O săgeată mi-a trosnit sub coaste
Și m-a împuns în plămâni
Cu stema încârligată
A cățelușilor din crinul sandalei imperiale

Un scaun s-a sinucis

Zidurile și-au pus cătușe la mâini
Și au strigat: iată-ne iată-ne
Sîntem lângă tine frau Manlicher
Avem gura capitonată cu burlane de oțel
Prin care vor fâlfâi apele albe
Ca niște degete spumoase

Noaptea s-a târât pe brânci
În ceardacul din genunchi
Dezmierdând cu o limbă de oțel
Toate florile crescute în ventuze

La ora zero îți voi trece Spania prin urechi




* Spre țara închisă în diamant; 1937