Îți întind un pahar cu astenie de primăvară
ochii tăi nu au de ce să se-ntunece bea-l până la fund
dacă vrei feminitatea să-ți crească în lumina lumânărilor
ca părul adolescentelor în noaptea de sânziene

așa vei fi toată un lujer de smirnă în fantezia bătrânului poet
care în versuri mult prea sentimentale nu-ți va ascunde
că i-ai făcut inima țăndări dar că puterile nu l-au părăsit
și va duce până la capăt descrierea în care îl aștepți goală

întinsă pe un pat așternut în amurg pe grămezi de zmeură coaptă
în care trupu-ți asediat de voluptățile unei morți pretimpurii
gâlgâie între cearceafuri cu arome de cerneluri subtile
iar elitele descoperă plăcerile vieții ca nou născuții biberonul