Tu treci prin ceață
Și eu știu că treci,
Și e destul ca norii
Să nu-mi mai pară reci
Sicrie fără sațiu
Umflându-se să-ncapă
ÃŽntreaga omenire
În pulberea de apă,
Inconsistent și acru
Dospindu-se-n văzduh.
Tu treci prin ceață:
Clar și-nalt, un duh
Ordonator de sensuri,
Scoțând din moarte lumi
Ce tremură uimite
Pe când ușor le-ndrumi
Þinându-le de umeri
Să nu le fie frică:
Tu treci prin ceață
Și-ochiul tău despică
Logice pârtii-n
Haosul de veci;
Tu treci, iubire,
Și eu știu că treci...