Sosi, pe-o mare prinsa in furtuna
viata mea cu-o barca aproape sparta,
in portul ce pacatele nu iarta
si nu primeste decat fapta buna.

Vad bine ca gresit-am impreuna
si eu si fantezia mea desarta,
ce idol si monarh faceau din arta
si tot ce mintea-si vrea spre rau, nebuna.

Iar azi cand merg spre doua morti, din care
de una-s sigur si ma paste alta
iubirea, vana ieri, und' ma va duce?

Nu-mi da odihna pensula, nici dalta
ci doar Acel ce pentru imbratisare
spre noi desface bratele spre cruce.