adulterul pământului
frunza de măslin căzută pe ape
zidul meu zidul meu
lasă-mi sângele să-mi curgă-n ilumină
n-am semne nici diferență
tu zici eu
dar ultimul călător se pregătește de lucrurile albe
consoanele au rămas în Turn
cartea desvățăturii e deschisă ca o țară pierdută
începi începutul din coada unui zeu mut
nici tu lebădă nici tu corolă
e putredă danemarca lumii
peste i se pun puncte de ceară sărată
metafora
tăiată-mprejur
... și așa mai departe
aproape de cercul plouat


(1980)




* Poeme de exil; Editura Humanitas; București; 2001