Cu trei cafele mari și-o votcă mică
Ce aș putea să-ți scriu, la o adică,
O, Leonid Dimov, în clipa scurtă
Când toți halesc în jur ciorbă de burtă
În putred-viermănoasa "Cireșică"?

Privesc pierdut cum saltă vrăbiuța
Umflată pe cimentul gri și-s huța
Nostalgic huța dus de-un country dulce
Șoptit de-un cow-boy ce și el se duce
Pierzându-i-se-n praful copt căruța.

În timp ce-ntr-un salon vechi decăzuta
Prințesă bielorusă stă ca muta
Și-așteaptă și își scuipă lin plămânii
Deși la fel de albgardiști i-s sânii
Și-n cracii infiniți la fel reduta.

Căci dânsul va găsi precis comoara!
Harta secretă are-un semn cu gheara
Făcut de crâncenul Crac-De-Furnică.
O, Leonid Dimov, m-apucă seara
În putred-viermănoasa "Cireșică"
Și-ncepe, -ncet-ncet, să-mi fie frică...






* Dintr-o scorbură de morcov(1998)