În pragul sfântului lăcaș
Cerșea, mulțimii, de pomană
Un biet calic fără sălaș,
Mult vlăguit și fără hrană.

O nafură - atât cerșea
Privirea lui de caznă vie
Și-i puse-o piatră cineva
În brațu-ntins spre omenie.

La fel iubirea-ți implorând
Îmi plânse-amarnic sufletu`;
La fel în tot ce-aveam mai sfânt
M-ai înșelat pe-o viață, tu!