agonia armâneashti v3 |
Agonia - Workshopuri Artistitsi | Nomuri | Mission | Contactŭ | Ânyrâpsea-ti | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articolŭ Farâ Antritseari Eseu Multimedia Lucri tsi suntu mash ti membru Poezii Presâ | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
![]()
agonia ![]()
■ Interzicerea expoziÈ›iei organizate de Societatea Culturală Aromână ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contactŭ |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-11-02 | [Aestu textŭ lipseashti s-hibâ dghivâsitŭ tu romana] | Ânyrâpsitŭ tu bibliotecâ di Nicole Chinez Predică la Duminica a XXVI-a după Rusalii (Despre patima iubirii de averi) Bogăția de ar curge, nu vă lipiÈ›i inima de ea (Psalm 61, 10) IubiÈ›i credincioÈ™i, ÃŽn multe locuri ale Sfintei È™i dumnezeieÈ™tii Scripturi, găsim învățături în care se arată cît de greu È™i amăgitor este păcatul iubirii de avuÈ›ii È™i ce osîndă primesc cei ce își pun nădejdea în avuÈ›ii È™i nu fac milostenie din averile lor, spre a cîștiga în felul acesta mila lui Dumnezeu, după cuvîntul Sfintei Evanghelii, care zice: FericiÈ›i cei milostivi, că aceia se vor milui (Matei 5, 7); È™i iarăși: Fericit bărbatul care se îndură È™i dă (Psalm 111, 5). Una din învățăturile Sfintei Scripturi care arată la cîtă orbire È™i nebunie ajunge omul care are inima sa lipită de avuÈ›ii, este È™i pilda Evangheliei citită astăzi, care începe cu aceste cuvinte: Unui om bogat i-a rodit din belÈ™ug È›arina... (Luca 12, 16). dar pentru care pricină a rînduit Dumnezeu să rodească È›arina acestui om bogat? Dumnezeu, fiind Preabun, preadrept È™i îndurat, nu pedepseÈ™te pe om pentru orice păcat în veacul de acum, căci aÈ™teaptă îndreptarea lui È™i voieÈ™te ca toÈ›i oamenii să se mîntuiască È™i la cunoÈ™tinÈ›a adevărului să vină (I Timotei 2, 4; Tit 2, 11). El nu vrea moartea păcătosului (Iezechil 18, 22-32), ci plouă peste cei drepÈ›i È™i peste cei nedrepÈ›i È™i răsare soarele Său peste cei buni È™i peste cei răi (Matei 5, 45). El ca un Preabun a binevoit ca È™i È›arina acestui bogat să rodească cu îmbelÈ™ugare, ca văzînd mulÈ›imea roadelor sale să-È™i aducă aminte de cei săraci È™i necăjiÈ›i È™i de bunavoia sa să împartă milă la cei ce nu au, ca să cîștige È™i el milă de la Dumnezeu în ziua cea mare È™i înfricoÈ™ată a Judecății celei de apoi. Dar bogatul, în loc de milostenie cugeta în sine, zicînd: "Ce voi face că nu am unde aduna roadele mele?" Iată în ce grijă aruncă averea pe omul robit de ea. Cel sărac È™i necăjit văzîndu-se strîmtorat de lipsă, zice È™i el: "Ce voi face că nu am cele de trebuință pentru mine, pentru soÈ›ie È™i pentru copiii mei? Nu am hrană, nu am bani, nu È™tiu ce să fac din cauza sărăciei mele". Dar cîtă deosebire este între sărac È™i acest bogat care zice: "Ce voi face că nu am unde să adun roadele mele?" VedeÈ›i, fraÈ›ilor, nedumerirea nedreaptă È™i grija nebună? Dacă în mintea acestui bogat ar fi fost dreapta socoteală È™i în inima lui frica lui Dumnezeu È™i milostenia, el îndată ar fi zis în sine: "Slavă Preabunului Dumnezeu că È™i anul acesta a rodit È›arina mea, ca să am de unde da È™i altora care sînt săraci È™i necăjiÈ›i È™i nu au cu ce trăi!" Dar mintea acestui bogat nebun È™i cu inima împietrită nu a cugetat că bogăția nu este a lui, ci a lui Dumnezeu (Agheu 2, 9; II Paralipomena 25, 9) È™i că Dumnezeu o dă cui voieÈ™te (Facere 24, 35). Grija cea mare a bogatului una era: că nu are unde să-È™i pună roadele sale (Luca 12, 17). Și îndată a hotărît: Aceasta voi face: voi strica hambarele mele È™i mai mari le voi zidi È™i voi strînge acolo toate roadele mele (Luca 12, 18). Iată, în ce chip È™i-a dezlegat nedumerirea È™i grija. Să strice hambarele È™i să facă altele mai mari È™i acolo să adune roadele È›arinei È™i toate bunătățile sale. O, nebunie a omului. O, inimă nesățioasă de a aduna averi peste averi. Zic doctorii că cel bolnav de hidropică cu cît bea apă cu atît mai tare însetează. AÈ™a È™i inima bogatului iubitor de avere, cu cît adună mai mult, cu atît pofteÈ™te să aibă mai multă avere. Și precum iadul nu se satură să primească suflete È™i focul lemne, aÈ™a fără de saÈ› este inima bogatului nemilostiv. Inima bogatului nemilostiv È™i iubitor de avere este foarte departe de dragostea față de Dumnezeu È™i de aproapele. Acest om pururea uită de Dumnezeu, de moarte, de chinurile iadului È™i de judecata cea dreaptă È™i preaînfricoÈ™ată a lui Dumnezeu care va arunca în osîndă veÈ™nică pe cei nemilostivi. Să audă cei nemilostivi cuvintele apostolului care zice: "VeniÈ›i acum voi bogaÈ›ilor, plîngeÈ›i È™i vă tînguiÈ›i de necazurile care vor veni asupra voastră. Bogăția voastră a putrezit È™i hainele voastre le-au mîncat moliile. Aurul È™i argintul vostru a ruginit È™i rugina lor va fi mărturie asupra voastră È™i vă va mînca trupurile ca focul. AÈ›i strîns comori pentru zilele cele de apoi! Plata lucrătorilor care au secerat È›arinele voastre, pe care voi le-aÈ›i oprit strigă la cer È™i strigările secerătorilor au intrat în urechile Domnului Savaot... (Iacob 5, 1-7). Dar să revin la cuvîntul Sfintei Evanghelii. Bogatul, după ce a cugetat în inima sa să-È™i mărească hambarele, a zis: Și voi zice sufletului meu: Suflete, ai multe bunătăți strînse pe mulÈ›i ani. OdihneÈ™te-te, mănîncă, bea È™i te veseleÈ™te. Iată, fraÈ›ilor, ce răsare în inima bogatului nemilostiv. Nu gîndeÈ™te că va muri È™i toate cîte a adunat vor rămîne, nu gîndeÈ™te că este trecător È™i străin pe acest pămînt. Nu gîndeÈ™te că este dator, din toate cîte i-a dat Dumnezeu, să dea milostenie la cei lipsiÈ›i È™i săraci, ci cugeta să bea È™i să se veselească din cele ce a adunat în cît mai mulÈ›i ani. O, bogatule fără de minte! De unde È™tii că tu vei trăi mulÈ›i ani? Cine È›i-a spus că vei trăi pînă mîine dimineață? Cine te-a făcut pe tine stăpîn pe viaÈ›a ta? N-ai auzit pe Duhul Sfînt, zicînd: Omul deÈ™ertăciunii s-a asemănat, zilele lui ca umbra trec (Psalm 143, 4). Dar ce a urmat asupra acestui bogat pironit cu mintea È™i inima la avuÈ›iile sale? Dumnezeu i-a zis: Nebunule, în această noapte sufletul tău vor să-l ceară de la tine. Dar cele ce ai adunat, ale cui vor fi? Iată ce spune Dumnezeu bogatului nemilostiv, că: în această noapte sufletul tău îl vor cere de la tine. ÃŽn care noapte? ÃŽn aceea în care în mintea È™i inima omului lacom È™i nesățios după averi nu era nici o lumină a harului lui Dumnezeu, ci un mare întuneric al păcatelor lui. Marele Apostol Pavel ne îndeamnă: Să lepădăm lucrurile întunericului È™i să ne îmbrăcăm cu hainele luminii (Romani 13, 12). ÃŽn alt loc ne spune: Nu fiÈ›i părtaÈ™i la faptele cele fără de roade ale întunericului, ci mai vîrtos să le mustraÈ›i (Efeseni 5, 11). Aceste lucruri ale întunericului erau ca o noapte a păcatului în mintea È™i inima bogatului robit de avuÈ›ii, precum noaptea iubirii de argint, care a întunecat mintea lui Iuda Iscarioteanul; noaptea iubirii de dezmierdări, care a întunecat mintea È™i inima lui Baltazar (Daniel 5, 24); noaptea nemilostivirii acelui bogat, care în flacăra iadului fiind, cerea de la Avraam un deget înmuiat în apă. IubiÈ›i credincioÈ™i, Tot păcatul pe care îl facem este un întuneric È™i o noapte mare, care ne desparte de lumina harului divin. Dumnezeu este lumină È™i locuieÈ™te în lumina cea neapropiată (I Timotei 6, 16). Sfîntul Apostol Pavel ne porunceÈ™te, zicînd: Ca fii ai lumini să umblaÈ›i (Efeseni 5, 8). Dacă vom fi pururea veghetori cu mintea È™i ne vom sili după a noastră putere la toată fapta bună, atunci ne vom afla ca fii ai luminii înaintea lui Dumnezeu nerobiÈ›i cu mintea È™i cu inima de patimi È™i de averi. Marele Apostol È™i Evanghelist Ioan ne învață că: Cel ce urăște pe fratele său este în întuneric È™i umblă în întuneric È™i nu È™tie încotro se duce, pentru că întunericul a orbit ochii lui (I Ioan 2, 11). Această noapte a păcatului a întunecat mintea È™i inima bogatului despre care ne vorbeÈ™te Mîntuitorul în Sfînta Evanghelie de azi. Să ne păzim, fraÈ›ii mei, cu mare frică de Dumnezeu, să nu cădem în întunericul păcatelor. Iar dacă din neatenÈ›ia noastră, pe neobservate am alunecat în noaptea păcatelor, să alergăm cu mare sîrguință la spovedanie È™i la pocăință cu multe lacrimi, spre a dobîndi lumina harului lui Dumnezeu pe care am luat-o la dumnezeiescul Botez, cînd ne-am făcut fii ai lui Dumnezeu (Tit 3, 2-5). Să nu zăbovim în noaptea păcatelor È™i în robia grijilor pămînteÈ™ti ca nu cumva să ni se zică È™i nouă că în această noapte vor să ceară de la noi sufletele noastre (Luca 12, 20). AÈ›i auzit că Domnul i-a zis nebun acestui bogat nemilostiv, care era în adîncul nopÈ›ii păcatului din cauza iubirii lui de averi È™i de dezmierdări. Cu adevărat, nu există mai mare nebunie în această viață decît a pune nădejde în averile noastre, a ne face împietriÈ›i È™i nemilostivi cu inima È™i a ne lega cu sufletul de averi, de dezmierdări, de beÈ›ii È™i de toate plăcerile veacului de acum care sînt deÈ™ertăciune È™i moarte. Să auzim È™i pe Solomon care adevereÈ™te acest lucru, zicînd: Mărit-am lucrurile mele; ziditu-mi-am case; ziditu-mi-am vii; făcutu-mi-am grădini È™i livezi È™i am sădit întru ele tot felul de pomi roditori; făcutu-mi-am lacuri de ape ca să ud dintr-însele dumbrava de lemne odrăslitoare. Avut-am slugi È™i slujnice È™i robi, am avut È™i cirezi È™i turme multe de oi, am avut mai mult decît toÈ›i cei ce au fost mai înainte de mine în Ierusalim. Adunatu-mi-am argint È™i aur È™i avuÈ›iile împăraÈ›ilor È™i ale țărilor... È™i tot ce au poftit ochii mei n-am depărtat de la dînÈ™ii È™i nu mi-am oprit inima de la nici o desfătare (Ecclesiastul 2, 4-10). Și care a fost rezultatul acestei bogății È™i desfătări? Iată care: Mi-am urît viaÈ›a, că vicleană este asupra mea fapta cea făcută sub soare. Că toate sînt deșărtăciune È™i vînare de vînt (Ecclesiastul 2, 17). AÈ™a ar trebui să cugete toÈ›i cei bogaÈ›i È™i plini de avuÈ›ii, care-È™i cheltuiesc averile lor în petreceri, în beÈ›ii, în dezmierdările trupului È™i în desfătările cele viclene ale veacului de acum, care duc pe om la pierderea sufletului său. IubiÈ›i credincioÈ™i, Cîtă dreptate are cel ce a zis: "Toate sînt mai neputincioase decît umbra. Toate nu sînt decît visurile mai înÈ™elătoare, pe care într-o clipeală moartea le apucă". Și iarăși: "Cînd dobîndim lumea, în groapă ne sălășluim", zice Sfîntul Ioan Damaschin, în slujba înmormîntării. La fel încheie È™i Domnul în Evanghelia de astăzi: AÈ™a este cel ce își strînge lui comori, iar nu întru Dumnezeu se îmbogățeÈ™te (Luca 12, 21). AÈ™adar, tot cel ce adună averi È™i se leagă cu mintea È™i cu inima a de banii săi, de averile sale È™i de dezmierdările trupului său, acela nu în Dumnezeu se îmbogățeÈ™te, ci în prăpastia iubirii de bani È™i a iubirii de averi se aruncă pe sine, spre a lui veÈ™nică pierzare. Cel ce adună bani peste bani È™i averi, iar la milostenie nu se gîndeÈ™te, unul ca acela din zi în zi își măreÈ™te povara sufletului său, își măreÈ™te prăpastia căderii sale în muncile iadului, căci cu cît adună mai multă avere, cu atît se face mai departe de Dumnezeu È™i mai adînc se scufundă în grijile sale cele viclene ale veacului de acum. Să È™tim È™i aceasta că nu toată bogăția este spre osîndă. Că cel ce adună cu dreptate bani È™i averi, dar nu-È™i lipeÈ™te inima de nimic, ci, dimpotrivă, ajută pe cei săraci È™i face multe milostenii, unul ca acela se mîntuieÈ™te mai uÈ™or decît cel sărac care cîrteÈ™te È™i se lipeÈ™te cu mintea È™i inima de puÈ›inele sale agoniseli. Aceasta ne-o dovedesc numeroase exemple de bogaÈ›i evlavioÈ™i, dregători de țări È™i chiar sfinÈ›i care aveau avuÈ›ii, precum dreptul Iov, dar fiind foarte credincioÈ™i È™i milostivi, pe mulÈ›i săraci îi scăpau de la moarte, zideau biserici È™i mînăstiri, case de oaspeÈ›i, spitale. Astfel, pentru milostenia È™i iubirea lor de Dumnezeu È™i de oameni, se mîntuiau înaintea multora. Deci nu averea pierde sufletul omului că toate sînt create bune de Dumnezeu, ci întrebuinÈ›area ei rea È™i robirea inimii È™i a minÈ›ii noastre de cele materiale È™i de plăceri. Nimeni dintre noi nu se poate considera astăzi bogat È™i stăpîn pe averi. ToÈ›i sînt aproape la fel în cele din afară, dar destul de diferiÈ›i în cele dinlăuntru. Adică în tăria credinÈ›ei, în viaÈ›a curată, în rîvna pentru rugăciune, în post, în smerenie È™i în iubirea aproapelui. ÃŽnaintaÈ™ii È™i părinÈ›ii noÈ™tri de demult aveau averi puÈ›ine È™i copii mulÈ›i dar aveau È™i credință multă. Ei făceau toate cu rugăciune È™i mulÈ›umire, ca înaintea lui Dumnezeu, care vede È™i È™tie inimile noastre. Ei își împărÈ›eau puÈ›inele averi în trei părÈ›i. Cea mai mare parte o foloseau pentru casă, pentru familie. A doua parte o dădeau danie bisericilor care se zideau din nou È™i pe la mînăstiri ca să fie pomeniÈ›i toată viaÈ›a. Iar a treia parte din avere o dădeau milostenie la cei săraci È™i suferinzi ca să se roage pentru ei. AÈ™a să facem È™i noi, fraÈ›ii mei. Din puÈ›inul cît îl avem să folosim cea mai mare parte pentru întreÈ›inerea familiei, a copiilor, a vieÈ›ii pămînteÈ™ti. O altă mică parte să dăm pe la bisericile care se repară È™i se înnoiesc, căci miluim casa Domnului în care se face zilnic Sfînta Liturghie È™i ne ajută la mîntuire. A treia parte, fie È™i cît de puÈ›in, să o dăm la săraci, la cei bolnavi È™i pentru pomenirea morÈ›ilor, că pe ei nu are cine să-i mai ajute, È™i vom avea mare plată. AveÈ›i grijă să nu cheltuiÈ›i banii din puÈ›ina avere, pe haine scumpe, pe lux, pe mîncăruri alese, pe distracÈ›ii rele È™i beÈ›ii, că prin aceasta ne adunăm osîndă sigură. Să-L rugăm pe Bunul Dumnezeu să ne izbăvească de patima iubirii de argint È™i de tot păcatul, ca să ne îmbogățim în Hristos Iisus, Domnul nostru, Căruia I se cuvine slava în vecii vecilor. Amin.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa a Literaturiljei, a poeziljei shi a culturâljei. Ânyrâpsea sh-hârsea-ti di articoli, eseuri, prozâ, poezie clasicâ sh-antritseri (concursuri). | ![]() | |||||||
![]() |
Nu ufilisits texti dit site fârâ s-nâ spunets.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politicâ di scuteari tu miydani sh-confidentsialitati