Despre morți numai de bine, despre cei înviați
Cu atât mai mult, dar eu nu pot să nu mă întreb
Ce mai e Lazăr, cel de după Învierea lui Lazăr
Căruia i s-a pierdut urma de parcă
Nu ar fi existat niciodată și ce mai sunt eu
După ce m-ai scos din liniștea mea soră cu moartea.
Pentru câtă vreme, pentru cine și pentru ce
M-ai înviat. Pe pământul acesta nu se află nimic
Pe care să mă pot sprijini cu adevărat,
În cer nu se zărește nimic. După ce
S-a dat lespedea la o parte și m-ai strigat
Până când am ieșit din groapa mea cenușie,
Deși îmi erau legate mâinile și picioarele,
Ca să nu mi se piardă cu totul urma
Pe drumul pe care l-am străbătut odată
Până la capăt, cu puterea ta nemărginită
Asupra mea, pe mine morții mele redă-mă.