Piere zvon subt zariște,
talanga în rariște.

Vine toamna oilor
prin pînzele ploilor.

Glas dau ceții, patimii
cu frunza lor paltinii.

Jalea rătăcirilor,
mohorul mîhnirilor,

ale cui sînt, ale cui?
Parc-ar fi a nimănui.

Mi-au secat pleoapele
și-n inimă apele.

Doar cînd urc poienele
mi se-ncarcă genele

subt amiaza fierului
de picurii cerului.

Plîng spre zarea dorului
cu lacrima norului.