DOSTOIEVSKI

Interminabile sindrofii din respect pentru Dostoievski
paginile cu pricina nu arată nimic
oarbe cum ceasornicele
azurul sau vidul sau trecerea sunt totuna
înghesuiți în această liniște
ca-ntr-o sală de spectacol
săraci așa cum am fost tăinuiți
tăinuim noi înșine
crezi oare că scrisul plagiază sufletul?
patosul ne-ngăduie fără excepție
jegul umbrei te protejează de-asemeni
știi să folosești doar prezența
ca un iluzionist
și-o despărțire de cuvintele ce n-au mai fost scrise
din vina să zicem a stihiilor
posibile săruturi de mărgăritar
pe decolteul hârtiei
te-ai oprit și așteptat
și nici până azi
n-ai mai plecat nicăieri
te simți împietrit
în mâna Lui a-mpietrit înțelesul
cum un mare oraș.