agonia armâneashti v3 |
Agonia - Workshopuri Artistitsi | Nomuri | Mission | Contactŭ | Ânyrâpsea-ti | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articolŭ Farâ Antritseari Eseu Multimedia Lucri tsi suntu mash ti membru Poezii Presâ | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
![]()
agonia ![]()
■ Interzicerea expoziÈ›iei organizate de Societatea Culturală Aromână ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contactŭ |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-10-28 | [Aestu textŭ lipseashti s-hibâ dghivâsitŭ tu romana] | Ânyrâpsitŭ tu bibliotecâ di Nicole Chinez Predică la Duminica Samarinencii (Despre rugăciunea în duh È™i în adevăr) Zis-a un bătrîn: "Precum vederea este mai mare decît toate simÈ›urile, aÈ™a È™i rugăciunea este mai mare decît toate faptele cele bune" (Pateric, cap. 22) Hristos a înviat ! IubiÈ›i credincioÈ™i, Domnul È™i Mîntuitorul nostru Iisus Hristos, venind în lume, È™i pururea însetînd de mîntuirea sufletelor omeneÈ™ti, umblînd prin locurile Palestinei, a ajuns È™i la o cetate a Samariei, care pe atunci se chema Sihar. Acolo, prin pronia Sa nemărginită a făcut a se întîlni cu o femeie din acea cetate la fîntîna lui Iacob. ÃŽn convorbirea cu ea, prin înÈ›elepciunea Sa negrăită, o aduce la cunoÈ™tinÈ›a adevărului È™i printre alte învățături tainice pe care i le dă, îi vorbeÈ™te È™i despre adevărata închinăciune făcută în duh È™i în adevăr, zicîndu-i: Vine ceasul È™i acum este, cînd adevăraÈ›ii închinători se vor închina Tatălui în duh È™i în adevăr (Ioan 4, 23). Fiindcă ne va fi cuvîntul în predica de azi despre rugăciunea făcută în duh È™i în adevăr, să vedem ce înseamnă a ne ruga în duh? A ne ruga în duh înseamnă a ne înălÈ›a cu mintea È™i cu sufletul către Dumnezeu în vremea rugăciunii. Numai rugăciunea făcută cu mintea din adîncul inimii se poate chema cu adevărat rugăciune duhovnicească, adică făcută în duh. Ce înseamnă a ne ruga în adevăr? ÃŽnseamnă a ne ruga cu lucrarea cea adevărată a tuturor poruncilor dumnezeieÈ™ti, adică a tuturor faptelor bune, deoarece omul este îndoit, fiind alcătuit din suflet È™i din trup. Cînd mintea se înalță nevăzut la Dumnezeu în vremea rugăciunii, iar trupul, care este partea văzută se osteneÈ™te la lucrarea poruncilor lui Dumnezeu, atunci creÈ™tinul devine adevărat închinător al lui Dumnezeu în Duh È™i în adevăr. Nimeni nu se poate ruga în duh È™i în adevăr, de se va ruga numai cu mintea sa È™i nu va lucra È™i cu trupul său la facerea poruncilor lui Dumnezeu, căci poruncile lui Dumnezeu sînt adevărul, după mărturia Sfintei Scripturi care zice: Toate poruncile Tale sînt adevăr (Psalm 118, 86). Dar chiar dacă ar lucra cineva poruncile lui Dumnezeu È™i s-ar ruga cu mintea din inimă, nu va putea avea pe Dumnezeu aproape de el de nu va avea È™i dreapta credință È™i de nu îl va mărturisi prin cuvintele È™i faptele sale, după învățătura apostolică a Bisericii Ortodoxe. Acest lucru ni-l arată Duhul Sfînt cînd zice: Aproape este Domnul de toÈ›i cei ce ÃŽl cheamă pe El întru adevăr (Psalm 144, 18). Rugăciunea în duhul sau în duh, este rugăciunea cea gîndi-toare, adică tainică, pe care o face omul cu mintea, în inima sa. Cînd ne rugăm cu mare credință È™i evlavie È™i cînd, cu darul lui Dumnezeu, se unesc gîndurile minÈ›ii cu simÈ›urile inimii noastre în timpul rugăciunii iar ochii ne izvorăsc lacrimi, atunci ne rugăm în duh È™i în adevăr, adică din inimă. Aceasta este cea mai înaltă treaptă a rugăciunii creÈ™tine. Cînd auzim pe marele Apostol Pavel, zicînd: Mă voi ruga cu duhul, dar mă voi ruga È™i cu mintea (I Corinteni 14, 15), să înÈ›elegem că despre rugăciunea în duh È™i în adevăr vorbeÈ™te aici, care este tot una cu rugăciunea duhovnicească ce se face de cineva cu mintea în inima sa. La fel, cînd auzim pe Mîntuitorul, zicînd: Tu însă cînd te rogi, intră în cămara ta È™i, închizînd uÈ™a ta, roagă-te Tatălui tău, Care este în ascuns, È™i Tatăl tău, Care vede în ascuns, îți va răsplăti È›ie (Matei 6, 6), să È™tim È™i să înÈ›elegem că despre rugăciunea cea tainică È™i gînditoare pe care o face omul cu mintea în cămara inimii sale, este vorba. Despre aceeaÈ™i înaltă rugăciune, vorbeÈ™te Sfîntul Apostol Pavel cînd zice: Vreau să grăiesc cinci cuvinte cu mintea mea, ca să învăț È™i pe alÈ›ii decît zeci de mii de cuvinte într-o limbă străină (I Corinteni 14, 19). La aceasta ne îndeamnă È™i psalmistul care zice: Dintru adînc am strigat către Tine, Doamne, Doamne, auzi glasul meu. AcelaÈ™i lucru ne spune È™i înÈ›eleptul Solomon, zicînd: Eu dorm, dar inima mea veghează (Cîntarea Cîntărilor 5, 2). Căci, altoindu-se rugăciunea în inima noastră prin Duhul Sfînt, face ca inima să se roage neîncetat, după porunca dată de marele Apostol Pavel, care a zis: Neîncetat vă rugaÈ›i (I Tesaloniceni 5, 17). Cu această rugăciune duhovnicească din inimă se ruga È™i psalmistul David, zicînd: Strigat-am cu toată inima mea: Auzi-mă Doamne! ÃŽndreptările Tale voi căuta (Psalm 118, 145). Cu această rugăciune făcută cu duhul s-a rugat Ana proorociÈ›a, fiind îndurerată, care grăia întru inima sa È™i buzele ei numai se miÈ™cau, dar glasul ei nu se auzea (I Regi 1, 13). Cu această rugăciune s-a rugat Moise, fiind cu poporul în primejdie la ieÈ™irea din Egipt, È™i cu toate că nimeni nu auzea rugăciunea lui, Dumnezeu, luînd aminte la graiurile inimii lui, i-a zis: Ce strigi aÈ™a către Mine? (IeÈ™irea 14, 15). Cu această rugăciune făcută în duh, s-a rugat însăși Preasfînta È™i Preacurata Fecioară Maria, în sfînta sfintelor, timp de 12 ani, fiind povățuită la aceasta de însuÈ™i Sfîntul Duh. Aceste mărturii vrednice de crezare din Sfînta Scriptură È™i de la SfinÈ›ii PărinÈ›i, despre rugăciunea în duh, adică despre rugăciunea duhovnicească a inimii, amintite mai sus, sînt destule pentru a ne îndemna È™i pe noi să ne rugăm lui Dumnezeu ziua È™i noaptea cu gura, cu mintea È™i mai ales cu inima. Dacă păstrăm cu sfinÈ›enie dreapta credință È™i sîntem fii credincioÈ™i ai Bisericii Ortodoxe È™i dacă È™tim că poruncile lui Dumnezeu sînt adevărul, după cuvîntul psalmistului: Legea Ta este adevărul (Psalm 118, 142), apoi să ne închinăm lui Dumnezeu cu duhul È™i cu adevărul, adică cu mintea pogorîtă în inimă È™i de aici "să înălțăm rugăciuni lui Dumnezeu, deoarece inima este cămara minÈ›ii", spune Sfîntul Isaac Sirul. Dar È™i cu trupul trebuie să ne silim a lucra poruncile lui Dumnezeu, precum a poruncit Mîntuitorul ucenicilor Săi, învățîndu-i să păzească toate cîte v-am poruncit vouă (Matei 28, 20). Cine ar îndrăzni să creadă că se poate ruga în duh È™i în adevăr, fără a lucra È™i toate faptele bune, unul ca acesta este asemenea celui ce zice că poate zbura numai cu o aripă sau poate merge cu un singur picior. IubiÈ›i credincioÈ™i, Pînă aici am vorbit pe scurt despre sfînta rugăciune, despre felul cum trebuie să ne rugăm lui Dumnezeu în duh È™i în adevăr. La aceasta am fost îndemnat să vorbesc de femeia samarineancă din Evanghelia de astăzi, care, deÈ™i păgînă, L-a întrebat pe Iisus Hristos la fîntîna lui Iacob, unde È™i cum trebuie să se roage (Ioan 4, 19-24). Să vedem cine era această femeie È™i cum a fost cîștigată de Mîntuitorul pentru ÃŽmpărăția Cerurilor. Samarineanca, È™i toÈ›i locuitorii din provincia Samaria, făceau parte dintr-un fel de sectă a Vechiului Testament, separîndu-se de templul din Ierusalim È™i respectînd numai primele cinci cărÈ›i ale lui Moise. De aceea, între iudei È™i samarineni era o veche duÈ™mănie, încît nici nu vorbeau unii cu alÈ›ii. De aceea a È™i refuzat să-I dea apă Mîntuitorului însetat, care i-a zis: Dă-Mi să beau! Pe lîngă credinÈ›a ei rea, samarineanca era È™i o femeie păcătoasă, căci trăise mai înainte cu cinci bărbaÈ›i în desfrînare È™i acum avea al È™aselea bărbat. ÃŽnsă, cu toate că era eretică în credință È™i desfrînată în fapte, ea aÈ™tepta venirea Mîntuitorului în lume, era însetată de "apa vie" a credinÈ›ei în Hristos È™i se interesa cum să se roage cu adevărat lui Dumnezeu. Să vedem acum în ce fel a vînat la credință pe samarineanca aceasta păgînă È™i păcătoasă. Mai întîi, Domnul i-a făgăduit femeii "apa cea vie", adică învățătura Sfintei Evanghelii. Și după ce femeia a crezut în puterea mîntuitoare a Evangheliei, îi zice Mîntuitorului cu glas smerit È™i rugător: Doamne, dă-mi această apă, ca să nu mai însetez (Ioan 4, 15). Astfel, cuvintele Domnului, atingîndu-se ca o săgeată de inima samarinencii, i-au deÈ™teptat credinÈ›a în suflet. Dar pentru mîntuirea ei nu era de ajuns numai credinÈ›a dreaptă în Dumnezeu. ÃŽi mai trebuia È™i fapta bună, căci credinÈ›a, dacă nu are fapte, este moartă (Iacob 2, 17). Și cum a întors Domnul inima femeii păcătoase în smerenie È™i în căinÈ›a păcatelor? Prin mărturisire. Prin cîteva cuvinte, cu multă iscusință duhovnicească, Mîntuitorul i-a îndemnat conÈ™tiinÈ›a să-È™i mărturisească singură păcatele. Căci după ce i-a zis femeii: "Mergi È™i cheamă pe bărbatul tău È™i vino aici", samarineanca a mărturisit: "Nu am bărbat". Adică sînt o femeie păcătoasă. Am trăit în desfrînare cu cinci bărbaÈ›i È™i acum trăiesc în fărădelegi cu altul! VedeÈ›i cum vînează Hristos sufletele noastre pe calea mîntuirii? VedeÈ›i cît de mare este puterea spovedaniei? Nu ne cere Mîntuitorul decît două virtuÈ›i principale: credință tare în Dumnezeu, È™i pocăință, adică mărturisirea păcatelor noastre cu căință È™i înnoirea vieÈ›ii prin fapte bune. Pe amîndouă acestea le-a îndeplinit femeia samarineancă, căci a crezut că Hristos este Mesia, Mîntuitorul lumii, È™i-a recunoscut păcatele È™i a cerut "apa cea vie", adică botezul creÈ™tin, harul Duhului Sfînt È™i învățarea Evangheliei. Dar nu s-a oprit aici, ci a căutat să adauge È™i o altă faptă bună, obligatorie pentru noi toÈ›i, pentru fiecare creÈ™tin, adică mărturisirea Evangheliei lui Hristos. Căci, fugind în familie È™i în satul natal, în cetatea ei, Sihar, umbla pe toate uliÈ›ele È™i striga în auzul tuturor: VeniÈ›i de vedeÈ›i un om care mi-a spus toate cîte am făcut. Nu cumva acesta este Hristosul? Și au ieÈ™it din cetate È™i veneau către El (Ioan 4, 29-30). VedeÈ›i cum o femeie păcătoasă a reuÈ™it să tragă la credinÈ›a în Hristos o întreagă cetate? Oare noi toÈ›i, mamele È™i credincioÈ™ii noÈ™tri, dacă ar mărturisi cu tărie cuvîntul Evanghliei în casele È™i familiile lor, n-ar putea aduce măcar pe copiii È™i soÈ›ii lor în sărbători la biserică sau la spovedanie în Sfintele Posturi? Dar cît de puÈ›in își împlinesc credincioÈ™ii nostri această datorie! ÃŽnsă femeia samarineancă nu s-a oprit aici. Ci, aÈ™a cum citim în VieÈ›ile SfinÈ›ilor, pe 26 februarie, È™i în cărÈ›ile de cult ale Bisericii Ortodoxe, ea s-a botezat în numele Preasfintei Treimi, primind numele de Fotinia. ÃŽmpreună cu ea s-au botezat fiii ei Iosif È™i Fotinos È™i surorile ei Fotis È™i Fotos. Apoi rîvnind pentru Hristos, au plecat toÈ›i la Cartagena È™i de acolo la Roma, predicînd cu bărbăție cuvîntul Evangheliei È™i convertind pe mulÈ›i să creadă cu tărie în Hristos. Auzind de aceasta împăratul roman Neron, i-a aruncat pe toÈ›i în temniță, chinuindu-i cumplit. Apoi văzînd că nici unul nu se leapădă de Hristos, a poruncit să li se taie capetele È™i se face pomenirea lor la 26 februarie. IubiÈ›i credincioÈ™i, Convorbirea Domnului nostru Iisus Hristos cu femeia samarineancă la fîntîna lui Iacob este o lecÈ›ie de catehizare creÈ™tină È™i o călăuză pe calea mîntuirii pentru noi toÈ›i. ÃŽn această Evanghelie, preoÈ›ii învață cu cîtă înÈ›elepciune trebuie să cîștige sufletele oamenilor pentru viaÈ›a veÈ™nică, È™tiind că nu este meÈ™teÈ™ug mai mare È™i mai greu decît acela de a vîna pe cei păcătoÈ™i la pocăință. ÃŽn Evanghelia de astăzi, creÈ™tinii buni învață că "apa cea vie", dătătoare de viață a credinÈ›ei ortodoxe È™i toate izvoarele mîntuirii se află numai la fîntîna vieÈ›ii care este Biserica. Aici ne aÈ™teaptă Hristos să venim să ne închinăm, să ne rugăm, È™i să-L lăudăm, să ne mărturisim păcatele È™i să-I cerem iertare È™i mîntuire. Aici, la Biserică, păcătoÈ™ii vorbesc de Dumnezeu, își recunosc păcatele, se spovedesc, cer canon de iertare È™i aÈ™teaptă cu smerenie È™i speranță Sfînta ÃŽmpărtășanie, iertarea păcatelor. Aici cei necredincioÈ™i È™i răucredincioÈ™i se convertesc la dreapta credință ca femeia samarineancă, cer de la Hristos apa cea vie a credinÈ›ei. Aici, mai ales aici la Biserică, învățăm să ne rugăm în duh È™i în adevăr, învățăm să ne mărturisim È™i să ne plîngem păcatele, învățăm să ne smerim È™i să ne iubim unii pe alÈ›ii. Aici învățăm cum putem convinge È™i aduce la Hristos pe fraÈ›ii noÈ™tri care zac în întunericul păcatelor È™i al nepocăinÈ›ei. La Biserică învățăm a mărturisi pe Hristos pe pămînt, învățăm a ne ruga în duh È™i în adevăr È™i a dobîndi viaÈ›a veÈ™nică. Deci să venim regulat la Sfînta Biserică È™i să lucrăm cu rîvnă ogorul mîntuirii noastre, È™tiind că nu este mîntuire în afară de Biserică. Iată, Hristos ne aÈ™teaptă la fîntînă, ne cheamă la Biserică, ne învață să ne rugăm, ni se descoperă prin învățătura Sfintei Evanghelii, ne ajută să ne curățăm de patimi, ne hrăneÈ™te È™i ne adapă cu Trupul È™i Sîngele Său din sfîntul potir È™i ne dă putere de sus să ne pocăim. Să părăsim păcatele È™i să urmăm lui Hristos pentru a ne învrednici de împărăția Lui în vecii vecilor. Amin. Hristos a înviat!
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa a Literaturiljei, a poeziljei shi a culturâljei. Ânyrâpsea sh-hârsea-ti di articoli, eseuri, prozâ, poezie clasicâ sh-antritseri (concursuri). | ![]() | |||||||
![]() |
Nu ufilisits texti dit site fârâ s-nâ spunets.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politicâ di scuteari tu miydani sh-confidentsialitati