În pîcla nopților de iarnă, cu hornuri ce
fumează,
Cînd lămpile de stradă cu miile
veghează,
În pîcla colorată mă duc abia simțit -
Mai mult ca orișicine, îmi pare c-am greșit.
Am fost atît de singur, și singur am rămas,
În creierul meu plînge un nemilos taifas…
De sună-n ziduri ninse, vreo muzică de bal,
Mai stau, și plînge-n mine un vals provincial.
De la fereastra ninsă, cu finele perdele,
Mă duc pe străzi de gheață cu
spuza lor de stele;
Și-n mijlocul odăii, tot singur mă
prezint:
- Valsa o blondă-n alb, și cu pantofi
de-argint…
Aprind, pe masă, lampa, și iarăși
mă dezbrac,
Aș vrea să-mi fac un ceai, și stau,
și nu-l mai fac…
Mă clatină spre pat al insomniei pas -
În creierul meu plînge un nemilos taifas.