Cu Mihai se vede tînăra domniță,
Tremurînd de spaimă ca o porumbiță;
Printre geana-i lungă ai ei ochișori
Ard ca două stele ce lucesc la nori.

-De ce plîngi? întreabă bravul cu mirare,
Eu mor pentru țară și neatîrnare,
De aceea, dragă, să te voioșești
Și cu flori cosița să ți-o împletești.
Cel ce pentru lege, pentru țară moare,
Vede a sa moarte ca o sărbătoare!

-Pleacă capul! strigă palidul călău,
Iar Mihai întoarce spre el capul său.
Fierul se ridică...poporul șoptește;
Vă uitați!...călăul se împleticește;
Fierul său aruncă...cade fermecat
Sub căutătura mîndrului bărbat.

Fetele-ncunună părul lor cu flori,
Tot românul strigă de mai multe ori:
"Cel ce pentru lege, pentru țară moare
Vede a sa moarte ca o sărbătoare!"