Sant Tenebrosul,-Vaduv,-sant Cel neconsolat,
Print aquitan,cu Turnul de mult in destramare,
E unica-mi Stea moarta,-iar luthu-mi constelat
Poarta-al Melancoliei de-a pururi negru Soare.

In noaptea din mormantu-mi,tu ce m-ai consolat,
Reda-mi tu Posilippo,Tireniana Mare,
Si floarea draga-acestui piept vesnic dezolat,
Si bolta unde Vita da Rozei sarutare.

Sant Amor,Phobeus oare?...Sant Lusignan?Byron?
De buzele reginei mi-e fruntea-mpurpurata;
Visam in grota-n care sirena-n voie-noata...

De doua ori trecut-am invinsul Acheron:
Cu orfica mea lira ce-n modulari ingana
Suspine-adanci de sfanta si strigate de zana.