Pe câmpuri vânătorii beți au inventat un joc destul de fioros
(vorbesc de noi la persoana a IV-a singular)
aflându-ne în peisaj un organism ne deapănă la nesfârșit
numărătoarea
Tetonia ar trece pe aici dar e pândită după fiecare tufă




pot să mai spun că banca verde cu picioare roșii a început să
circule prin iarbă ca un schelet de cal
Tetonia își pune ochelarii peste cărți și meditează (Act II
scena a IV-a)




printre clădiri au apărut și păsări până mai ieri necunoscute
Altminteri sînt politicoase ne salută Când țipă recunosc
rutina rutului
mai trebuie să urc pe schele unde se ține sfatul lor nocturn
până atunci Tetonia își dezgolește sânul
Aștept paharul meu cu lapte






* Partea Cealaltă; Editura Cartea Româneacă; București; 1991