de ultimă generație
Pe care să îl iau pe sărite
Și sigur mă voi vindeca
Și sigur va fi bine de acum înainte.