Au început caisele să fiarbă
De leagănă și sevele-n caiși
Eu te iubesc tăcut, cu ochii-nchiși
Iubita mea cu gleznele de iarbă.

Că lumea ni s-a pus de-a curmeziș
Și că ne-a blestemat vreo vrajă stearpă
Ce-mi pasă azi, când fața mea e oarbă
Spre trosctul din care răsăriși?

Sub lumea ce se-apleacă împrejur
Sub o miresmă dulce de caisă
Pe tine jur, iubire interzisă
Pe glezna ta de de iarbă moale, jur.
Eu lumii îi doresc fatala criză
Din care ies ca un cais de pur.