Ce zarva e in lumea porumbilor in zori,
Si cate bucurie in jurul casei voastre:
Priveste, vin paunii cu crestele albastre
Si cozile invoalte ca un ghiveci de flori.

Si-n urma lor, curate si lucii ca zapada,
Pasind pe cararuia cu albe romanite,
Coboar-acum alaiul de mandre paunite,
Ca de-atat alb, deodata s-a-nveselit ograda.

Si s-a trezit magarul zbierand duios la soare,
Voind sa spuna parca ce vede si-ntelege;
Dar trist isi pleca fruntea ca Midas, vechiul rege,
Vazand albasta-i umbra culcata la picioare.