E greu să fii ce ești și totuși
Să nu poți precum ești trăi,
Să ai palate multe-n visuri
Și să n-ai unde odihni.

La fel e greu când porți cu tine
Munți de iubire-n viața ta,
Atunci când vrei să-i dai la oameni,
Să nu vrea nimenea să-i ia.

E greu să-l faci să ințeleagă
Pe cel nedrept ce este drept,
Pe prost de ce este nevoie
De mintea unui intelept.

De-asemeni, este greu prin lume
Să treci de nimeni întrebat,
Să dai cu pietre în minciună,
să poți să treci neaplecat.

E greu izbind numai cu vorba
Ce trebuie de-nfrânt să-nfrângi,
Când ai încă de plâns atâtea
Să nu ai lacrimi să mai plângi.

Și iar e greu să aperi cinstea,
Să strigi, să lupți, să fericești,
Să mergi la brat cu adevărul,
Să mori și totuși să trăiești...