Același timp ce-și toarce filigranul,
-Chenar privirii ce-a-nrobit priviri-
Va fi să fie pentru ea tiranul
Ucigători de nuri și străluciri.

Căci timpul nestatornic mână nava
Atâtor veri spre țărmul hâdei ierni;
Cad frunze, seva-n trunchiuri îngheța-va
Și frumusețea moare sub troieni.

De nu filtrezi, deci, sucurile verii
Captive-ntre pereții de cleștar,
Faci jaf în ce-i frumos, și parcă ceri-i
Să nu-ți rămână umbra lui, măcar.

O floare distilată-și pierde fața,
Dar și-a păstrat, dând piept cu iarna, viața.